Niculescu Ioana[JONIC]

Oraş de reşedinţă: Galati
Are limba maternă


Biografie Niculescu Ioana

Pagina personală web Niculescu Ioana


 Adresa directă a acestui autor este : 

Cele mai recente texte introduse:

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

as vrea :
Poezie 2012-05-11 (1143 afişări)
Atelier

Ce as putea sa fi eu? :
Poezie 2012-05-11 (1113 afişări)
Atelier

De as putea sa uit :
Poezie 2012-05-08 (1180 afişări)
Atelier

Ieri, azi, maine :
Poezie 2012-03-20 (1155 afişări)
Atelier

Departe de tine :
Poezie 2012-03-20 (1170 afişări)
Atelier

De ziua noastra :
Poezie 2011-11-10 (1989 afişări)
Atelier

Neliniște :
Poezie 2011-08-15 (1094 afişări)
Atelier

Vacanță :
Poezie 2010-08-04 (1291 afişări)
Atelier

Iuzie :
Poezie 2010-08-03 (1299 afişări)
Atelier

DE VEGHE :
Poezie 2010-01-25 (1515 afişări)
Atelier

Sonet de primavară : poezii de suflet
Poezie 2009-07-06 (1293 afişări)
Atelier

sensul cuvintelor : poezii
Poezie 2009-07-06 (2408 afişări)
Atelier

Răspuns la visare : poezii de suflet
Poezie 2009-07-06 (1239 afişări)
Atelier

Cânt de trubadur : poezii de suflet
Poezie 2009-07-06 (2428 afişări)
Atelier

Pașaport pentru eternitate : poezii de suflet
Poezie 2009-07-05 (1426 afişări)
Atelier

Sunt aici : Pentru tine
Poezie 2009-07-05 (1410 afişări)
Atelier

Pagina: 1

OffTopic te reprezinta

OffTopic continua sa scrii

OffTopic astept sa te mai citesc

Te citesc cu plăcere

mi-a plăcut, bravo

Frumos

îmi place e simplă și reală

mi-a plăcut poezia

Pagina: 1

Biografie Niculescu Ioana

Sunt cerul sau marea din priviri ..
Sunt calea ta de lumină
Sunt mâna ce visu-ți poartă
Sunt ziua caldă și senină,
Sunt a nopții geană vrăjită
Sunt pasul tău pe-al plăjii drum
Sunt zefirul dimineții înmiresmat
Sunt al primăverii parfum.

Am îmbrățișări de rouă
Am chemări înfocate în suflet,
Am susur în inimă când plouă.
Am umbre de val,colorat pamflet
Am stropi de vise în privire
Am zbateri de aripi închise-n timp,
Am pașaport spre nemurire...
Asta sunt...un castel de nisip


Sunt un castel de nisip zgribulit,
De furia valurilor mă feresc,
De soare, și de răsărit,
Și doar cu stelele mă sfătuiesc!
Dar dincolo de umbra ta,
Sunt plină de banalul eu,
Și cândva îmi doream perfecțiunea,
Și azi, și maine...și mereu
Și când mă-nalț până la stele,
Acolo sufletul e-o poartă..
E poarta ce m-asează între ele,
Și ele îmi citesc în soartă!
Dar, doar un val... e deajuns,
Să mă dărâme, să-mi ia visul,
Să-mi fure al meu nepătruns,
Și să mi-l ia pe dânsul...
Și dacă-mi ia visarea, zborul,
Nu mai sunt, nu mai am nimic,
Mă pierd cu valul și cu dorul..
Rămân doar..URME DE PAȘI PE NISIP