*

Iata cum se lansează un tânăr modern. Pătrunde într-un chip sau altul în redacția unei reviste și publică un articol ori injurios, ori prezumțios la adresa unui scriitor de reputație, alegând de obicei pe cei mai sensibili, și-l ține în ace până ce autorul iritat răsuflă într-o notița. Atunci tânarul modern, vesel de rezultat, îl provoacă la duel. Vâlvă, bârfeală la Capșa și... gloria duelistului. Un caz din acesta reprobabil din toate punctele de vedere s-a petrecut deunazi. Un tânăr oarecare, cu totul necunoscut, dar cu nume sonor maintind de vagi case domnitoare, scrie de catava vreme într-o revista lungi studii critice.
Cred că nimeni nu va sustine că în calitate de critic trebuie sa ma bat in duel pentru afirmația că rar mi s-a întâmplat să citesc baliverne mai sălcii și inconcludente ca articolele despre d-nii Ionel Teodoreanu si Ion Barbu. [...] Si acum, sa-mi permita cititorul sa-i pun o intrebare: Unde ar ajunge republica pașnică a literilor cu asemenea moravuri? Ce-ar zice lumea dacă eu aș trimite, pentru oricât de legitim motiv, martori d-lui Tudor Arghezi, d-lui Mihail Sadoveanu, ori d-lui Liviu Rebreanu? Cine s-a gândit vreodata sa trimeată martori lui Eminescu pentru grozavele lui invective, atingătoare de mamă și strămoși? [...] Dați-mi voie! daca e vorba de duel, primesc, dar cu armele profesiunii. Medievalii se împungeau cu spada fiindcă erau militari de profesie și-și dovedeau astfel pregătirea răazboinică. Dar noi, fiind mânuitori de cuvinte, jignindu-ne si lăudându-ne prin cuvinte, se cade să ne duelăm cu aceleași mijloace! Vino-ncoace la luptă dreaptă, tinere imperial! Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, sa te-mpung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr pana la coapse in pământ cu o definiție. Asta e lupta dreapta a scriitorului. Nu să fugi după mine cu frigarea și să mă vâri in sperieți cu pistolul!

----------------

(*) Prin anul 1932, in revista România Literară au aparut niște articole polemice, nu fara accente juvenile, privind poezia lui Ion Barbu, reducând-o la pitoresc, culoare, retorism si artificialitate deviat in formație intelectualista, abstractizanta si matematizanta. Iritat de tonul articolelor, Ion Barbu riposteaza violent in Calendarul, fapt care-l determina pe autorul criticilor sa trimita martori pentru duel. Un incident singular in literatura noastra, curmat, lucru curios, de ratractarile lui Ion Barbu, privind "forma improvizata" a notei din Calendarul, "depașirea intenției". Replica promta a dat-o insă G.Calinescu acest portret moral intitulat Duelistul (nr.)