Actul III
Decor. O camera de hotel. Saracacioasa, groaznic de saracacioasa (autorul a dat pe dansa ultimii sai bani). Patul e nefacut, o patura rupta zace pe jos iar din perne ies niste fulgi enervanti. Boul din actul precedent sta de unul singur la masuta din mijlocul incaperii. Pe musamaua jegoasa, o scrumiera plina cu mucuri de tigari, un pahar cu un continut nedefinit si un pistol. In final, apar si cele doua vaci.
Monolog.
Boul(B) (rastignit de spatarul scaunului): De ce sunt eu bou? Cu ce am gresit eu Muuuuzeului ca sa ma faca asa, adica bou? Bun, inteleg ca e nevoie si de boi pe lumea asta. Cum e nevoie si de oi, de catei, de gaini, de homosexuali sau de critici literari. Dar tocmai eu? Eu si bou? Serios, nu m-as fi revoltat atata daca nu mi-ar fi fost dat sa raman bou toata viata. Daca as fi stiut ca, macar cu o ora inainte de a primi lovitura fatala de cutit ce ne martirizeaza si ne trimita carnea pe tarabe, as putea redeveni taurasul potent care am fost odata...Ca chestie, tot ar fi meritat sa traiesc in jug pana la adanci batraneti. Dar asa?
(Boul ia o sorbitura din pahar. Se uita la organul sau vesnic neproductiv si ofteaza din toti rarunchii. Se uita mai apoi la carpetul ce reproduce fidel "Rapirea din serai" iar ochii sai mari, bovini, se umezesc. E patetic.)
B: Ehehe, vremuri apuse...vremuri ce nu va veti intoarce niciodata... Ce a mai ramas acum din taurasul acela nazdravan, ce nu se mai satura sa calareasca tandru viticile cu picioare lungi din tarcul natal? Iar mai apoi i-a fost sortit sa se indragosteasca de frumoasa cirezii taman cand omului acela meschin, in halat alb, i se casunase pe fuduliile taurului nazdravan...Cata suferinta intr-o inima de bou...Cu ochii mintii, vad felul in care m-a privit EA dupa ce veterinarul mi-a amputat viitorul. "Te-a secat de samanta!" mi-a spus razand, ghicindu-mi infirmitatea din prima." Nu degeaba e ea desteapta. Are minte. Eu m-am pierdut si n-am putut spune nici Muuuuu. Inainte de a imbraca povara chinuitoare a jugului, mi-am zis: "Fiecare brazda ce-o voi rupe cu plugul in pamant am sa ti-o dedic tie, iubirea vietii mele. In mine nu mai e samanta, in brazda fi-va. Rodi-va truda mea prin asta cale, asta imi fu destinul. Deci nu iti spun adio..."

Boul adoarme. In visul sau apar Vaca Bortoasa (VB) si Vaca Desteapta (VD). Decorul ramane acelasi. Boul doarme cu capul pe masa, langa pistol. Vacile incep sa se unduiasca pe langa el. VB pare a canta la o harpa imaginara ia VD danseaza de una singura prin camera un vals numai de ea auzit. Brusc, amandoua se opresc si se uita uluite una la cealalta:

Vaca Bortoasa (VB): Ce facem fata acilea?
Vaca Desteapta (VD): Acilea unde?
VB: Si cine e jegosul?
VD: Boul asta ce cauta acilea?
VB: Acilea unde?
VD: Eu intrebai prima! Deci gura! Mugeste-n soapta, vito, sa nu trezim bestia. Daca ne-a rapit cu de-a sila?
VB: (speriata, uita de sfat si mugeste un urlet de spaima): Vai, soro! Ne-a rapit! Da' unde?
VD: Stttttt. Intrebarea asta e futila deja. Ne-a rapit si gata. Interogatia noastra la care trebuie sa ne definim definitoriu un raspuns aducand la fuprafata constientizarii lucide a realului adevaratul mobil intim si agnost ce ne-a adus pe noi acilea e "De ce?"
VB: Aha. N-am priceput.
VD: De ce ne-a rapit, soro? Daca vrea sa profite de pe urma trupului nostru neprihanit?
VB: Neprihanit o fi al tau, ca pe al meu in prihani Ninel, taurul de la IAS, de si acu mi se ridica coada de pofta.

(Boul sforaie ingrozitor, Visul se continua cu alta ocazie. Caldura mare aicilea, autorul n-are bani de aer conditionat asa ca se imprumuta de bani si pleaca o bere, doua. Ma rog, multiple.)

End of Part four.