Lacrimi ...de noapte

Þi-am dat
lacrimile mele
de noapte...
mărgele de cuarț negru...
să-ți țină de urât
în serile cu șemineu...

Câte una
pentru fiecare clipă de vis
împreună...

Þi-am dat lacrimile mele de rouă...

Una ...
pentru sărutul dintâi...

Una...
pentru că m-ai făcut să plâng
de fericire...

Una...
pentru diminețile
devenite nopți de iubire...

Una...
pentru zâmbetul
din colțul gurii...

Una...
pentru gestul început
și de fiecare dată...altul...

Una...
pentru tot ce am dorit mereu
să fie altfel ...și...
a fost...

Una...
pentru mângâierile
care îmi deșirau fiecare moleculă
și o transformau
în sângele tău....

Una...
pentru fiecare fior
care mi-a disecat sufletul...

Una...
pentru ieri...

Una ...
pentru azi...

și una...
pentru eternitate...

să le simți atingerea
în palmă
ori de câte ori
îți vei aminti

de ce a fost...

de ce este...

și...

de ce va fi...


Lacrimă de rouă



Nu știu când vântul
m-a atins cu mângâierea lui.
Nu știu când tu,
steaua mea căzătoare,
ți-ai lăsat culoarea
în sufletul meu.
Nu știu când merele domnești
și-au copt aroma pe buzele mele
iar tu ai cules-o
ca o himeră rătăcitoare.

Nu știu de ești răsărit sau apus,
sărut sau durere,
necuvânt sau iubire,
tăcere au adevăr.
dar știu
că mă cauți
în fiecare dintre cerurile tale
atât de înalte
încât ceilalți nu pot înțelege
că doar noi
putem visa acolo...
si știu
că soarele se aprinde
pentru ca întunericul din noi
să devină mirarea primului sărut,
pentru ca verdele frunzelor
să se raspfranga în apa ochilor tăi,
pentru ca nespusele încă vorbe
să atingă infinitul.

Nu știu dacă ești azi sau ieri...
sau mâine …care înseamnă mereu...
dar te simt
ca pe o lacrimă de rouă
pe buzele
unui trandafir alb.



Lacrimi

lacrimi de vis....
pe cer de abis,
lacrimi de stele...
pe lumi paralele,
lacrimi de dor.
de suflet covor,
lacrimi de stea
lumină a mea,
lacrimi de cer
pe-al lumii mister,
lacrimi de rouă
deși iarăși plouă,
lacrimi de jar
pe guri de nectar,
lacrimi șuvoi
pe-un cer doar cu NOI...

Pereții cum strâng
Și-aș vrea să mai frâng
tot ce n-am avut...
un vis de demult
ce doar a durut -
un bob de năut
un vis de demult...
și inima ta ,
lumină și stea
să cadă pe lume
să scrie doar nume
de iubiri infinite
de sus dăruite.

Un arc peste lume
să nască lagune
să fim iarăși flori
plutind peste nori,
să atingem neant
și adânc de bazalt,
să rupem din noi
miresme de ploi
ce cad pe pământ
fără cuvânt...

Te-aș duce pe cai
pe-o aripă de rai
să culegem minuni
din flori și genuni,
să răpim infinitul,
s-ascultăm asfințitul,
să ningem iubind
să plângem râzând....