|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Aceste urme calde ce sângerează din trupuri firave È™i cărÈ›i
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-20 | |
ACTUL 1
SCENA I Decor: Un apartament aproape gol. Un scaun. O masă. O ușă în fundal — fără clanță. Pe perete, un ceas fără limbi. Andrei stă pe scaun. Nu se mișcă. Tăcere lungă. ANDREI (încet) Nu e liniște. E doar absența zgomotului. (Pauză) Liniștea e o prezență. Și ea locuiește undeva. (se uită spre ușă) Ca și ea. Se aude o bătaie în ușă (cea de la intrare). Andrei nu reacționează. Bătaia se repetă. ANDREI Intră. Ușa se deschide. Mara intră. Ține un caiet. Privește camera ca pe un loc greșit. MARA Domnul Andrei Luca? ANDREI Depinde. MARA De ce? ANDREI De cine întreabă. MARA Eu sunt Mara. Am vorbit la telefon. ANDREI La telefon vorbim toți cu cineva care nu e acolo. Deci nu e o dovadă. (Pauză) Mara nu știe dacă să stea sau nu. MARA Pot să iau loc? ANDREI Dacă locul te acceptă. Ea se așază. Scaunul scoate un sunet prea puternic. MARA Am venit să vorbim despre trecut. ANDREI Care dintre ele? MARA Cum adică? ANDREI Există trecutul care s-a întâmplat. Și trecutul care nu pleacă. (Pauză) MARA Eu cercetez memoria. ANDREI Memoria nu e cercetabilă. E locuibilă. (se uită spre ușă) Unii o locuiesc fără voie. Mara observă ușa fără clanță. MARA Unde duce? ANDREI Unde trebuie. MARA Nu are clanță. ANDREI Nici trecutul. Se aude un sunet slab din spatele ușii. Un fel de respirație. Mara se oprește. MARA Ați auzit? ANDREI Da. MARA Ce e acolo? ANDREI Prezența. (Pauză lungă) MARA Mai locuiește cineva aici? ANDREI Toți locuim undeva. Chiar și după ce plecăm. MARA Vecinii spun că stați singur. ANDREI Vecinii locuiesc în exterior. Eu locuiesc în interior. Se aude din nou respirația. Mai clar. MARA E cineva acolo. ANDREI Nu. Este ceva. MARA Ce? ANDREI Ceea ce rămâne când cineva nu mai poate pleca. (Pauză) Mara notează. MARA Soția dumneavoastră a murit? Tăcere. ANDREI Nu. MARA Atunci? ANDREI A rămas. MARA Unde? Andrei arată spre ușă. MARA Acolo? ANDREI Nu. Acolo e doar locul unde se aude. (Pauză lungă) MARA Apartamentul apare în plan fără acea cameră. ANDREI Planurile sunt pentru spații. Nu pentru vină. Respirația se oprește. Tăcere totală. MARA (șoptit) Nu e nimeni acolo. ANDREI Nu e nimeni. Doar ceea ce nu pleacă. Lumina scade lent. Ceasul fără limbi începe să ticăie.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate