Duminică , 2 mai, poezia a avut redez-vous la Muzeul Satului, într-un decor în care soarele a reușit să îndepărteze norii certăreți pentru o jumătate de oră, participând la eveniment. Dubla lansare de carte i-a avut ca protagoniști pe George Tei, cu volumul de versuri ,,Niciodată cuvintele’’, Editura Topoexim și pe Mariana Mihai cu volumul său de debut ,,Puterea simplității’’, publicat la aceeași editură.

Poetul George Tei vorbește succint despre cartea Marianei Mihai apoi predă microfonul actriței Cristina Deleanu care deschide șirul lecturilor alese cu poezia ,,Noaptea’’. Următorul invitat, actorul Eugen Cristea, mărturisește că i-a plăcut în mod special poezia- manifest - ,,Încotro’’. Urmează actorul Eusebiu Ștefănescu care încheie seria poeziilor selectate pentru lectură, din volumul Marianei Mihai - ,,Puterea simplității’’.

Criticii Nicolae Georgescu și George Mihalcea punctează câteva calități ce primează în versurile autoarei. ,,Mariana Mihai beneficiază de o fermecătoare, deplină și definitivă naivitate ... închei prin a remarca, ceea ce din punctul meu de vedere, în această primă apariție, reprezintă zona către care eu aș sfătui-o să se îndrepte mai târziu, aici a reușit să treacă cumva dincolo, într-o dimensiune paralelă în care trăiește’’, încheie criticul literar, George Mihalcea, făcând referire la poezia ,,Amurg’’, pe care o prezintă publicului, lecturând-o.

Urmează momentul lansării celui de-al doilea volum de versuri - ,,Niciodată cuvintele’’- autor George Tei, Omul care spunea despre sine: ,, Sunt un om obișnuit ce și-a depășit condiția socială... Scriu poezie pentru poezie... Această stare poate fi observată în majoritatea versurilor mele... Trăiesc Poezia până la contopirea cu ea... Se spune că nu ești împlinit dacă nu ai o familie, o casă, un copil și nu ai sădit un pom... Mă simt împlinit prin faptul de a fi Om, în primul rând... Sunt tatăl a patru copii și bunicul a opt nepoți... Am o casă... Am sădit un tei și un brad în fața ferestrei mele...’’. A plantat flori, multe flori pe care oamenii le-au adunat din cărțile lui și s-au bucurat de ele citindu-le.

Cartea a fost prezentată de criticii literari: Nicolae Georgescu, George Mihalcea, Lucian Gruia. Aceștia au adus cuvinte de laudă pentru talentul lui George Tei de a crea frumosul, respectând în același timp prozodia rondelulului, referindu-se strict la poezia scrisă în formă fixa, omițând să aducă în discuție talentul nativ al poetului de a scrie cu aceeași abilitate și spirit hedonic poezie în vers alb.

După eveniment participanții au poposit într-un foișor unde au schimbat cateva impresii despre lansarea la care au participat, au servit dulciuri, au făcut fotografii, au glumit și au legat simpatii, antipatii. Mariana Mihai a dat autografe împărțind zâmbete și mulțumiri celor care i-au stat alături într-un moment atat de important.
Nu închei înainte de a lăsa un personaj controversat să-și spună părerea, Dya Cusurgescu.
Cum ți s-a părut evenimentul? ,,trei lucruri nu mi-au plăcut: despre unul ai amintit și tu, dezinteresul față de versul alb. Doi – gălăgia infernală făcută de copiii care se agitau, strigau și alergau fără ca cineva să le facă observație iar cel de-al treilea a fost intervenția din final a doamnei Lia Cosma, reprezentant al Muzeului Satului, care a exagerat spunând:,,…rareori întâlnești momente atât de înălțătoare să asiști la lansarea a două cărți de poezie semnate de nume sonore în literatura română și mai ales de prezența, alături de acești doi corifei ai poeziei noastre, a unor actori cunoscuți precum ….’’. ,,nume sonore… corifei ai poeziei noastre’’, exagerat și fals din moment ce poeta era la primul său volum de poezii.
Hm, nimic nu-ți scapă! Bine Dya. Ești cusurgioaică și cârcotașă. Și acum să încheiem pe un ton pacifist aducând în atenția iubitorilor de poezie și versul alb al poetului George Tei.
,,am intrat/ pe bulevard în galoși/ îmi simt/ picioarele arzând și inima/ strivită de privirile/ celorlalți trecători/mă văd/ stingher și timid/ cu încălțările mele, dar/și mai trist că/mulți,/ din cei ce trec/pe lângă mine, sunt goi/ pe dinăuntru/când mie îmi lipsește/ doar o pereche de pantofi…’’.