–LITERATURA ȘI FILOZOFIA, încotro ? – de vorbă
cu domnul cercetător științific dr.Vasile Todica



Încotro se îndreaptă filozofia azi?

Filozofia este pe urmele științelor particulare, a „științelor mari”profund ancorată în înterpretarea rezultatelor cunoașterii, din domeniul micro și macro cosmosului. Ea se îndreaptă spre o reformă radicală, o reformă ce privește descoperirea și fixarea sensului enunțurilor.Mai mult aș putea spune că se lucrează la un program de redefinire a conceptelor fundamentale în termeni logici.

De ce avem nevoie de matematizarea cunoașterii, în domeniul social?

Pentru a ridica disciplinele sociale, în speță socio-umane din stadiul preparadigmatic de cunoaștere, la statutul de științe, trebuie înlocuite sintagmele de genul”eu cred”, ”mi se pare că”, „noi considerăm că”cu adevăruri precise, despre fapte și fenomene existente sau posibile în societate.

Cum este posibilă ridicarea științelor socio-umane din „mocirla idealică” în care se zbat la ora actuală, după cum spuneți dumneavoastră?

În primul rând, prin formarea de specialiști ai domeniului care să treacă de la ideologie, de la gramatica limbilor naturale, vorbite de comunitățile omenești, la limbajul formalizat logic. Astfel vom asista la cunoașterea fenomenelor și faptelor sociale, la definirea conceptelor și relațiilor existente între acestea în termeni logici.Discursul științific va căuta obținerea acelui maximal sau optimal posibil a precisabilităților cunoașterii.

Cum evoluează legătura dintre filozofie și literatură în prezent?

Problema a mai fost tratată cu o jumătate de veac înainte de TUDOR VIANU în „Filozofie și poezie”(Familia:Oradea,1937)care o situeaza în plan universal demonstrând că „ridicându-se din rădăcina absolută a spiritului, poezia este o manifestare paralelă cu filozofia”și ajungând la concluzia că, în ciuda interacțiunii lor permanente„există o poezie fără filozofie ,dar nu și o filozofie fără poezie”de atâtea ori contestată de filozofi. Deși nu-și propune să dovedească contrariul afirmației lui Vianu, Ion Ianoși pledează pentru o mai riguroasă demonstrație a autonomiei lor, din perspectiva căreia pot fi observate corect și interferențele, evitând descrierea acestei relații prin comparație legatura”dintre un frate mai mic și unul mai mare”. El invocă în sprijin și relația dintre filozofie și știință pentru a declara cu imparțialitate ”Arta ,filozofia,știința,(în această succesiune sau prin inversarea verigilor ultime)ajung valori autonome, în măsură variabilă autonome și în această calitate, reintră în legături reciproce”
Discursul filozofic a fost abordat nu numai în judecăți de valoare, printr-o îngemănare de premise într-un silogism ci și prin versuri care transmit mesaje de sorginte filozofică ce incubă marile categorii ale filozofiei„spațiu”, „timp”, ”cauzalitate”, ”adevăr”,etc.Nu putem exclude filozofia din literatură cum nu putem exclude filozofia din discursul poetic.
În poezie, în proză trebuie să transpară sentimentele de dragoste, de iubire și să eliminăm vulgarismul,grotescul...

Credeți că în literatura de până acum s-a spus totul despre om iar azi nu mai avem ce spune?


Omul, încă nu e bine descoperit,nu este nevoie de supra-om cum spune Nietzsche dar trebuie să-l redescoperim, el este aici, în toată plinătatea lui mentală și spirituală,să ne apropiem de el prin alte metode, alte mijloace. O posibilă descoperire a lui ar fi întoarcerea la clasici, să vedem în om și în manifestările lui „ o sărbătoare la care își dă mâna DUMNEZEU și cosmosul”, să vedem în ființa umană o îngemănare de pasiuni, de efervescențe creatoare, de iubire .....dar să nu uităm că omul este și o mare contradicție : Mâna care mângâie, în același timp și ucide! Pentru asta nu trebuie condamnat (oare acesta este programul ființei de pe TERRA să iubească și să ucidă cu aceeași forță?) ci poate trebuie reprogramat!
Ar trebui să se elimine din literatura de azi patalogismul vulgar și să ne ancorăm în sentimentele durabilității care converg spre MAREA TRECERE, exclamând alături de marele poet și filozof, Lucian Blaga:
„ Oprește trecerea, Știu că
unde nu e moarte nu e nici iubire -,
și totuși te rog: oprește, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.”
...iar Heraclit din Efes spunea că:
„În apa aceluiași râu nu te poți scălda de două ori”
Același gen de literatură dar alte timpuri,alte personaje, aceeași scenă, alți actori...faceți o literatură, oglindă a timpului ei!

Vă mulțumesc, domnule dr.VASILE TODICA!

Dr. Vasile Todica, cercetător științific de la Facultatea de sociologie a Universității din Oradea & profesor asociat al Facultății de Arhitectură și Construcții Oradea .