Personaje:
Barbu George (Georges) – bogătaș, 25 ani
Barbu Marinela (Mary) – Soția lui George, 23 ani
Maricica – prietena Marinelei, 22 ani
Lică – soțul Maricicăi, 27 ani
Sineta – servitoare în casa lui George și a Marinelei
Beatrix


Tabloul I


Noaptea târziu, după miezul nopții. O încăpere luxoasă, mobilată modern, având o masă cu o canapea mare în centru. În fund o ușă mare, ce dă spre dormitorul domnului George, iar undeva în dreapta ușa de la intrare, iar în stânga ușa spre hol. Scena este oarecum întunecată si așa va rămâne până când Sineta va adormi pe canapea, apoi, la câteva zeci de secunde, lumina va fi una de dimineață. La ridicarea cortinei, scena este goală, din culise auzindu-se vocea domnului George, apoi liniște. Intră Sineta, îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, cu o mască de argilă pe față, care în întunericul camerei, o face să pară o stafie.


SINETA: (mergând spre ușa de la intrare, cu un reportofon în mână) Cine ar putea fi la ora asta? (se oprește brusc în fața ușii și se uită la ceas) Ih! Este ora douăsprezece două zeci și unu și patruzeci și trei, patruzeci și patru, acum patruzeci și cinci de secunde noaptea, iar bossul nu a ajuns acasă. Madam Marinela doarme cu fundu-n sus, iar eu stau și bântui pe aici, crezând că aud voci. De unde știu că bossu’ n-a venit încă? Păi mai oameni buni… dacă era să vină acum aveam în față ghetele lui ude de cine știe ce… Doamne iartă-mă. Hmm… se pare că nu e nimeni. (dă să se întoarcă spre odaia ei, dar iar se aude vocea) Aolo! Ãsta e bossul! Să vezi că dacă mă prinde aici o să mă pună sa-i scot ghetele. (se aruncă după canapea. Intră George, însoțit)
GEORGE: La golul ăla am căzut sub masă. Nu mai aveam putere nici halba de bere s-o țin în mână. Ehe! Noroc cu tine, care m-ai scos de acolo. Da hai să vorbim mai încet ca să nu mă audă nevastă-mea, pentru că e foarte de afurisită. Hai să mergem să facem… (sughiță) la mine în cameră.
SINETA: Ce să facă la el în cameră? (dintr-o dată chipul i se înseninează) Mâine o sa avem scandal. Scandal… ah ce bine mă simt! Dar mai bine să mă culc ca să treacă timpul mai repede. (se întinde pe canapea. Stă câteva secunde, după care sare în picioare) Am înregistrat totul. Scandal! ( se culcă la loc)
Scena va mai sta întunecată, cam cât crede regizorul, după care va fi luminată, ca și cum ar fi venit dimineața. Se aude ciripitul păsărilor și zgomotul mașinilor. Intră Marinela îmbrăcată într-o rochie scurtă și un decolteu generos.
MARINELA: Sineta! Cafeaua mea! Sineta! Unde o fi fetița asta? ( se apropie de masă și o vede pe Sineta. O zgâlțâie puțin, dar Sineta nimic. Þipă puternic) Sineta!!!
(Sineta sare numaidecât în picioare, luând poziția drepți)
SINETA: Da domnia voastră! Ce doriți?
MARINELA: (țipă puternic) Ah ce mai speriat! Dă-ți masca asta jos! Așa… Cafeaua mea! A! Domnul Georges nu s-a trezit (Marinela pronunță George precum un nume franțuzesc – Georges)
SINETA: Nu.
MARINELA: Bine! Cafeaua!
SINETA: Imediat! (se întoarce și se îndreaptă către ușa ce dă în hol) Ce nesuferită e și asta!
MARINELA: Ce tot bombăni?
SINETA: Ãăă! Nimic! (iese)
MARINELA: Ce-ți mai e și cu servitorii ăștia din ziua de azi! Cum se cunoaște că nu am pus mâna pe ea! Ehe! Când mi-oi înfige mâna în ciuful ăla al ei! O las cheală, nu…
(își scoate trusa de machiaj din poșetă și începe să se machieze. Ca de obicei, prost. Revine Sineta cu cafeaua)
SINETA: Doamnă!
MARINELA: Tot nu ți-ai dat jos masca aia? Te rog să te cureți imediat.
SINETA: Prea-bine… (dă să plece)
MARINELA: Sineta!
SINETA: Da doamnă!
MARINELA: Presa de azi.
SINETA: Încă nu a ajuns, dar imediat ce va veni o să o aveți în față.
MARINELA: Te poți retrage. Și du-te și spală-te. (se aude soneria de la intrare) Sineta!
SINETA: Da doamnă!
MARINELA: Tu nu auzi că sună cineva la ușă. Du-te imediat și deschide! A! Nu suntem acasă. Nu am chef să vorbesc cu toți ziariștii.
SINETA: (șoptind) Te-io vedea și vreo mare vedetă.
(Sineta merge în culise. De pe scenă se aude discuția pe care ea o ține cu cea care a sunat la ușă)
MARICICA: Bună ziua! Aceasta este casa domnului și doamnei Barbu?
SINETA: Da. Bună ziua. Dânșii nu sunt acasă. Dar vă rog să-mi spuneți numele dumneavoastră și o să-i anunț atunci când vor veni.
MARICICA: Bine… Mă numesc Maricica și vin tocmai de la Cucuieți, județul Teleorman.
SINETA: Vă rog să așteptați pe aici, dar în afara curții, până, cum am mai spus, or să vină ei.
MARICICA: Da voi aștepta.
(În tot acest timp, Marinela ascultă jumătate din înregistrarea pe care Sineta o făcu noaptea precedentă. Intră Sineta, iar înregistrarea curge)
SINETA: (speriată și încercând să rezolve situația. Þipă puternic) Doamnă!!!
MARINELA: (tresărind numaidecât) Ho! Animalo! Ce țipi așa? Vrei să se trezească Georges? Ãla ne face muți. Și în plus, nu îmi amintesc să-ți fi dat voie să zbieri așa la mine.
SINETA: (făcând pe nevinovata) Păi dacă am strigat mai încet și nu ați auzit… am zis și eu să strig mai tare poate așa…
MARINELA: Bine, bine! Ia spune! Cine era la ușă?
SINETA: O țărancă venit tocmai de la Cucuieții din Deal. Una Maricica.
MARINELA: A! (după câteva clipe) Cum!!! Maricica? De ce nu ai primit-o boambo în casă?
SINETA: Pentru că…
MARINELA: Nici un „pentru că”. Du-te imediat și deschide-i!
SINETA: Da doamnă. (iese)
MARINELA: Doamne de când nu am mai văzut-o pe Maricica! Dar ce o căuta la mine, așa pe neanunțate? Ultima dată când am vorbit cu ea era chiar înainte de nuntă, la telefon, când plângeam amândouă, amintindu-ne de vremea când juram că o să rămânem virgine până în seara nunții. Desigur, acest jurământ a fost încălcat, pentru că eu… la trei zile după acesta a făcut-o cu un mecanic auto. Da ce m-a mai certat… dar de ce? (după câteva clipe) A! Gata! Pentru că nu o făcusem și eu cu cineva mai bogat. Mecanic auto! Ce porcărie! E lasă! Așa o să-i fac cunoștință și cu Georges.
(intră Sineta și Maricica, care este încărcată de bagaje)
MARINELA: O draga mea! Ce plăcere să te văd! Dar ce vânt te aduce pe aici? (Sinetei) Pune dragă mâna și ajut-o pe doamna. Ce stai așa și te uiți? (către Maricica) Dar hai vin-o te rog să stăm pe canapea.
MARICICA: Mulțumesc draga mea! (se dezbracă) Dar ce bine trăiești! Cu cine te-ai măritat?
MARINELA: E și tu acum! Ce nerăbdătoare ești! O să ți-l prezint. În cheamă Georges.
MARICICA: Georges? Vai dar ce nume splendid. Așa îl chema și pe fostul meu soț. Ce rău îmi pare că nu ai putut veni atunci la nuntă. La prima mea nuntă.
MARINELA: Păi… și cum a fost?
MARICICA: Pe lângă faptul că el a început să facă striptis, deoarece era beat muci, totul a fost bine.
MARINELA: Măcar avea bani?
MARICICA: Avea bani, era bun la pat… tot ce vrei.
MARINELA: Și atunci de ce v-ați despărțit?
MARICICA: M-a părăsit el!
MARINELA: Ce nenorocit! Dar lasă! Sunt bărbați pe lumea asta… câți vrei! Auzi? Bei o cafea?
MARICICA: Chiar te rog!
MARINELA: Stai să chem servitoarea. Sineta! Te rog să-i aduci o cafea doamnei! Așa! Unde rămăsesem?
MARICICA: La bărbați.
MARINELA: Da, ai dreptate. Acum ai pe cineva?
MARICICA: Da! Sunt măritată a doua oară. Nu știai?
MARINELA: Nu, nu știam. Păi și cum… nu mai chemat și pe mine la nuntă?
MARICICA: Ba da! Cu să nu? Am sunat de două ori, am venit și cu invitația.
MARINELA: Păi și?
(intră Sineta)
MARICICA: Mi-a răspuns ea! Tot ea a luat și invitația.
MARINELA: Sineta! De ce nu mi-ai spus?
SINETA: Doamnă! Doamne ferește! Păi cheltuiați banii aiurea pe nuntă? Pe urmă salariul meu?
MARINELA: Te rog să ieși afară!
(Sineta iese, lăsând reportofonul undeva în spate)
MARINELA: Îmi pare rău… dar uite și tu cu ce proști am de-a face.
MARICICA: Te înțeleg draga mea. Și tu? Cum e cu soțul? Te înțelegi bine cu el?
MARINELA: La noi sunt toate bune și frumoase până când ajungem la sex.
MARICICA: Adică? Stai că nu înțeleg.
MARINELA: Dragă! Eu cu omul ăsta am făcut dragoste decât o singură dată de când ne-am cunoscut! În rest am avut numai încercări eșuate.
MARICICA: Păi și tu, în toată perioada asta ai făcut-o o singură dată?
MARINELA: Dar tu mă cunoști doar și ști că la mine, dacă nu fac dragoste de cel puțin două ori pe săptămână sunt moartă. Când pleacă bărbatu-meu în cursă, vine unu la mine, tot de pe acolo de prin zona aia în care stai tu și…
(râd amândouă copios)
MARICICA: Nu ți-ai găsit și tu unul mai aproape?
MARINELA: Ãsta mă satisface cel mai bine.
MARICICA: Nu te-ai schimbat de loc. Ai rămas aceiași Marinela din totdeauna.
MARINELA: Dragă, dar oamenii nu se schimbă așa peste noapte.
MARICICA: Dar nu a zis nimeni ca să te schimbi peste noapte. Noi nu ne-am mai văzut de ani de zile. Uite! Eu m-am schimbat foarte mult.
MARINELA: Da? Eu nu văd de loc! poate doar te-ai îngrășat un pic, dar în rest…
MARICICA: Nu ca aspect fizic. Comportamentul.
MARINELA: Aha! Dar mie mi se pare că ești aceiași fata cuminte.
MARICICA: Cuminte? Păi hai să-ți spun ce mi s-a întâmplat.
MARINELA: Te rog!
MARICICA: Mi-am luat un amant!
MARINELA: Nu se poate! Cine? Cum arată? Are bani?
MARICICA: Păi… e fostul meu soț, George!
MARINELA: Ce proastă! (către Maricica) Păi și cum faceți?
MARICICA: De două ori pe săptămână, când Lică pleacă la București, vine și el. Marțea și Joia.
MARINELA: Ce coincidență! Așa ăl cheamă și pe amantul meu, tot Lică, și el vine la fel, marțea și joia.
MARICICA: Da, într-adevăr! Vezi că nu mai sunt o fată cuminte! Dar hai să-ți mai spun una.
M-am angajat la fabrica de pâine din sat. Ști că s-a deschi o fabrică de pâine acolo la noi. Eram vreo patru angajate și patronul, care nu făcea altceva decât dădea ordine. Sinceră să fiu, arăta foarte bine. Top model. Așa. Și mai multe nopți la rând am început să am visuri cu el.
MARINELA: Nu mai spune! Ce fel de visuri?
MARICICA: Erotice, bine-nțeles. De mă sculam dimineața fleașcă. Zicea bărbată-meu că la vârsta asta încă udam patul. Și într-o zi mă apucă pe mine zăpăcelile și m-am dus si am început să povestesc la alea de la serviciu fanteziile mele. Și cum povesteam eu așa de înflăcărată și cu gesturi, cu de toate, intră el, fără ca eu să știu și ascultă, fato, toată povestea.
MARINELA: Nu se poate.
MARICICA: Ba da! Și apoi, imaginează-ți și tu fază, m-am întors și la-m sărutat pasional. Apoi mi-am dat demisia! Îmi amorțise gura.
MARINELA: Nu pot să cred!
MARICICA: Da! ăsta e și motivul pentru care am venit la tine la București. O să stau la tine până când o să-mi găsesc și eu de lucru și să închiriez vreo garsonieră ceva.
MARINELA: Păi și bărbată-tu?
MARICICA: Va veni și el peste o lună. Oricum vreau să mă despart de el ca să mă recăsătoresc cu fostul meu soț, actualul amant.
MARINELA: Prea bine, draga mea. Haide să-ți arăt camera în care o să dormi. Și cu amantul?
(ies amândouă. Intră Sineta plină de bucurie)
SINETA: Are amant!!! Scandal! Scandal! De trei ori scandal! Am înregistrat-o și pe asta. Scandal! (iese)

Tabloul al doilea


O cameră de dormitor, modernă. Un pat matrimonial, o măsuță cu câteva scaune, un televizor și un șifonier. George si Lică dorm în pat, iar Beatrix sub masă. Dezordine.


GEORGE: (se ridică din pat) Ce somn am avut în noaptea asta. Piu… ce put a băutură! De unde sunt pantalonii? A! ce prost! Sunt pe mine. Ce sunt așa uzi? A! Am vărsat berea astă noapte pe ei! Păi la ce nervi mi-am făcut! Cu portarul ăla! Dar ce obosit mă simt! Să beau ceva și apoi mă culc la loc!(merge către masă, o vede pe Beatrix, apoi își schimbă direcția de mers, pornind către șifonier, de unde scoate o sticlă cu whisky) am nevoie de tărie.(realizează ce a văzut și se îneacă cu whisky-ul) Aoleu! Cine asta? Ii! E Beatrix, servitoarea de la restaurant.(aruncă privirea către pat) Aia cine mai e? Pare puternică și cred că din cauza asta mă simt eu așa de obosit. Trebuie să scap de ea, că o sa mă prindă trililia aici.
MARINELA: Georges! Georges!
GEROGE: Na! Că am făcut-o de oaie! Mă prinde asta cu obositele aici! Ce sa fac! Dă-mi Doamne o idee!
MARINELE: Georges puiule! Te-ai trezit? (deschide ușa, dar George o închide la loc)
GEORGE: Stai dragă că sunt dezbrăcat! Aoleu! Unde să le ascund eu pe astea. (încearcă să traverseze patul, dar Marinela intră în momentul când acesta se află peste Lică)
MARINELA: Iubitule! A, nenorocitule! Mă înșeli? Nenorocitule!
GEORGE: Nu, Mary stai!
MARINELA: Nu, nu mai sau nici o clipă. Divorț! Cer divorț!
GEORGE: Marinela!
(intră Maricica)
MARICICA: Ce s-a întâmplat, de țipi așa, draga mea?
MARINELA: Mă înșelă bestia!
MARICICA: Tu?
GEORGE: Tu?
MARINELA: Voi doi vă cunoașteți?
GEORGE: Nu, Doamne ferește!
MARINELA: I-a să văd cu cine mă înșeli că să o jumul un pic! După care urmezi tu! (Îl vede pe Lică): Cu un bărbat? Nu pot să cred!
GEROGE: Stai dragă, că nu te înșel!
LICÃ: (trezindu-se) Ce se întâmplă iubito aici?
MARICICA: Lică?
MRINELA: Lică???
(Intră Sineta)
SINETA: I-a zis „iubito” lu șefu!
GEROGE: Ieși!!!
(Sineta iese glonț)
LICÃ: Marinela?
GEORGE: Vă cunoașteți?
MARICICA: Da, voi vă cunoașteți?
MARINELA: Nu!
LICÃ: Am vrut să spun Maricica! Ce cauți aici?
MARICICA: Ce cauți tu aici? Și ce cauți în patul ăla?
LICÃ: Păi… dorm!
MARICICA: Găsește-ți altă minciună mai bună.
GEORGE: (către Marinela) Dar tu nu ai învățat să bați la ușă când intri într-o cameră?
MARINELA: Ce să bat? Mai ai și tupeul să mă întrebi? Acum e timpul să dăm cărțile pe față, ca să se afle tot, să vadă și femeia asta ce fel de soț am!
MARICICA: (zâmbind provocator către George) Chiar sunt curioasă!
(intră Sineta)
SINETA: Poate să asiste și moi?
TOÞI: Nu!!!
SINETA: Ce nesuferiți! (iese)
MARINELA: A venit timpul adevărului. Deci din cauza asta nu vroiai să te culci cu mine, pentru că mă înșelai?
BEATRIX: Ce e gălăgia asta? (îi vede pe toți și țipă puternic) Restaurantul!!!
MARINELA: În grup??? Mor! Ieși desfrânato afară din casa mea! (o aleargă până la ieșirea din casă, auzindu-se din culise țipetele celor două)
MARICICA: (către Lică): Așa mă, nenorocitule! Eu credeam că tu vi la București în interes de serviciu, însă tu îți faci de cap! Nu pot să cred cât m-am înșelat eu singură în privința ta! Te credeam…
LICÃ: Cum, cum mă credeai?
MARICICA: Te credeam un țăran prost, asta te credeam și că pot face din tine ce vreau!
LICÃ: Nu pot să cred cum sunteți voi femeile. Și eu credeam că mă iubești!
MARICICA: Păi cum vine asta? Eu să te iubesc și tu să mă înșeli? Ah! Mizerabilule! Te omor cu mâna mea. (se repede la el, înfigându-i mâna în gât. Intervine George)
GEORGE: Lasă dragă că nici tu nu ești mai prejos! Upss! Ce am spus!
LICÃ: Ce ai spus?
GEORGE: Că nici femeile nu sunt mai prejos. Spuneam așa în general.
(intră Marinela)
MARINELA: Iau-te cu cine mă înșela! Cu bătuta aia de soartă! Așa de jos ai ajuns?
GEORGE: Da dragă, te-am înșelat. Dacă cu tine nu am cum să fac!
MARINELA: Mă mai și insulți acum! Săriți lume că-l omor!
GEORGE: Îți mai aduci aminte când am încercat să dormim și noi o dată împreună? Îți mai aduci aminte?
MARINELA: Nu am dragă ce să-mi aduc aminte, pentru că noi decât la nuntă…
GEROGE: Nu, nu, după aceia! Îți mai aduci aminte că după ce mă încinsei o oră și juma, atunci când eram și noi la punctul culminant, îți mai aduci aminte ce ai făcut?
MARINELA: Nu, nu-mi amintesc.
GEORGE: Normal că nu-ți amintești. Ai început să zbieri „ Nu! Săriți!”0 de credea lumea că am încercat să te violez.
MARINELA: Păi și nu era adevărat?
GEORGE: Da de unde! Tu te uitai la telenovelă și ai țipat că să nu-l omoare pe Gonzalo, sau cum naiba l-o chema. Da, da! Acela care te-a făcut să te iubești cu televizorul!
LICÃ: Ce nebună!
MARICICA: Mai ai curajul să deschizi gura?
GEORGE și MARINELA: Tăcere!
MARINELA: Dar tu îți mai aduci aminte când am mai încercat noi să facem dragoste ce sa întâmplat?
GEROGE: Da! Ai fugit la baie că te durea burta și împuțise-i camera.
MARINELA: Nu! Nu atunci! Îți amintești în noaptea aia când ai venit cu ochiul vânăt de la meci și am zis și eu să-ți fac o bucurie.
GEORGE: Bucurie pe naiba!
MARINELA: Normal! Pentru că după ce mă sărutase-i o juma de oră într-una, de-mi amorți gura…
MERICICA: Asta o ști de la mine!
LICÃ: Dar tu de ce deschizi gura?
GEORGE și MARINELA: Liniște!
MARINELA: Așa, după ce îmi umflase-i botul, a dat Domnul să-ți faci treaba de bărbat.
GEORGE: Și n-am făcut-o?
MARINELA: Îți uitase-i chiloții pe tine. Mai mare rușinea! Am adormit până când ți i-ai dat jos.
GEORGE: (încercând să o liniștească) Off! Ai mai Mary… uite! Am să-ți mărturisesc ceva: Eu nu te-am înșelat niciodată!
MARINELA: Cum așa? Dar adineauri ai zis…
GEORGE: Nu mai contează ce am zis adineauri… Beatrix era pentru prietenul mai, era pentru Lică.
LICÃ: Păi cum mă? Prieten și mă dai în gât?
MARICICA: E adevărat? Pentru tine era fufa aia?
LICÃ: Nu!, nu e adevărat!
GEROGE: (răstit) Þineți-vă gura amândoi! ( se așează în genunchi) Marinela, nu Mary, așa cum îți place ție crede-mă ce-ți zic acum. Nu te-am înșelat niciodată.
MARINELA: Oh! Micuțule! Tu chiar vrei să ne împăcăm?
GEORGE: Da, dar cu o singură condiție. (se ridică)
MARINELA: Orice! Cere-mi orice!
GEORGE: De data asta… am să cer eu divorțul!
MARINELA: Poftim?
GEORGE: Nu pot să cred cât de naivă ești! Păi tu cum crezi că nu te pot înșela când tu arăți ca o sperietoare de ciori. Avea dreptate Sineta când spunea că nici cu ruj nu ști să te dai.
MARINELA: Leșinata! Cum a putut să spună asta!
GEROGE: Acum a venit vremea adevăratului adevăr. Acum vei vedea și tu cine este adevărata mea iubire.
MARINELA: Dacă e așa, acum e momentul să afli și tu cine este bărbatul pe care-l iubesc eu.
LICÃ: Eu sunt alesul inimii ei!
MARICICA: Tu???
MARINELA: Da! El este. (îl sărută pe Lică)
GEORGE: Știam!
(toți sunt uimiți)
MARINELA: Cum adică știai!
GEORGE: Da! Tot acest scandal a fost plănuit de mine, pentru ca eu și Maricica…
LICÃ: Maricica???
GEORGE: Da! Maricica a fost, este și va rămâne mereu iubirea mea. ( o sărută) Al doilea lucru pentru care am plănuit ca să ne întâlnim cu toții aici este ca voi două să vă revedeți după atâția ani.
MARICICA: Tu ai știut că noi două suntem prietene?
GEORGE: De când am cunoscut-o pe Marinela mi-am dat seama că ea este persoana de care îți părea rău că nu a putut veni la nunta noastră.
MERINELA: Ai făcut tu asta pentru noi?
GEROGE: Pentru Mary, adevărata Mary, și pentru acest an pe care l-am petrecut cu tine și, în care m-am distrat de minune.
MARINELA: Și acum? Ce se va întâmpla cu noi? Probabil că drumurile noastre se vor despărți aici.
MARICICA: Dar vom rămâne pe veci prieteni!
LICÃ: Doar nu o să scapi de un țăran prost așa de repede.
(râd cu toții)
GEROGE: Vreau să vă propun ceva!
LICÃ: Ce anume?
GEORGE: Casa e destul de mare și cred că vom putea sta cu toții aici.
MARICICA: Da, e o idee bună!
MARINELA: Este foarte frumos din partea voastră, dar nu putem profita de bunătatea ta Georges.
LICÃ: Dar de ce nu, dragă. Eu la Cucuieții din deal nu mă mai întorc!
MARINELA: Bine, acceptăm, dar numai cu o singură condiție.
GEORGE: Ai grijă ce ceri!
MARINELA: Ca Sineta să dispară din această casă. (arată reportofonul Sinetei care era jos lângă ușă)
GEORGE: S-a făcut!
(Lică toarnă whisky în pahare, servindu-i pe toți. Ciocnesc)
Cortina