de groaza m-am ascuns.am ratacit ore intregi pe straziile disperarii.ascuns de mine am retrait pasiunile preiubirii.prostituatele imi zambesc ademenitor.nu le pot rezista.ata de multa liniste in pantecul spiritualitatii moarte.
sunt un om slab doar singur pot supravietui.langa oameni sufar.suferinta lor ata de vie socheaza si devalorizeaza lumea mea.nu voi iubii niciodata.nu exista iubire,e doar acticitate hormonala.cat sunt de slab.m-am temut mereu de mediocritate.acum cand o am mie draga.
cum a fost lacul,luna,sunetul coardelor ghitarei...hi hi hi.ce bucurie sincera in ochii ei.plin de mine,orgolios,mandru,vanitos imi fatiam inteligenta de colo colo si nu stiam cum sa ignor copilul acela cu zambetul lui idiot.acum e femeie si imi mai si marturiseste o dragoste ascunsa.parca trupul unei prostituate e mai potrivit mie.
aseara a plecat definitiv.ea nu stie nici acum.inceputul coincide mereu sfarsitului.o sa imi lipseasca.asta insa dupa luni probabil.pana atunci insa voi fii devastat.
plec acum sa ratacesc pe strada mortii unde femeile vietii mele nu mai privesc in oglinda ingrozite de hidosenia figurilor lor imbatrinite.unde in birturi canceroase tineri teribilisti fumeaza fara sa stie.unde poeti ingandurati isi plang impotenta.unde artistii in genere implora inspiratia.