Bucuria joacă un rol important în cadrul societății actuale deoarece trăim într-o societate hedonistă în cadrul căreia există diverse responsabilități, iar drepturile reprezintă de cele mai multe ori forme prin care ne inducem o stare de bucurie.
Þin să menționez că în acest context voi analiza bucuria, atât ca emoție elementară, cât și ca stare sufletească unde adesea poartă numele de fericire.
Viața contemporană este una complexă care implică o luptă pentru supraviețuire care are ca urmări: stresul, supărarea, regretul, furia și enumerarea poate continua. Toate aceste aspecte negative ce planează asupra vieții pot fi eliminate prin inducerea stării de bucurie, ceea ce mă face să spun că bucuria poate fi privită ca un burete care șterge rănile.
Fericirea depinde de mai mulți factori datorită faptului că un eveniment te poate face fericit într-un context și te poate lăsa supărat în altul. Un prim factor al bucuriei este cel legat de prezența semenilor noștri atunci când avem fundamentul necesar declanșării stării de bucurie. Suntem mult mai fericiți atunci când ne împărtășim fericirea cu cineva decât atunci când suntem singuri și putem exemplifica acest fapt prin următorul caz: un suporter al unei echipe de fotbal este mult mai fericit și mai euforic atunci când echipa pe care o susține marchează și el este pe stadion făcând parte din galeria echipei respective, decât atunci când stă acasă singur în fața televizorului.
Am spus în deschiderea acestui text că trăim într-o societate hedonistă, așadar starea de fericire reprezintă țelul oamenilor. Elementele care alcătuiesc baza necesară a asimilării stării de bucurie sunt importante deoarece ele se vor metamorfoza ulterior în scopuri. Acest aspect este decisiv mai ales în cazul juvenil unde această bază de elemente ce vor produce în mintea copilului fericire îl vor urma în viață, exemplu: va avea o viață diferită un copil care simte că o să fie fericit dacă va ajunge director de bancă decât altul al cărui vis ar fi să ajungă infractor.
Un alt punct de vedere asupra fericirii este acela al rarității sale. Mergând pe principiul aforismului ,, Ce e mult strică " vedem că și fericirea este un ideal tocmai datorită faptului că nu reprezintă un element prozaic din viață noastră.
Este fericirea mai frumoasă atunci când se depune efort decât atunci când este obținută fără efort ? Se pare că da. Cea mai bună exemplificare a acestui element este aceea a câștigătorilor la loto, majoritatea câștigătorilor, în ciuda unui instinct rațional primar care ne spune că respectivii sunt fericiți, sunt chiar supărați și majoritatea au ajuns la starea materială anterioară câștigării la loto și asta deoarece fericirea este mai intensă atunci când are o legătură cu noi, mai plastic spus atunci când este atât trăită dar și crescută de noi înșine.
Un alt factor de care depinde fericirea este modalitatea în care apare. Dacă este să așteptăm un anume eveniment care la nivel cognitiv îl percepem ca pe un element ce ne va face fericiți, îi stabilim automat o barieră de care va trebui să treacă și astfel de cele mai multe ori în astfel de situații riscăm să ajungem mai degrabă dezamăgiți decât fericiți. În concluzie putem afirma că fericirea spontană este mai intensă decât fericirea sistematică.
Mijloacele prin care ne inducem stările de bucurie sunt multiple și asta datorită unei caracteristici a societății pe care am menționat-o în deschidere. Dorința omului de a fi fericit nu e una recentă, ea însoțește omul din cele mai vechi timpuri așa că putem spune că bucuria nu e numai un element dezirabil ci și unul antic. Metodele pe care le utilizăm să ne inducem o stare de fericire sunt atât cititul, muzica, comunicarea cu cei din jur, cât și unele de natură chimică cum ar fi drogurile.
Pe lângă raritatea ei, fericirea este atât de dorită dintr-o cauză care poate avea anumite trăsături ironice, și anume starea opusă fericirii, supărarea. Această stare malignă din punct de vedere spiritual afectează sufletul urmând ca vindecarea să vină de la efectele curative ale bucuriei. Așadar una din condițiile existențiale ale fericirii cel puțin la nivel conceptual, este existența surorii sale vitrege supărarea.
Viața omului s-a schimbat radical în special din punctul în care a început industrializarea. Dacă în trecut pentru a fi fericiți majoritatea oamenilor aveau nevoie decât de elementele ce se regăsesc la baza piramidei lui Maslow, acum elementele necesare asimilării stării de fericire au suferit o metamorfoză care le-a și înmulțit dar pe majoritatea le-a și făcut accesibile decât cu mari eforturi și cu sacrificarea altor elemente ce ar fi provocat bucurie. Astfel, putem afirma că dorința de a simți bucuria, este carburantul necesar mașinii numită om.
Oamenii pot fi chiar clasificați după ceea ce îi face fericiți, și asta se poate vedea foarte simplu, e o diferență evidentă între un om care simte fericirea când ascultă Bach și un altul care e fericit când urmărește un meci de fotbal.
În final am să închei cu un citat reprezentativ: ,, Fericirea: motivare pe care viața și-o dă ei însăși. " de Simone de Beauvoir.