Congruența dintre unghiuri în care sunt înscrise ființările schițează triunghiuri cu aria descriind figura geometrică, formă grafică a matematicii sub formă de linii și cercuri.
Vreau să creez o matematică din existența supusă științei prin organizare și planificare, care să aplice teoreme structurii orelor în funcție de ritmul mai alert sau mai încet al lăuntricului, să elaborez o matematică ființială sub formă de spirale prin care înaintează oamenii legați de fluxul temporal și spațial sau o formă geometrică asimetrică prin care oamenii să se miște radial sau în zig-zag în spațiile matematicii născute din extensia temporală asupra dimensiunilor ontologice.
Echivalența dintre echilibrul psihic și armonia spiritului determină o egalitate între numere și litere, între matematică și limbă.Vocabularul creează din conexiuni de litere limba – izvor lingvistic ce curge prin albia cuvintelor - , specifică fiecărei nații datorită corelațiilor dintre literele ce formează cuvintele.
Existența cu meandrele ei imprevizibile poate fi planificată și încadrată în formule matematice ale fiindului, iar curgerea timpului poate fi înglobată în imanența individului ca făcând parte din el.
Fluxul temporal poate fi încadrat în tipare matematice studiind timpul în corelație cu ontologicul divizat la nivel individual în segmente în cuprinsul cărora se desfășoară efervescența vieții, însă în interiorul acestor segmente pot exista goluri, hiatusuri caracterizând timpul mort.
Mă caracterizez în etape diferite definite de teoreme ale matematicii ontologicului, iar fiecare teoremă caracterizează un caracter, cu axiomele definind activitățile eurilor.Singularul se multiplică într-o multiplicitate de contacte umane, și îndrăznind d.p.d.v. dialectic, încadrez omenirea într-o matrice a matematicii ființiale, cu elementele – ecuații individuale ce oferă soluțiile referitoare la sensul existenței.
Mă definesc elanul temperamental, entuziasmul optimist și credința în “ceva” pe care îl pot numi absolut sau rațional sau spiritual.
Credința transmigrează omul în altceva nedefinit, transferă religia într-o dimensiune nemărginită a bunătății ca valoare umană intrinsecă.
Între religie întemeiată pe revelații incerte și miracole dubioase și matematică – știință exactă fundamentată pe teoreme, axiome și consecințe – nu există niciun liant, însă , consider, că matematicii i se pot aplica extensii ființiale care să exprime raporturi între numere, formule și condiția umană.
Condiția umană se află în raporturi interrelaționale cu efectele generatoare de fapte și cauzele prime interpretând primordialul.
Figura geometrică personală are forma sferei cu toate elementele ontologice situate în ea.Uneori fiindul variază de la asimptota către infinit spre un punct fecundat de irizări lăuntrice în miriade alte puncte, ce se deplasează ca niște spoturi prin realitatea subiectivă și personală aureolată de țeluri, crezuri și idealuri.Un țel secundar deviază de la calea intuită înspre un neant străbătut de somnambuli.
Privirea vede în toate lucrurile figuri geometrice și își descoperă rolul primordial, acela de a crea realități subiective alternative.
Lingvistica este o antropologie a sunetelor ce au similitudini cu sonoritățile unui cerc, unui triunghi, unei piramide sau a unui poligon regulat.