Marele salt


Scena 1

Cadru stans pe o apa curgatoare in bataia soarelui. Nu se percep

decat jocurile de lumini si umbre. Pe aceste imagini, cu fade in si

fade out, apar si dispar genericele de inceput. Cadrul se largeste si

imaginea din fundal, cu apa curgatoare, devine din ce in ce mai clara

pe masura ce genericul se apropie de final. E o dimineata de vara,

frumoasa si linistita, undeva pe malul unui rau de munte.

Urmatoarele cadre sunt constituite din lungi si lente miscari de

camera (travelling-uri) in care apar crengi de copaci si fragmente de

cer. Nu exista nici un sunet. Numai tacere de jur imprejur. Totul

pare nemiscat. Nici macar o adiere de vant nu clinteste frunzele.

Pe masura ce camera incepe sa se ridice (crane up) vantul incepe sa

sufle dintr-o data cu putere anuntand ca echilibrul de mai inainte n-

a fost decat o iluzie. Miscarile de camera devin din ce in ce mai

rapide, iar ritmul din ce in ce mai accelerat. Se aud mai multe voci

suprapuse si fragmente din conversatii rezonand ca intr-un vis.

Camera ajunge deasupra copacilor si putem vedea acum un imens lac de

acumulare, iar pe barajul acestuia foarte multa lume adunata. Camera

se apropie de baraj si descopera cateva masini de politie, o

ambulanta, o masina de pompieri, ziaristi, camere de luat vederi,

blitz-uri si bineinteles curiosi. Inca nu stim ce se intampla. Camera

repereaza apoi, deasupra tuturor, un barbat in costum de baie. Il

privim deocamdata din spate. Camera se roteste cu 180 de grade si-l

vedem acum si din fata. E cu ochii inchisi, nemiscat, parca rugandu-

se. Deschide ochii brusc, neasteptat, ca si cum s-ar fi simtit

privit. Ii putem observa determinarea. Sare. Vedem pentru o clipa

doar locul gol ocupat mai inainte de trupul lui, apoi camera se muta

de partea cealalta si il vedem cazand, cazand, cazand. E ca si cum

caderea n-ar mai avea sfarsit. Si apoi intrarea in apa si cercurile

din ce in ce mai largi pana cand apa ramane nemiscata. Prin dissolve

apare scris : « Cu 20 de ani in urma »



Scena 2

Cadrul porneste din apa, din locul in care a ramas dupa ce cercurile

s-au linistit, apoi se largeste si ne dam seama ca nu e aceeasi apa.

Camera se ridica (crane up) si descopera o fata si doi baieti stand

la o masa de lemn, la picnic. Toti trei sunt tineri (18-19 ani) si

frumosi. Unul dintre baieti e acelasi cu barbatul pe care l-am vazut

aruncandu-se de pe baraj, dar mult mai tanar. Il cheama Mihai.

E vara si cei trei tocmai au dat bacalaureatul. In aer pluteste o

anumita tensiune, data de faptul, destul de evident, ca ambii baieti

iubesc aceeasi fata. Pe Ioana. Picnicul acesta are de fapt rolul de a

o pune pe Ioana in situatia de a-l alege pe acela pe care il iubeste

mai mult.

Ioana : N-am putea sa ramanem prieteni si-atat ? Pentru totdeauna ?

De ce sa nu putem ?

Mihai si Petre (in acelasi timp) : pentru ca te iubesc.

Ioana : da, stiu. Si eu va iubesc. Pe amandoi la fel. De ce trebuie

neaparat sa aleg unul si sa-l uit pe celalat ?

Mihai : pentru ca nu mai vrem sa te impartim. Petre si cu mine am

vorbit despre relatia noastra si-am hotarat ca unul dintre noi va

trebui sa te piarda.

Ioana : Ati hotarat ? Si cu mine cum ramane ? La sentimentele mele nu

v-ati gandit ? Ele nu conteaza ?

Petre : conteaza foarte mult, ai sa vezi in continuare. Tu esti cea

care va alege. Iar cel care te va pierde iti va accepta verdictul

fara cracnire, oricat de mult il va durea. Si va disparea din viata

celorlalti pentru totdeauna. Mihai ai vreo problema cu asta ?

Mihai : absolut nici o problema.

Ioana (stupefiata) : trebuie ca sunteti nebuni.

Petre (zambind): bineinteles. Suntem nebuni dupa tine.

Ioana (ducand o lupta launtrica): nu pot sa fac asta. E mult prea

dureros.

Mihai (dupa o lunga si audibila tacere): foarte bine. Am sa va propun

atunci un joc. Pentru ca zici ca ne iubesti pe amandoi la fel, lasa-

ne sa ne intrecem ca doi cavaleri din Evul Mediu, care se intrec

pentru a cuceri inima printesei lor.

Ioana : eu nu sunt printesa, iar voi nu sunteti cavaleri. Haideti sa

oprim jocul asta stupid pana nu e prea tarziu.

Petre (interesat): si cam cum ai vrea tu sa ne intrecem, Mihai ?

Mihai (usor ironic) : daca tot suntem aici pe malul lacului, de ce n-

am face o baie ?

Ioana (usurata dar si tematoare in acelasi timp) : si in ce consta

jocul ? Te joci cu vorbele deocamdata. Si cu nervii nostri.

Mihai (devenind sarcastic) : ai dreptate Ioana. Ma joc. Ti-am spus

doar ca e un joc. Sa-I zicem: “Jocul crud al dragostei”

Petre (zambind): crud, adica necopt?

Mihai: crud, adica fara mila. Cu totii facem parte din acest joc. Si

ca orice joc are si reguli, un invingator si un invins.

Petre (usor nervos): nu vrei sa fii mai explicit ? Ce vrei sa spui

prin acest « Joc al dragostei » ?

Mihai : crud. Jocul crud al dragostei. E doar o metafora. Noi doi ne

vom scufunda in lac tinandu-ne respiratia, iar printesa va ramane pe

mal, ca arbitru. Cine scoate primul capul din apa ca sa respire,

pierde. E simplu ca buna ziua.

Ioana (speriata): nu e drept. Tu esti campion national la natatie.

Mihai (crud): si ce Petre, ai vreo problema cu asta ?

Petre (dupa o lunga pauza) : nu, e in regula cu mine. Fie ca cel mai

bun sa castige.

Ioana e stupefiata si perplexa. E ca si cum ar fi prizoniera unui vis

caruia ii stie desfasurarea, dar pe care nu-l poate opri sa se

intample.

Mihai(ironic, intinzandu-i ceasul Ioanei): tine, poate ca unul dintre

noi va sparge recordul la stat sub apa.

Baietii s-au aliniat unul langa altul pe marginea lacului, fara nimic

pe ei.

Mihai : la trei sarim.

Petre : sunt gata.

Mihai : unu, doi, trei.

Au sarit.

Montaj : fata Ioanei, plan strans. E inca nedumerita si uimita.

Cercurile de pe lac, concentrice, atingandu-se, intrepatrunzandu-se.

Cesul. Secundarul. Timpul trece foarte incet. Pare ca dureaza o

vesnicie. Primul care scoate capul din apa este, surprinzator,

Mihai.Putem observa o mare relaxare pe fata Ioanei. Intelegem acum ca

Petru e cel pe care-l iubeste mai mult. Lui Mihai nu-I vine sa-si

creada ochilor ca el e cel care a pierdut. Tocmai el care e campion

national la natatie. Pe masura ce timpul se scurge, Ioana si Mihai

isi dau seama ca ceva nu e in regula.

Mihai (ingrijorat) : cate minute au trecut ?

Ioana (cu ochii la ceas) : 2 minute si 30 de secunde.

Mihai se scufunda cuprins de panica. Aceeasi panica o putem citi si-n

ochii Ioanei.

Ioana: grabeste-te Mihai, te implore, grabeste-te.

Mihai se scufunda din nou si din nou din ce in ce mai epuizat si mai

fara speranta.

Ioana(dupa o lunga tacere, cu voce moale) : l-am ucis.



Scena 3

Suntem din nou in prezent, cu cateva secunde inainte ca Mihai sa se

arunce de pe baraj. Se aud voci si franturi de conversatii, in planul

doi. El se uita spre oglinda lucioasa a apei. Acum putem sa ne dam

seama cam cat de sus e deasupra apei. Il putem vedea si din

departare, o mica insecta pe imensul baraj. Se vad si masinile si

multimea. Apoi din nou apa. Din apa apare, prin dissolve, urmatorul

titlu : « Cu doua luni inainte »

-va urma-

Nota: Acest scenariu a fost inspirat de un fapt real.