poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-25 | |
În singura sală disponibilă la parterul unei clădiri părăsite, pe un fotoliu de piele confortabil, directorul Teatrului în aer liber din Timișoara aștepta trupa instituției în vederea ultimei reprezentații de sezon. Piesa „Salvat de insomnie”, destul de bine primită, cu actori selectați de Franz Wolff, directorul- cel care a găsit textul în camera unei prostituate din Hamburg, nu făcea altceva decât să redea drama consumată în acel loc. Ultima reprezentație a fost întreruptă de o furtună iscată aproape din senin. Toate scenele se țineau, după numele teatrului, în aer liber și bilete primeau doar cei din primele rânduri. Acțiunea în trei acte avea loc într-un decor natural cu puține improvizații de mobilier, un chioșc cu băuturi răcoritoare și o bancă de lemn. Mai era și o statuie, un Cupidon de carton, însă din cauza ploilor...
Discuția dintre director și trupa sa avea menirea de a-l înlocui pe Niki, un tânăr student trăznit în timpul furtunii chiar în momentul când mima prăbușirea pe bancă. În acel moment, scena încheia actul al doilea, tânărul cădea sub influența somniferului strecurat în paharul de suc natural. Vânzătoarea de băuturi răcoritoare era o femeie nefericită ce dorea astfel de aventuri. Vocea de bariton cu marca Wolff se auzea ca un tunet în vacarmul de pe hol. O mulțime de figuranți așteptau să fie selectați. - Vă rugăm, puțină liniște, să intre comisia de evaluare a dezastrelor supranaturale! Karla și Erick, dintre actorii consacrați, au intrat înaintea comisiei și nu înțelegeau rolul pastorului Kaltz în treburile teatrului. - Nu te supăra, Franz, dar ce caută pastorul aici? îl fixă din privire Karla pe directorul mătăhălos proptit în ușă. - Așa cred că e bine, să-l întreb pe pastor dacă nu e un semn această moarte, încercă să dea o explicație potrivită situației confuze. Pastorul intră și chemă comisia comunității celor drepți să facă o rugăciune în biroul directorului. Lucru ce-i consterna pe actorii de față, numai credincios nu era Wolff. Se spunea că prostituata de la Hamburg a fost găsită spânzurată cu cordonul de la duș după ce el a fost ultimul client. Mai mult, toate angajatele teatrului din ultimul timp erau alese pe cu totul alte performanțe. Pastorul l-a convins pe Wolff că trupa a păcătuit și riscă să fie trăznită din nou sau să dea faliment. Se impuneau schimbări, înainte de înrăutățirea situației, o revigorare religioasă. Karla și Erick aveau să renunțe de a urma noua turnură a lucrurilor, și-au recunoscut păcatele, vina pentru moartea lui Niki, faptul că au întârziat voit cu ambulanța. Secvența aceasta avea să fie scoasă și înlocuită cu doi-trei figuranți puși la dipoziție de pastor. Cu gesturi de complezență, cei doi „păcătoși” au părăsit biroul lui Wolff. Piesa avea să fie schimbată, vânzătoarea de răcoritoare încerca să-l atragă la biserica celor drepți pe student, nicidecum să facă sex cu el în cabană, iar titlul piesei se schimba în „Salvat de o văduvă credincioasă”. Într-adevăr n-a mai fost vreme rea, piesa în două acte se încheia în cântecele corului adunat de pe alei. Într-o liniște desăvârșită, un spectator dintre câțiva curioși rostea amărât: -Să trăiți o veșnicie, tâmpiților, cu voi vine sfârșitul lumii! corul nu se oprise din imnurile sale. Prin fața juriului de admitere la teatrul în aer liber, într-o liniște în care cel mai mic zgomot devine tunet, concurenții își prezentau competențele însoțite de promisiunea: „ne vom supune noii orientări a teatrului în aer liber, cu înaltă considerație față de directorul nostru!”. O voce de bariton răsună în încăperea înaltă. - Ce roluri vor juca oamenii drepți? era prima întrebare adresată candidaților. - Vor elimina aspectele degradante din societate, nu vor precupeți niciun efort să transforme teatrul în biserică și invers, a răspuns timid concurentul. - Greșit, oamenii drepți au întotdeauna dreptate! corectă aspru un bătrân din juriu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate