poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-11 | |
Marele salt
Scena 1 Cadru stans pe o apa curgatoare in bataia soarelui. Nu se percep decat jocurile de lumini si umbre. Pe aceste imagini, cu fade in si fade out, apar si dispar genericele de inceput. Cadrul se largeste si imaginea din fundal, cu apa curgatoare, devine din ce in ce mai clara pe masura ce genericul se apropie de final. E o dimineata de vara, frumoasa si linistita, undeva pe malul unui rau de munte. Urmatoarele cadre sunt constituite din lungi si lente miscari de camera (travelling-uri) in care apar crengi de copaci si fragmente de cer. Nu exista nici un sunet. Numai tacere de jur imprejur. Totul pare nemiscat. Nici macar o adiere de vant nu clinteste frunzele. Pe masura ce camera incepe sa se ridice (crane up) vantul incepe sa sufle dintr-o data cu putere anuntand ca echilibrul de mai inainte n- a fost decat o iluzie. Miscarile de camera devin din ce in ce mai rapide, iar ritmul din ce in ce mai accelerat. Se aud mai multe voci suprapuse si fragmente din conversatii rezonand ca intr-un vis. Camera ajunge deasupra copacilor si putem vedea acum un imens lac de acumulare, iar pe barajul acestuia foarte multa lume adunata. Camera se apropie de baraj si descopera cateva masini de politie, o ambulanta, o masina de pompieri, ziaristi, camere de luat vederi, blitz-uri si bineinteles curiosi. Inca nu stim ce se intampla. Camera repereaza apoi, deasupra tuturor, un barbat in costum de baie. Il privim deocamdata din spate. Camera se roteste cu 180 de grade si-l vedem acum si din fata. E cu ochii inchisi, nemiscat, parca rugandu- se. Deschide ochii brusc, neasteptat, ca si cum s-ar fi simtit privit. Ii putem observa determinarea. Sare. Vedem pentru o clipa doar locul gol ocupat mai inainte de trupul lui, apoi camera se muta de partea cealalta si il vedem cazand, cazand, cazand. E ca si cum caderea n-ar mai avea sfarsit. Si apoi intrarea in apa si cercurile din ce in ce mai largi pana cand apa ramane nemiscata. Prin dissolve apare scris : « Cu 20 de ani in urma » Scena 2 Cadrul porneste din apa, din locul in care a ramas dupa ce cercurile s-au linistit, apoi se largeste si ne dam seama ca nu e aceeasi apa. Camera se ridica (crane up) si descopera o fata si doi baieti stand la o masa de lemn, la picnic. Toti trei sunt tineri (18-19 ani) si frumosi. Unul dintre baieti e acelasi cu barbatul pe care l-am vazut aruncandu-se de pe baraj, dar mult mai tanar. Il cheama Mihai. E vara si cei trei tocmai au dat bacalaureatul. In aer pluteste o anumita tensiune, data de faptul, destul de evident, ca ambii baieti iubesc aceeasi fata. Pe Ioana. Picnicul acesta are de fapt rolul de a o pune pe Ioana in situatia de a-l alege pe acela pe care il iubeste mai mult. Ioana : N-am putea sa ramanem prieteni si-atat ? Pentru totdeauna ? De ce sa nu putem ? Mihai si Petre (in acelasi timp) : pentru ca te iubesc. Ioana : da, stiu. Si eu va iubesc. Pe amandoi la fel. De ce trebuie neaparat sa aleg unul si sa-l uit pe celalat ? Mihai : pentru ca nu mai vrem sa te impartim. Petre si cu mine am vorbit despre relatia noastra si-am hotarat ca unul dintre noi va trebui sa te piarda. Ioana : Ati hotarat ? Si cu mine cum ramane ? La sentimentele mele nu v-ati gandit ? Ele nu conteaza ? Petre : conteaza foarte mult, ai sa vezi in continuare. Tu esti cea care va alege. Iar cel care te va pierde iti va accepta verdictul fara cracnire, oricat de mult il va durea. Si va disparea din viata celorlalti pentru totdeauna. Mihai ai vreo problema cu asta ? Mihai : absolut nici o problema. Ioana (stupefiata) : trebuie ca sunteti nebuni. Petre (zambind): bineinteles. Suntem nebuni dupa tine. Ioana (ducand o lupta launtrica): nu pot sa fac asta. E mult prea dureros. Mihai (dupa o lunga si audibila tacere): foarte bine. Am sa va propun atunci un joc. Pentru ca zici ca ne iubesti pe amandoi la fel, lasa- ne sa ne intrecem ca doi cavaleri din Evul Mediu, care se intrec pentru a cuceri inima printesei lor. Ioana : eu nu sunt printesa, iar voi nu sunteti cavaleri. Haideti sa oprim jocul asta stupid pana nu e prea tarziu. Petre (interesat): si cam cum ai vrea tu sa ne intrecem, Mihai ? Mihai (usor ironic) : daca tot suntem aici pe malul lacului, de ce n- am face o baie ? Ioana (usurata dar si tematoare in acelasi timp) : si in ce consta jocul ? Te joci cu vorbele deocamdata. Si cu nervii nostri. Mihai (devenind sarcastic) : ai dreptate Ioana. Ma joc. Ti-am spus doar ca e un joc. Sa-I zicem: “Jocul crud al dragostei” Petre (zambind): crud, adica necopt? Mihai: crud, adica fara mila. Cu totii facem parte din acest joc. Si ca orice joc are si reguli, un invingator si un invins. Petre (usor nervos): nu vrei sa fii mai explicit ? Ce vrei sa spui prin acest « Joc al dragostei » ? Mihai : crud. Jocul crud al dragostei. E doar o metafora. Noi doi ne vom scufunda in lac tinandu-ne respiratia, iar printesa va ramane pe mal, ca arbitru. Cine scoate primul capul din apa ca sa respire, pierde. E simplu ca buna ziua. Ioana (speriata): nu e drept. Tu esti campion national la natatie. Mihai (crud): si ce Petre, ai vreo problema cu asta ? Petre (dupa o lunga pauza) : nu, e in regula cu mine. Fie ca cel mai bun sa castige. Ioana e stupefiata si perplexa. E ca si cum ar fi prizoniera unui vis caruia ii stie desfasurarea, dar pe care nu-l poate opri sa se intample. Mihai(ironic, intinzandu-i ceasul Ioanei): tine, poate ca unul dintre noi va sparge recordul la stat sub apa. Baietii s-au aliniat unul langa altul pe marginea lacului, fara nimic pe ei. Mihai : la trei sarim. Petre : sunt gata. Mihai : unu, doi, trei. Au sarit. Montaj : fata Ioanei, plan strans. E inca nedumerita si uimita. Cercurile de pe lac, concentrice, atingandu-se, intrepatrunzandu-se. Cesul. Secundarul. Timpul trece foarte incet. Pare ca dureaza o vesnicie. Primul care scoate capul din apa este, surprinzator, Mihai.Putem observa o mare relaxare pe fata Ioanei. Intelegem acum ca Petru e cel pe care-l iubeste mai mult. Lui Mihai nu-I vine sa-si creada ochilor ca el e cel care a pierdut. Tocmai el care e campion national la natatie. Pe masura ce timpul se scurge, Ioana si Mihai isi dau seama ca ceva nu e in regula. Mihai (ingrijorat) : cate minute au trecut ? Ioana (cu ochii la ceas) : 2 minute si 30 de secunde. Mihai se scufunda cuprins de panica. Aceeasi panica o putem citi si-n ochii Ioanei. Ioana: grabeste-te Mihai, te implore, grabeste-te. Mihai se scufunda din nou si din nou din ce in ce mai epuizat si mai fara speranta. Ioana(dupa o lunga tacere, cu voce moale) : l-am ucis. Scena 3 Suntem din nou in prezent, cu cateva secunde inainte ca Mihai sa se arunce de pe baraj. Se aud voci si franturi de conversatii, in planul doi. El se uita spre oglinda lucioasa a apei. Acum putem sa ne dam seama cam cat de sus e deasupra apei. Il putem vedea si din departare, o mica insecta pe imensul baraj. Se vad si masinile si multimea. Apoi din nou apa. Din apa apare, prin dissolve, urmatorul titlu : « Cu doua luni inainte » -va urma- Nota: Acest scenariu a fost inspirat de un fapt real. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate