poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-08 | | Într-o nouă zi, după o veche noapte, pe un tărâm îndepărtat ce se numește lume, sufletele unor stele se chinuie să obțină viață veșnică.Răsar în fiecare seară, ne veghează viața și ne-o fac mai bună…sunt ele, stelele nocturne…Nu le privim mereu, le urmărim atunci când se desprind de bolta cerească, și ne spunem unii altora:”Iată o stea căzătoare, să ne punem o dorință!”.S-a gândit cineva oare că steaua aceea reprezintă dispariția unui suflet pământean?Dacă da atunci merită să ia parte la un ritual al stelelor, și în urma acestuia să devină un pământean care să aibă o stea norocoasă.Acea stea urmează să-i fie dăruită, pentru că a știut să fie om.Atunci când pică steaua poate ajunge în sufletele noastre dacă sentimentele sunt demne de o stea norocoasă, care să ne dăruiască visul de a zbura prin nemurire. Petrarca spunea într-o cugetare:”Ziua de mâine, abia venită, nu mai este mâine, căci îndată vine un alt mâine, fuge și acesta și vine altă zi, care și ea are un mâine…”.Astfel se întîmplă și cu stelele noastre, atunci când una se stinge, o nouă viață îi ia locul…Nu vi se pare cunoscut acest circuit?Nu seamănă cu viața noastră?Noi suntem stelele, viața noastră este viața lor, atunci când noi murim, mor și ele…Bolta cerească este “catalogul vieții noastre”, acolo vedem câți oameni sunt în lume… Ai încercat vreodată în viață să numeri câte stele sunt pe cer?Nici să nu încerci pentru că o viată întreagă de ai număra tot nu ai ajunge la sfârșit să aflii răspunsul, pentru că odată ce o nouă viață se sfârșește, o alta îi ia locul… B.Franklin ne împărtășea gândurile:”Oricât de puțin ați iubi viața, nu risipiți timpul, căci timpul e stofa din care e făcută viața.”.Stelele suntem noi, timpul sunt sufletele noastre, dacă le risipim sentimentele, vom ajunge să pierdem cele mai importante momente din viață, pentru că trăind în zadar pierzi profunzimea viselor, și tocmai pe aceea pe care ar trebui să o folosim în momente grele din amalgamul vieții. B.P.Hașdeu spunea:”Trecutul este ușa viitorului.”.Vă gândiți ce ar însemna viitorul în zilele noaste?Ați găsit răspunsul?Acum închideți ușa uitării și deschideți fereastra pe care trebuie să intre visele noastre,pentru că ele sunt viitorul… Ajunși la capătul drumului spunem:”Pierzi în viață ani și la moarte cerșești o clipă.Vântul aleargă mult, dar el nu caută pe nimeni…”(N. Iorga). Spuneți-mi ați dobândit ceva după ce ați privit cerul în noapte?Atunci deschideți larg ferestrele inimii pentru a intra dimineața…dimineața unei noi zile… Nu vă uitați visele, faceți-le adevărate….. Isabela Neagu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate