Mă întrebam mereu dacă sunt val,
Dar șoapta se auzea atât de clar,
O să înțelegi doar la final,
Vei fi o carte numai cu sumar.

Mă întrebam mereu dacă sunt răsărit,
Un vânt pribeag il auzeam râzând,
Poate ești doar un simplu asfințit,
Ecou-mi răspundea, trecând.

Și uite așa an dupa an,
Aceeași întrebare-o regăsesc,
De parcă viața mea e-un paravan,
Și eu în altă lume mă topesc.

Pe dulci aripi vreau sa plutesc,
O viață doar asta îți cer,
Fără de mine eu înnebunesc,
Privește ochii mei spre cer.

Mă întrebam dacă sunt vis,
În alte vise vreau să mă topesc,
Să fiu al vieții mele paradis,
Să mă cunosc...să mă iubesc.

Atâta doar aș vrea să știu...
Ce aș putea eu...ca să fiu?