Epistola de Dincolo
,,...un nestiutor, un neica-nimeni,
un mereu mancat in cur de atata
curiozitate, ce s-asteapta sa descopere
prin mine, pentru-a-cata oara... o
questie, numita de tanatalai uneori,
...Realitate!"

***
...nu-mi pare rau de ceea ce-am facut, si nici n-as avea poate de ce.Ca orice
om normal dar intr-un mediu atipic, am comis-o fara nici macar cea mai mica remuscare.Ce daca sunt preot?nu sunt om si eu, ca si tine, ...ca si el, cel ce zace
si in clipele acestea in memoria mea, intr-o balta de sange?
...si ce e pe Pamant...e pe pamant, Cerurile sa-si rezolve problemele intre
ele, eu nu sunt sfant, sunt om...un drac de preot ce n-a dorit sa devina Martir,
sa i se pupe dosul palmei in zi de duminica, cu gurile nemestecate si buzele crapate
de vreme a harcilor si neimbalsamatelor de babe!
...m-am saturat sa privesc neputiincios cum mi se surpa pamanturile de sub picioare, cand vad figuri meschine, distorsionate de umbra credintei de a fi mai bun,
luata drept spectacol a biologicului: ,,cel mai bun supravietuieste, cel ce poate sa se reproduca este bun, deci supravietuieste...";am vrut sa demonstrez ca lucrurile...nu
stau intocmai asa.Astfel am devenit un criminal cu chip de preot..., un preot care,
candva...ah!nu mai are rost...tu ca venetic al gandurilor mele, simpla imagine de
fundal,...ce poti intelege?
***
Zici ca ai vazut...!ce-ai vazut?imi poti spune ce-ai vazut?...nu, nu mai sunt curios de mult, draga...nu-mi mai permit sa fiu de cand...va stiu, va cunosc...si te cunosc,...pe fiecare va stiu...Sunteti toti o apa si-un pamant, in care ingropati in voi
valori...nu!Adevaratele valori...
Ce?ca esti citit, un invatat al durerilor si ca poate posezi o functie importanta undeva intr-o institutie, unde-ti curmi zilele in nestire pentru niste
neghiobi, mai neghiobi decat tine?ce te face sa crezi ca esti valoros...??poti sa ai
o sumedenie de calitati...insa,...tu simti, le simti?
***
...tu?tu ti-ai gasit sa ma judeci pe mine, nenorocitule!tu?...cum, cum nu,
cand stai mut si astepti sa explodezi privindu-ma ca pe-o simpla victima?stai scrutator
si-mi astepti...mmmbine!tu ai vrut...Si pentru ca esti aici, printre randurile mele...fi atent iar daca ti-ai planificat ceva, las-o balta ca nu mai are sens,...si nu te mai uita la coperta si, si nici daca are poze...randurile pe care ti le las in urma nu-s pentru
copii...
...copiii la ora asta dorm, visele lor blande..., nu se vor intersecta, poate, niciodata cu ceea ce urmeaza sa-ti spun...
...iar daca unii vor sustine ca treburile sunt bolnave...cineva va veni spre Sfarsit si-ti vor dovedi ca lucrurile sunt reale...de aceea, acum cand esti un nestiutor,
un strain trairilor mele, nu-mi nega principiile ci respecta-le, sunt reale cat timp exist, si, cu mult mai reale cand nu voi mai fi.

***
La inceput am gandit ca un om obisnuit al Societatii, un infam, un majit si majitor de fecale cerebrale ce adesea nu s-ar fi sfiit sa zica ,,da" unei nelegiuri chiar
cu ricul functiei pe care o aveam; totul pornise din copilarie...
...o copilarie pe care as asemui-o cu un furuncul...,cu timpul acesta imi crestea
sub teasta plina oricum de golurile si nevricoasele traite dintr-o societate nascuta bolnava.
...si, ca puritatea copilariei mele sa fie ,,completa" niste parinti bolnavi m-au lasat orfan; m-au trimis intr-un seminar pentru un studiu...care, dupa mintea lor,
intruchipa o ofranda adusa lui Dumnezeu, ca Dumnezeul mamii lor de parinti, sa se
bucure de alintul ingerasilor de ei...
...si acestea veneau si iar veneau...pentru ca ei, mangaitorii boashelor dumnezeiesti, se considerau, nu doar simplii pacatosi...iar, in aceasta privinta,
ca nicioadata, le-am dat dreptate!
...n-ar fi existat zi de duminica fara sa nu umezeasca mana popilor, maini labarnice...vreascuri ce se-ntindeau dupa gologani ca si cum le-ar scoate pe geam afara ca sa vada daca nu ploua...maini ce, asa cum puteau tine cadelnita, in tinerete
mestereau la falusurile monahale de prin seminar pentru un loc mai calduros si pe cat se poate mai in fata...
...iar apoi, acasa ajunsi, ai mei, dragii mei parinti - unul care pare a fi adevarat, ce este asa-zisa Mama...si, celalat trup de familie, Tata, un om nascut pentru a culca la pamant toti boschetii orasului de alcoolic ce era, un nesocotit...A luat-o pe Mama...,
,,ca era cu burta la gura"..., dar in consemnarile lui spiritualo-bahice de zi cu zi se tot intreba daca a fost el sau nu..., caci, oricum, asa cum obisnuiesc ei in zi de duminica,
se fac ,,bisericute";s-au adunat cativa cu gandul de a mai starpi un pic de sperma la gura unei sobe de femeie...care...Mama oricum, stia prea bine ce face!
...era o sarantoaca, inchipuita intr-o familie cu mai multe persoane decat avea intregul etaj de bloc...Batranii-mi povesteau de celebra iuta de la intarare pe post de usa..., de mizerii si mizerii...
...ce?ma mai intrebi ce slujba avea?...hmmm!cam periculos...Stii de unde-i vin damblalele Mamei in privinta bisericii in zi de duminica?Trebuie sa-ti mai explic?
...bine ca nu exista si o zi a cimitirelor, a colturilor de bloc, a ghenelor de gunoi sau a cabinelor de tir...Ce?ce nu-ti convine?crezi ca mi-e teama sa vorbesc despre acest aspect de ... familie?Arata asaaa...ca o poza de gen, alb-negru cu tonuri de gri si cu rama kitch-ista de culoare aramie...Mama era o persoana perspicace, productiva din punctul de vedere a carierei...ochii mei de copil vedeau multe...
...na, poftim!pai'dar cum sa nu mai ia cu dansa..., tu nu intelegi ca nu statea locului...intre clientii pe care-i avea, pe drumul dintre hrubele pavat cu hormoni,
mai facea o plecaciune, un taras, o rugaciune...
...vai mie! de cate ori...am fost nevoit sa privesc odios de neputincios imagini de grota...Cum eram mic, caci aveam patru-cinci anisori, eram purtat in brate mereu...lucru dispretuit de mine inca de la acea vreme...Ah,nu! puteam merge, nu aveam nici un handicap; doar Mama vedea in mine un handicap...un handicap ce-i aducea destul bani atat timp cat ma tinea in brate; eu insa de mic voiam pe picioarele mele...
...s-a-ntamplat ca intr-o zi, ca prinsa intr-un drum ca celelalte, sa se intalneasca cu un Domn mai in varsta; imbracata intr-o rochie veche neagra capatata de la vreo-nmormantare, alerga cu mine in brate dupa acel Domn...,,Domnu' meu, fie-ti mila de
copilul ce-l tin in brate..., e bolnavior, nu mai poate merge...si...n-am bani de medicamente ca sa-l insanatosesc!Da si matale ceva..."ii spusese Mama tintindu-l fix in ochi pe Domn, care i-a replicat:
,,- Mai fata, dar de ce nu muncesti? esti inca tanara, ai forta, nu ca mine, batran..", la care Mama versata, ii raspunse:
,,-Matale ai fi batran, da' esti instarit iar eu sunt pensionata de boala..., am probleme cu inima...fii bun...si ajuta-ne!"
Privirea Domnului se roti peste capetele plecate ale noastre scrutand zona...un ranjet dracesc i s-a ivit in coltul gurii...Mama deja il citise; eram mult prea mic sa pot intelege ,, treburile oamenilor mari"asa cum imi spuneau amandoi parintii.Asa ca ne-a sugerat sa pastram o distanta mica fata de el si sa-l urmam; nu a trecut mult timp, cand intr-o gradina din spatele cimitirului ne face un semn discret, sa ne asezam dupa cateva placi de beton; Domnul a aruncat o privire inainte-inapoi si a venit spre noi; fara sa-i mai spuna ceva, i-a facut semn sa ma lase pe o dala de piatra, o piatra de mormant...A privit-o cu nesat, a masurat-o un pic, a mai aruncat o privire..., dupa
care a intors-o cu fata spre zidul cimitirului de care a si opintit-o;i-a ridicat rochia si
si-a lasat pantalonii in vine...Tin minte toate aceste lucruri pentru faptul ca de atunci
a aparut o nelamurire...Nu intelegeam ce se pendula intre picioarele bosorogului...pentru mine, la acea vreme, boasele bosorogului m-au speriat si cred ca m-ar fi speriat si acum daca le-as fi vazut, oricare ar fi fi situatia...aratau ca punga valvoaie cu doua proeminente, ale oualelor care se zbuciumau intre picioarele celor doi; s-a zbatut el un pic, incepuse sa sufle greu...eu speriat de imaginea proeminentelor Domnului am inceput sa plang..., si, culmea!Mama din obisnuinta, s-a-ntors spre mine si cand a vazut ca am picat de pe dala de piatra - a facut doi pasi si m-a luat iara in brate, stand in vine, cu mine pe genunchi, ca o Madonna...mosneagul surprins de miscarea mamei s-a apropiat de noi, continuand singur ceea ce trebuia sa faca Mama cu el...insa ea, il privea de jos in sus pana s-a aplecat el un pic iar mama a deschis gura...dupa cateva secunde infundate de icnetele mosului, Mama i-o indeparteaza, timp in care ne-a stropit pe amadoi, incleindu-ne porii pielii de pe fata...Mama il privea far-a spune ceva...Imediat a venit momentul cand Domnul a cazut din picioare lovidu-se cu capul de dalele de piatra...Mama n-a uitat sa-i ia portofelul...unul burdusit cu bani, caci era un biet secretar al unei filiale de partid....
Iar el...el cu cei drepti..., ca strambi am ramas de atata dreptaciune...
...si zilele se scurgeau asemenea acesteia...majoritatea lor erau asa..., pana am mai crescut si eu; intre timp, Ai Mei s-au capatuit...,au facut rost de o groaza de bani;
ohoo! nu din micul mestesug al Mamei si nici din visele bahice ale Tatei! caci, intr-o
zi, din usa-n-usa, asa cum ii statea Mamei in fire, a dat peste o batrana pe care a ingrijit-o mai mult decat pe mine in copilarie...mereu ii arata o fata surazatoare si nu
uita niciodata sa-i dea impresia ca o iubeste ca o fiica, care, de fapt, se dovedise mai tarziu ca era...adevarata mama, a lasat-o la o ghena printre mormanele de resturi alimentare ale unui restaurant...a fost nascuta la o varsta prematura, motiv pentru care, a trebuit sa o ascunda de parintii ei, strabunicii mei...
..da, bineinteles, a avut si ea un sot, insa nu acela care si-a lasat ,,amprentele"
pe ea...intre timp, schimbase vreo patru...doi dintre ei au murit din cauze necunoscute, dat fiindca erau plini de bani...ceilalalti erau motivele unui romantism tarziu a Mamei Mamei mele...ultimul chiar mai traia cand Mama a ajuns in acea casa...dar multa vreme nu a trait...Mama a avut grija sa-l otrveasca cu pesticide si pastile...cum?a,da!...pare-se ca a avut un motiv...Mama..., pe cat de Mama era, mai stia sa fie, nu doar frumoasa...avea un har, pe care putine femei le au in zilele de azi; stia sa-si impleteasca frumusetea de care era constienta cu jocuri diabolice, cum numai femeile le stiu sa le joace...si de aceea, Batranul cand dadea ochii cu ea, o tinea mai mereu arcuita sau ghemuita in fata lui...tin minte ca, mereau cand ajungea
in dormitorul nostru, aparea cu o batista cu care-si stergea colturile gurii si ochii...
Batrana?aaa!ea avea un prost obicei...era mai mereu prin vecini..., ba la o cafea, la o tigara sau mai stiu eu ce barfa...
...dupa ce a murit Batranul, a venit o perioada de liniste, doar Tata o mai scalpa din cand in cand...cand Batrana lipsea de acasa, Tata nu se sfia sa-si invite tovarasii de pahar pe la el...iar acestia, dupa ce-l imbatau bine, in aceeasi camera, o petreceau pe Mama pana o lasau fara puteri; o cunosteau de mult timp,...,si, cine stie, poate unul dintre ei imi era adevaratul tata,...dar nici ei nu mai stiau...
...nu, Batrana a facut o imensa greseala...A incins un testament in vazul Mamei fara a gandi ca acest lucru ar fi periculos; prin incheierea acestuia a incercat sa-i dovedeasca Mamei ca o rasplateste pentru intreaga activitate...i-a lasat totul: o casa cu un nivel, doua masini, mobilier de colectie si conturi cu multe zerouri...
...n-a mai trait nici ea multa vreme...Mama a lasat sa se inteleaga ca a fost un accident...o scara abrupta ce ducea la etaj, o treapta subrezita cu atentie i-a fost fatala Batranei...
...asa ne-am capatuit...
...mai tarziu, dintr-o pura intamplare Mama si-a aflat adevarata Mama...si, cand si-a dat seama de ceea ce facuse s-a cam scarbit si ea..., insa oricum ea o privea ca o razbunare la faptul ca a lasat-o de mica in grija ...Nimanui...Vinovata de faptele sale a gasit-o tot pe Batrana...,,daca nu ma lasa, nu ajungeam aici", o auzeam eu cateodata susotind prin casa...
...dar o schimbare se petrecuse...acum era mai legata de biserica...asa ca, vazandu-ma ca sunt marisor, atat cat sa-mi dau seama ceea ce se petrece m-a abandonat intr-un seminar teologic; fortat, bineinteles...scapa o buna perioada din an de prezenta mea; spera ca intr-o zi sa-i slujesc la inmormantare...dar n-a avut parte de asa ceva...
...seminarul acela era...o puscarie a celor nedoriti..., caci nu eram singurul in ipostaza de a fi haituit de acasa...motivele erau diverse...interesele de familie luau
mintinile parintilor...
...camera mea era o carcera animata de sapte ,,camarazi" care mai de care mai bolnav decat altul; unul singur era...mai altfel...si asta din faptul ca trebuia sa o faca
pe ,,fetita" prin acea camera si...nu numai...
...da!nu exista vreo portita de scapare...si eu, ca si el, la fel de fortat de imprejurari, am devenit una dintre dintre numeroasele ,,fetite"; dar tu intelegi ca nu aveam scapare?...
...dar in scurta vreme am scapat; o prezentare plecanda in fata monahului-prim
al seminarului m-a trimis intr-un schit de maicute situat undeva in munti...si acolo am avut parte sa vad o sumedenie de nesabuiri...se mancau unele pe altele pentru staretie...iar una dintre contracandidatele la sceptrul monahic a asezarii am prins-o cu mata-n-sac, vazand-o montata de magar in grajdul schitului...abia cand i-am propus sa se...,,monteze" cu mine si-a dat seama ca a fost vazuta....Cat despre propunerea mea...a fost nesatisfacuta...m-a refuzat pe motivul ca ,,numai animalele sunt pure, tu inca mai ai de invatat..."
Tacerea mea a adus-o pe functia de stareta...iar ca recompensa mi-a dat dezlgare...sa slujesc...prin nu stiu ce tertip, numai de ea stiut, m-a atestat ca preot; astfel a trebuit sa plec de acolo si sa-mi vad de propria-mi viata...
Am fost delegat intr-un mic targ la singura biserica din acel loc...o cladire pe jumatate daramata...Dar in scurt timp, am reusit sa aduc o puzderie de enoriasi la slujba, de acolo de unde am avut adevarate recolte financiare...o ,,gura de aur" si o gramada de neadevaruri m-a adus in ipostaza ,,unui sihastru ratacit, un intelept si duhovnic de seama" asa cum nota un cotidian central care facuse un reportaj prin acele zone..., fapt care mi-a adus de prin toate colturile tarii fel de fel de enoriasi...niste habotnici...
...dupa ani de zile petrecuti in prospera mea industrie de teologie fecaloida, intr-o zi, a aparut ca din senin la spovedanie, o femeie...o femeie pe care o stim cu totii...nu m-a recunoscut, nu gasea nici o legatura dintre mine - Preotul si ea, Mama...
...am aflat, fara sa ma mire, ca Tata a murit de ceva timp...Mama avusese grija si de el...pentru ca isi gasise o noua iubire...un Dascal idiot, care nu stia ce hram poarta Mama...
I-a turnat in alcool otrava de soareci si o doza imensa de etil...Spunea ca a fost ingropat intr-un colt de cimitir...un loc binestiut de noi toti...poate si-acum, in bataia vantului de seara se mai aud pendularile boaselor Domnului...
Cand am auzit atatea nesabuiri...n-m mai putut rabda....de altfel, de mult timp asteptam prilejul acesta...In acel moment am devenit Demon, un Demon al razbunarii si a planurilor diabolice...imi sticleau ochii de nebunie si ranjeam de cate ori mi se dadea ocazia sa vad oameni chinuiti...
Intr-o alta zi, la spovedanie, Mama era chinuita de trecutul ei...nici nu ma mai mira! trebuia sa se intample si acest lucru...bocea intr-una si se vroia smerita...astfel, i-am sugerat, ca, daca se vrea pocaita si primita in mana Lui Dumnezeu, singurul mod de purificare ar fi sa faca trei luni de zile matanii de dimineata pana seara si apoi sa-si ia viata...
Si asta, pentru ca oricum n-o credeam in stare..., dar a comis-o!Idioata a comis-o!Dar, ca de obicei, nu mi-a parut rau,...si nici nu i-am slujit la groapa...totusi,
sunt un sustinator al ideii ca fiecare isi merita destinul...Am avut insa grija, sa o alatur Tatei in acel Loc...
...in ziua in care ma intorceam de la inmormantarea Mamei mi-am propus sa ma plimb nitel,...sa-mi adeun gandurile si, poate, odata cu moartea ei, sa ma schimb si eu...Dar n-am mai reusit niciodata...Poate aici, in poarta Iadului...
...dupa cateva ture de cimitir, m-am orientat spre mormantul Parintilor mei...mergeam agale...oricum, mult mai tarziu trebuia sa ma intalnesc cu prietenii de partid sa le dau banii de cotizatie de la filiala pe care o administram in propriu-mi targ.Asa ca mi-am propus sa mai pierd ceva timpul...si, parca obsedat de acel loc de ingropaciune ma roteam in jurul lui ca o jucarie stricata...
La un moment dat ma simt tras de maneca de o Domnisoara...era de-o frumusete inimaginabila...se vedea de la o posta ca era insa, o biata cersatoare...avea un copil in brate...rochia neagra mult prea decoltata pentru o miloaga...
Ma intorc...si o privesc cu nesat...un par lung si brun limita o fata cu ten inchis; ochii verzulii ce-i sclipeau in teasta incadrau un nas mic si bine arcuit...sub el...buzele...Doamne! ce buze! carnoase, pline ... Trupul...o splendoare...subtirel...cu sani frumosi usori tuguiati de niste sfarcuri obraznici...mai jos, picioarele se-cordau asemenea unui compas...ce rotunjimi...toti demonii se asezasera deasupra capului meu...poate ca ma privea...dar stiu sigur ca ma impingeau in Infamie...
...cu o voce ragusita, ma ruga sa-i dau cativa banuti de mila copilului bolnav si neputincios a merge ca sa-l insanatoseasca...
Imi era foarte clar...copilul ce-l tinea in brate era sanatos tun...asta m-a facut sa reactionez cat se poate de prompt:
,,- De ce nu muncesti, fata draga?" o intrebasem eu...care inca o scrutam dus-intors intre bazin si piept...
,,-Nu pot Domnu' meu, sunt bolnava cu inima..." zise ea, ,,dar dumneata, desi in varsta, se vede ca esti instarit...poate ca ai putea sa ne ajuti si pe noi...cu ceva..."
...a fost clipa in care a cazut cerul peste mine si m-am afundat in pamant in cautarea Iadului...pentru putin Rai, acolo, pe pamant...
I-am facut semn sa ma urmeze...surasul ei imi dovedea ca ma citise...si, cred ca nu era prima data cand facea acel lucru...pentru ea, orice parea de cumparat...dar cu ce pret?...nu m-a interesat...simteam ca o vroiam in acel moment, ca un nebun, ca un nesatul...un porc nesatul...
Dupa cateva clipe gasesc un loc potrivit...un colt de cimitir, un soi de baricada formata din dale si pietre funerare...ii fac semn sa lase copilul din mana si-i
spun ca nu va dura mult...
Isi lasa copilul pe un din dalele de piatra si cuminte, vine catre mine...si-o-ntorc cu fata la zid...acum mainile ii scrutau corpul...tremurau chiar...cu greu ii ridic rochia neagra si i-o sprijin de umeri...nu m-am abtinut sa nu o privesc...era un splendid aparat...totul era perfect...in plus, se pare ca era pregatita si ea...albiturile ii lipseau si nu cred ca acest lucru era un rezultat a saraciei din care provenea...era practica...
Penetrarea a fost ca o descatusare, aproape ca-mi dadeam drumul dupa cateva fandari ale picioarelor...,simteam ca mi se ia suflul...respiram enorm de greu si asta din cauza placerii pricinuite de corpul ei...
...insa, la un moment dat, copilul incepe a boci...tresari si imi lasa un gol de aer...eram terminat...intre timp, il lua in brate..., cazuse de pe dala de piatra...insa eu..., eu nu ma mai puteam stapani...Mi-o luasem in mana si m-am indreptat spre ea care ma privea din sezut cu copilul in brate...Pe chipul ei intelesesem ca e gata sa continuie...dar si ea vazuse ca eram aproape gata...si-si dezlipise acele buze incantatoare..., care, dupa cateva miscari imi starpise toata esenta din mine...am zis ca tot lichidul din mine se transformase in acele jeturi...
...o priveam cum ma tintea fix de jos in sus, stropita peste tot...
...o moleseala m-a cuprins si am simtit in in moalele capului o greutate imensa ...inima a dat doua-trei rateuri dupa care...am cazut cu capul de o placa betonata...
...mirat de reactia corpului meu, priveam nelamurit de sus...Ce s-a-ntamplat?Acum se stie, insa atunci imi era foarte greu sa cred ca murisem deja...
-Si acum, dupa atata ratacire pe pamant, imi vei putea spune cum este pe aici?Am inteles ca....
-Voi oamenii aveti alte viziuni...
-Hm, si eu care credeam in cazanele de smoara si ploi cu pucioasa!
-Hai, mai lasa-ma...sunteti cu totii niste cretini...
-Mda, acum observ...
-Hai, lasa-ti epistola pe mormant si...mergem sa bem ceva...
-Niste ambrozie?
-Nu, doar un pic de vin...
***
Doua siluete porneau agale printre coloanele de copaci...Nimic nou...si nimic vechi nu mai parea in aceasta noua lume...era un vid al timpului oprit in loc...
Undeva, in indepartare, in bataia lunii...o mama c-un prunc in brate se plimba la marginea unui cimitir...