poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-26 | |
Vă invităm să ascultați LIVE pe Internet cenaclul de la Café Deko. Pentru a accesa emisia puteți intra pe pagina www.radiolynx.ro, în meniul principal (din stanga paginii, link-ul POEZIE.RO LIVE. Link-ul este afișat pe toată perioada transmisiei. Dacă există ascultători care prefera să asculte (the hard way) introducând url-ul în winamp, adresa este: http://www.radiolynx.ro:9500/live
Duminică 30 iulie, ora 14.00 va fi o altă ediție „estivală” caniculară a Cenaclului poezie.ro, unde tânărul poet Andrei Ruse ne va servi, cât să ne ajungă până în „iarna asta”, când "milka" rece, când "c.ocaine", de ni se face lumea praf. Deși afirmă că el "cântă de unul singur", suntem deja peste o mie de ascultători, curioși tare să vedem cum se îmbină cele două stări polare — inocența și trivialul — în poezia lui RA. Așteptăm impresiile voastre aici, în spațiul pentru comentarii, dar mai ales live, în spațiul Deko, acolo unde microfonul nu mai este deloc singuratic. *** Andrei Ruse blues with a feeling mai leagă-ți o zi de gât încă o noapte poate ești nebun, omule hai, lasă dictatorii și manualul de istorie cu mine la un jeam beam la un jimmy hendrix lasă mâinile să fie crengi nu rădăcini și pușca descărcată dă-o-n pula mea de privatizare dă-o-n pula mea de globalizare nu e niciun tab pe stradă în seara asta niciun tanc nu se plimbă prin junglă nici măcar leul nu mai e rege nimeni n-a aparat nimic toți au murit proști pe frontul dintre petrol și un vis rock'n'roll biblioteca asta e plină de coperte prăfuite semnate de idoli mahmuri care dansează blues prin sângele meu moartea nu va veni să-ți spună că te înțelege milka azi m-am trezit fier chiar și mâna se auzea ruginită când m-am întins după prima țigară și prima iubire am ieșit să-mi iau un vin pentru sincopa asta ciudată inevitabilă după cum se crapă pereții când trece tramvaiu' ăla nenorocit plin de țigani la semafor o femeie cu care dacă eram poate coleg de liceu am fi fost împreună acum ne-am fi ținut de mâini și ne-am fi zâmbit patetic ne-am fi cunoscut fiecare mișcare colecția de lenjerie colecția de amintiri am fi avut poate și copii cu ochi verzi sau albaștrii - nu puteam să o privesc atât de insistent - am fi mers în weekend la metro înainte de crăciun să umplem coșurile de cadouri am fi făcut dragoste poate atât de pervers și abstract încât m-aș fi lăsat și de scris am fi avut un bar al nostru cu prieteni ai noștri cu bere a noastră cu casă a noastră deasupra la un etaj neinteresant dar cu vedere spre parc și spre locul amenajat pentru copii și în acele dimineți m-aș fi trezit probabil lapte lapte cald cu aromă de scorțișoară și biscuiți cu cacao pe o farfuriuță lângă frown nu știu de ce în ultimul timp trebuie să mă încrunt ca să fiu real altfel visez mi-o ia mintea aiurea în tot felul de orașe care poate chiar există culorile se decolorează treptat contururile se pierd și astfel nici nu mai știu urc în tramvai sau într-o adunătură de suflete ? parcă ar fi iadul cauciucul acela călcat în mii de feluri îmi pare smoală iar oamenii țipă / sau vin de la serviciu nu mai reușesc să împart lumea în două versurile mele devin graffitiuri pe teatrul național titlurile-s rutele scrise sub numărul de la trolee, ăsta e numărul paginii sau chiar e 21 ? femeile poartă cireșe după urechi și ghiocei ? mi-e frică de la atâta încruntare să nu strivesc ochii și să orbesc așa că mai las capul pe spate uneori cerul e mereu același for sale trecutul se răsucește odată cu cheia casa rămâne cu jaluzelele trase ferestrele sigilate uși din fostul proiect blocate cu scânduri ultimul lucru viu un mic panou de lemn, în cădere For Sale luni vara asta e o zi de luni toată lumea începe ceva ce nu știe și-o transpirație a secetei pe străzile-astea goale ține în aer un parfum de cămilă o să evoluăm și noi poate, o să avem bidoane de apă în carne, la spate poate în timp și sticle cu vin prinse în nervi pentru necesități boemice toată lumea până acum a stat ascunsă undeva, |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate