Te caut în lut,
te caut în prund

și ..mă afund....
și mă afund …

Nu știu de e zi
și nu știu de e noapte…

dar ești departe ...
dar ești departe...

Mă mir că oceanul nu-i paradis

așa cum mi-ai zis...
așa cum mi-ai zis...


Te caut în șoapte ...
te caut în zi

Nu știu să conjug
verbul “a fi “...

Te caut în stele
te caut în noapte...

Ești prea departe...
Ești prea departe...

Nu ești corola ce-am descâtat,
nu ești al nopții de cântec bărbat,

nu ești tu vraja ce mi-ai promis...

nu ești decât vis...
nu ești decât vis....


Aș vrea să te sorb
cu păcate cu tot …

și nu pot...
și nu pot...

Mi-e rece azi ziua

și cântecu-i trist

dar încă exist...
dar încă exist...

Mai cer înc-un dar de la cerul divin,
să te alin...să te-alin...

Și vorbele-s mute de durere și ger ....

Ce să mai cer ?
Ce să mai cer ?

Să vii iar din plauri cu gândul bogat
și să tai al ferestrelor rost descântat...?

Să vii și s-aduni în podoabe minuni...?
Să dezlegi de dureri ale valurilor lumi ?

Ar fi mult mai presus decât poți tu să dai,
ar fi mult mai presus că pâinea s-o tai

în două ...Să fii al pământului rod ?
Și tot stau... și tot stau și...socot

ce lumină să caut și ce nenoroc
ar urma să mă-mbrace în al humii soroc ?

NU pleca ! NU veni !
Ești aici…și nu ești...

Ești mereu omul care
îngână povești

să m-adormi ...să mă strigi
să-mi adulmeci c-un gest ...

să rămân cu povara unei singure frici -
c-ai putea să mă-nalți ...c-ai putea să ridici
cu șoaptele tale durerea de ieri ...

Și nu-i zi...și nu-i zi

să nu-ntreb dacă asta e tot
ce voiam de la viața
ce m-a prins în năvod…

Și nu-i zi ....

Și nu-i zi....