Este cunoscut faptul că în timpul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslavei, în 1999, au existat mai multe grupe de hackeri sârbi care au avut un rol important. Aleksandar Milosavljeviæ, un procuror belgrădean și unul dintre puținii oameni ai legii din Serbia care se ocupă de criminalitatea prin Internet din entuziasm și din curiozitate, după cum singur declară, susține că hackerii sârbi și grupările din care fac aceștia parte se află în strânse legături cu hackeri din străinătate. Sunt îndeobște cunoscute grupările „Îngerii sârbi” („Srpski anðeli”), „Codrenii” („Šumadinci”; Šumadija” este o regiune a Serbiei, „šumadinci” fiind locuitorii acestei regiuni) și „Armata Sârbă a Internetului” („Srpska Vojska Interneta”, abreviat SVI, ceea ce înseamnă și „toți”), aceasta din urmă având și un regent și ai cărei membri le-au scris provider-ilor că, dat fiind faptul că se luptă pentru problema sârbă, să li se dea acces gratuit la Internet. Dar cine este acest Regent, zis și Kapetan Dragan (Căpitanul Dragan)? Informațiile le-am găsit la adresa http://members.tripod.com/srbadija1/, de unde se făcea trimitere la site-ul „Armatei Sârbe a Internetului”.
Iată cum se descrie căpitanul Dragan pe sine însuși: „Bine ați venit pe site-ul meu, de fapt pe site-ul «Reget Info». Eu sunt Regentul, cel mai mare hacker sârb și, după multe criterii, primul om al rețelei Internet iugoslave. După naționalitate sunt Om, iar după religie autoidolatru (nu vă temeți, nu e vorba de nici o sectă, ci de faptul că eu cred într-un singur dumnezeu, în mine însumi, altfel spus mă închin doar mie însumi și mă rog doar mie însumi). Sunt fondatorul și cel mai înalt funcționar al «Armatei Sârbe a Internetului« (SVI) – http://come.to/svi - o organizație publică a hackerilor. Potrivit spuselor altora, prin toată munca mea pe Internet am ieșit în evidență prin originalitate, rapiditate și prin efectele muncii mele. Toate faptele mele de pe Internet, chiar dacă neacceptate din punct de vedere moral și într-o oarecare măsură infracționale, le accept ca fiind ale mele!”
Iată un fragment dintr-un interviu cu căpitanul Dragan cu prilejul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei:
„…- Adunați din nou voluntari?
- Da, însă nu mai este vorba de aceeași categorie de voluntari care au luptat în războaiele trecute. Acum adun în forță voluntari și anume din rândul celor școliți, al tinerilor cu pregătire în domeniul computerelor, care vorbesc limbi străine, oameni cu diferite cetățenii, din diverse puncte ale globului pământesc. Asta întrucât nu e vorba de un război local, împotriva diverselor bande de teroriști, ci de un război global, împotriva Americii, a Alianței Nord-Atlantice și a slugilor acesteia.”
Pentru a fi primit în „Armata sârbă a Internetului”, cel interesat trebuia să depună următorul jurământ. „Mă jur că, sub steagul Armatei Sârbe a Internetului, mă voi lupta cinstit și drept până în ultima clipă pentru țara sârbească și poporul sârb, cu o singură dorință și anume ca SVI să controleze Internetul, iar SVI - toți sârbii, țara și lumea. Că sunt pregătit pentru a deveni membru al SVI dovedesc prin propria mea adresă de e-mail; fără teamă, mai adaug faptul că…”.
Dar cea mai cunoscută grupare de hackeri este, potrivit izvoarelor sârbe, „Crna ruka”. Înainte de toate, credem că este absolut necesar să vă oferim câteva informații despre originea acestei denumiri.
La 5 iunie 2002, www.google.com dădea 3 360 de locații pentru „crna ruka”. În limba română, „crna ruka” înseamnă „mâna neagră”. Sub această denumire a fost cunoscută organizația secretă „Unire sau moarte” („Ujedinjenje ili smrt”), înființată la Belgrad la 9 mai 1911, din care au făcut parte Gavrilo Princip, Nedeljko Èabrinoviæ, Danilo Iliæ, Trifko Grabez, Vaso Èubriloviæ, Veljko Èubriloviæ, Cvjetko Popoviæ, Miško Jovanoviæ, Mohammed Mehmedbašiæ și care a fost creată de colonelul Dragutin Dimitrijeviæ, cunoscut și sub numele de „Apis” (din latinescul „apis” - albină). Membrii grupului imprimau pe clădirile importante din Belgrad forma unei palme negre și de aceea lumea le-a dat numele de „Mâna neagră”. Organizația reunea ofițerii care au participat la Revolta din mai 1903 și la un atentat împotriva regelui Aleksandar Obrenoviæ și a reginei Draga. Întrucât regina nu i-a putut dărui soțului copii, iar ofițerii nu și-au primit salariile, atentatorii au vrut să-l proclame drept rege pe fratele acesteia. Istoricii sârbi afirmă că activitatea organizației „Crna ruka” rămâne pentru cercetători o mare taină. Este cunoscut faptul că Statul major al armatei sârbe trimitea ofițeri în Macedonia și în Serbia Veche pentru a organiza detașamente de gherilă pentru lupta împotriva forțelor Imperiului Otoman. Numai că lupta cu Turcia, iar mai târziu, cu Imperiul Austro-Ungar (sprijin logistic acordat organizației de tineret „Tânăra Bosnie” în seria de atentate asupra înalților demnitari ai Imperiului Austro-Ungar și chiar a moștenitorului tronului) nu a fost singura activitate a celor de la „Crna ruka”. Amestecul membrilor acesteia în evenimentele politice ale Serbiei a avut destui inamici, împotriva ei fiind însuși regentul Aleksandar Karaðorðeviæ și o parte a Gărzii regale, în frunte cu colonelul Živkoviæ, dar și președintele Guvernului, Nikola Pašiæ. După prăbușirea Serbiei, în anul 1915, colonelul Dragutin Dimitrijeviæ a fost condamnat, la procesul de la Salonic din 1917, la moarte pentru plănuirea revoltei și a atentatului împotriva regentului Aleksandar. Numai că unii dintre membrii acestei organizații și-au continuat activitatea. Mustafa Golubiæ a devenit unul dintre șefii NKVD-ului (transformat mai târziu în KGB). Revizuirea procesului de la Salonic din 1953 a demonstrat că atentatul a fost înscenat de către regentul Aleksandar și de către Partidul Radical. Toți cei condamnați au fost reabilitați.
Dar să revenim la Internet. Ibrahim Rugova, liderul albanezilor din Kosovo, reclama, la 20 octombrie 1998, că hackeri sârbi, membri ai „organizației teroriste Crna ruka”, au atacat indexul site-ului Centrului de Informații din Kosovo (albanez). În pagina web a albanezilor sârbii au inserat simbolurile naționale sârbe, scriind: „Bine ați venit pe pagina celor mai mari mincinoși și ucigași din lume” și „Fraților albanezi, această stemă va fi pe steagul vostru atâta timp cât va exista și steagul”.
Chiar dacă, ulterior, pagina web a fost refăcută, hackerii au revenit cu insistență, scriind: „Această pagină a fost hăcuită de către grupul de hackeri Crna Ruka. Viață lungă Serbiei Mari”. Incidentul este imediat mediatizat și de „The Associated Press” care, preluând informația de la publicația belgrădeană „Blic”, anunță că atacul a fost revendicat telefonic de un hacker membru al grupării „Crna ruka”. Site-ul www.infowar.com preia la rândul său informația și titrează două zile mai târziu, pe 22 octombrie 1998: „Serb Hackers Declare Computer War”.
Agenția independentă sârbă de știri „Beta”, citând BBC-ul, anunța că o ediție pe Internet a ziarului albanez kosovar „Zeri i Kosoves” („Glasul Kosovo-ului”), găzduită de un provider elvețian, a fost atacată de hackeri sârbi, aceștia inserând mesaje antialbaneze. Provider-ul elvețian a declarat că autor a fost un student iugoslav din Polonia (informație preluată și de mass-media germană). Hackerul l-a amenințat că, dacă mai găzduiește site-ul albanez, îi va șterge hard-disk-urile. Organizațiile internaționale pentru lupta împotriva hackerilor au oferit un premiu de 20 000 de dolari pentru prinderea acestui hacker. Dar el nu a fost prins niciodată.
Douăzeci de zile după atacul asupra ziarului kosovar albanez, scrie revista sârbească „Svet komputera” (Lumea computerelor) în numărul 11 din 1998, hackerii sârbi atacă paginile web ale publicației croate „Vjesnik”, fapt care a atras atenția mass-media din Croația și Iugoslavia, deoarece pe index a apărut un mesaj cu semnătura „Mâinii negre”. Cei de la „Vjesnik” au fost însă deosebit de satisfăcuți, deoarece au asociat numele grupei de hackeri cu acea organizație secretă sârbească, una dintre puținele organizații teroriste, spuneau ei, care s-a păstrat aproape un veac. Poliția croată a susținut că hackerii au acționat de pe teritoriul Iugoslavei, însă nu se putea lua nici o măsură împotriva lor, Iugoslavia nefiind membră a Interpol. Drept răspuns, hackerii croați au atacat la sfârșitul lui octombrie 1998 site-ul „Bibliotecii Naționale a Serbiei”.
Site-ul hackerilor croați, cu adresa http://temat.4ever.cc, considerat a fi cartierul general al celor două grupuri majore de hackeri – „Zadar Boyz” și „White Boyz”, a anunțat vineri, 30 octombrie 1998: „Vă informăm că organizația hackerilor croați a intrat în site-ul Bibliotecii Naționale Sârbe și a lăsat u mesaj. Este vorba despre o «răzbunare« pentru recentul atac asupra site-ului publicației «Vjesnik« și despre a vă aduce la cunoștință că nu e nici o problemă să dărâmi un site. Atacul a fost anunțat și terminat aseară la 23.00. Semnatarii sunt Positive Zero – Croatian Hackers, cu adresa de e-mail: positive0@yahoo.com.”
Redactorii revistei „Svet komputera” au căutat zile întregi pe Internet pentru a da de urma cuiva din gruparea „Mâna neagră”. Căutarea nu le-a fost în van întrucât li s-a comunicat că, în scurt timp, vor avea prilejul să se întâlnească pe IRC cu doi dintre membrii grupei. Din discuția cu aceștia, s-a constatat că grupul „Mâna neagră a „vizitat” în ultimul timp adresele http://www.zik.com/, http://www.kosova.com/ și http://www.vjesnik.com/, afirmând că ei s-au ridicat în apărarea electronică a intereselor Iugoslaviei și nu vor renunța la atacuri asupra site-urilor care inserează minciuni despre situația din această țară. Cât despre „războiul electronic” cu croații, scrie în același număr al „Lumii computerelor”, ei consideră că sunt chit, întrucât sunt pentru „pace, dragoste și bunăstare pe întreaga planetă”. Drept dovadă stă și faptul că niciodată nu au șters fără a fi necesar date din paginile/site-urile web cu toate că au putut să o facă. Acesta a și fost motivul că la „Vjesnik” nu au schimbat decât indexul (pagina principală). Cei de la „Vjesnk” au susținut că hackerii sârbi nu au știut să schimbe și conținutul altor pagini web din același site.
Mai multe detalii, precum și atitudinea părții croate, le-am aflat de pe site-ul cotidianului croat „Vjesnik” (www.vjesnik.com), la rubrica „Tema zilei” din data de 29 octombrie, sub titlul „Vjesnik sub atacul Mâinii negre” – războiul informațional continuă prin atacul asupra paginilor electronice!”. În preambul scrie: „Miercuri dimineața au fost blocate temporar paginile web ale cotidianului «Vjesnik» și în locul lor a fost inserat mesajul «Mâinii negre», o organizație secretă de hackeri. Hackerii, care își spun «Mâna neagră» susțin că orice încercare de «măsluire a adevărului» despre sârbi va fi «împiedicată prin toate mijloacele». Aceeași organizație a atacat săptămâna trecută paginile publicației «Glasul Kosovo-ului» și ale Centrului informativ din Kosovo.” În locul conținutului indexului site-ului cotidianului croat a fost inserat un link către site-ul „Mâinii negre” unde, printre altele, scria că „Mâna neagră” dorește ca prin activitatea sa să schimbe imaginea falsă care înconjoară planeta și în care se vorbește despre sârbi ca fiind niște răufăcători. În finalul mesajului, „Mâna neagră” susținea că „Ultimul lucru pe care dorim e să amenințăm pe cineva, dar fiecare încercare de a falsifica adevărul vom încerca să o combatem prin toate mijloacele.” Directorul cotidianului croat, Ivan Božièeviæ, afirma că hackerii sârbi nu doar că au atacat site-ul pentru a-și face reclamă, ci au dorit să insereze și un mesaj politic, avându-se în vedere că site-ul cu pricina avea la ora aceea peste 600 000 de vizitatori. Hackerii sârbi s-au folosit în acest atac și de lozinca „Noi nu suntem pentru război. Noi nu dorim nimănui răul”, mai scriu cei de la „Vjesnik”. De asemenea, se vrea trimitere la mass-media iugoslavă, care spunea că atacatorul a fost un student sârb în Polonia. O zi mai târziu, publicației iugoslave „Blic” (susțin tot cei de la „Vjesnik”) i s-a anunțat un membru anonim al „Mâinii negre”, confirmând că este vorba de o grupare de hackeri sârbi și anunțând continuarea „înlăturării minciunilor albaneze de pe Internet, dar și existența unor planuri asemănătoare pentru paginile Alianței Nord-Atlantice”. După spusele acestuia, „Mâna neagră” avea cinci membri, respectiv din Belgrad, Niš și din Macedonia, și că deja de un an de zile se lupta împotriva propagandei albaneze. A amintit și de faptul că în cauză nu erau membrii vreunui partid politic, ci persoane care „au găsit o metodă de luptă care le convine cel mai mult”. În același timp, spune, „Vjesnik”, cotidianul belgrădean „Politika” a publicat un amplu reportaj despre „războaiele balcanice pe Internet”, bazându-se tot pe comentariile unui asemenea hacker anonim, actualmente administrator, care „a ironizat” ideea că a fost vorba de un „student sârb în Polonia”. Croații continuă scriind cum că „Politika” amintește și de cazul atacului din Croația asupra sistemului informatic al Pentagonului, atac care, de fapt, a fost opera hackerilor sârbi pusă pe seama croaților. Tot „Vjesnik” spune că hackerii sârbi și-au făcut cunoscute telefonic intențiile și agenției „The Associated Press” care, pe 22 octombrie, a și publicat un material pe această temă.
Administratorii site-ului cu adresa http://ds.org.yu/ anunțau miercuri, 11 noiembrie 1998: „Hackerii sârbi care-și spun «Crna ruka» au atacat site-ul Institutului «Ruðer Boškoviæ» din Zagreb.”
Un amplu articol despre „Mâna neagră” („Die Schwarze Hand”) publică și Gerhard Mahlberg în „Frankfurter Rundschau”, în 1999, sub titlul „Cyberkrieg um das Kosovo, aus FR“ (Infowar.de - http://userpage.fu-berlin.de/~bendrath/liste.html Quelle: FR, 31.8.1999), în care se spune că hackerii prosârbi au organizat 170 de atacuri în timpul bombardamentelor N.A.T.O. asupra Iugoslaviei. Informația este preluată din publicația londoneză „Sunday Times”.
Un atac al membrilor „Mâinii negre” este relatat câteva luni după încetarea agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei și în numărul 282 din 7 februarie 2002 al suplimentului săptămânal „Dom i svijet” al Centrului de Informații Croat (www.hic.hr). Se spune că varianta de pe Internet a e-zin-ului (publicație care apare pe Internet) croat „Monitor” a fost atacată de așa-numita organizație „Mâna neagră” din Serbia. Specialiștii în informatică croați susțin că este vorba de hackeri care cunosc excelent programul „Linux”. Se recunoaște totuși că hackerii anonimi nu au adus pagube importante acestei publicații, ci doar au dorit să arate că pot distruge paginile web ale „Monitorului”. De asemenea este amintit atacul asupra publicației „Vjesnik”.
Despre atacul hackerilor sârbi asupra cotidianului croat „Vjesnik” anunța și site-ul cu adresa www.xs4all.nl în rubrica „Balkan News”, sub titlul „Croats, Serbs Wage War on Internet”. Se mai spune că, a doua zi după atac, hackerii croați au atacat site-ul Bibliotecii Naționale Sârbe și au inserat anunțul: „Citiți Vjesnik și nu cărțile sârbești”.
O mulțime de detalii despre atacul grupării „Mâna neagră” se regăsesc în numărul din 29 octombrie al revistei iugoslave „NIN”, în articolul cu titlul „Mâna neagră pe Internet”, cu subtitlul „Apis cel virtual” și cu următorul preambul: „Războiul de pe rețeaua mondială a computerelor (Internet, n.n.) se poartă en gros. Sârbii au început (în sfârșit) să învingă.” Vizavi de site-ul publicației kosovare „Zeri i Kosoves” se spune că în locul membrilor U.C.K. („într-o poziție de eroi, cum ar spune patrioții Belgradului”) și a refugiaților albanezi udați de ploaie, pe site-ul www.zik.com a apărut un text nou: „Bine ați venit pe web site-ul celor mai mari mincinoși și criminali din lume”. Vulturul bicefal albanez a fost înlocuit cu cel sârb, iar sub el era scris: „Această stemă va rămâne pe steagul vostru atâta vreme cât voi, albanezii din Kosovo, vă veți afla în apropiere”. Provider-ul elvețian a descoperit că atacatorul este cineva care se dă drept un student sârb în Polonia, enervat de ceea ce se afla în rețea și care, în stilul lui Zorro, a hotărât să preia problema în mâinile sale. A amenințat provider-ul elvețian că dacă nu șterge site-ul kosovarilor albanezi îl va șterge el însuși. Pentru a-și susține amenințarea a distrus hard-disk-ul din biroul acestuia. Numai că necunoscutul student a lăsat o urmă: propria adresă de e-mail (poștă electronică), precum și cea a organizaței „Mâna neagră”. Astfel, susține NIN, după optzeci de ani, Apis s-a aflat pentru a doua oară printre sârbi.
Dar cine sunt acești moderni „Apis”?, se întreabă NIN. Pentru cazul „Glasul Kosovo-ului” elvețienii au acuzat puterea sârbă. Mass-media elvețiană a scris că „hackerii sunt apropiați ai serviciilor secrete sârbești” și că ceea ce s-a întâmplat este doar o parte a „epurării etnice” care se duce nu doar asupra albanezilor din Kosovo, ci, iată, și pe Internet. Dar, între timp, s-a făcut auzită și poziția celor de la „Mâna neagră”. NIN a reușit să-i contacteze pe doi dintre aceștia. Din motive de la sine înțelese, susține NIN, hackerii cu pricina au insistat asupra unui anonimat complet. „Întâlnirea” cu ei s-a consumat prin IRC (un program pe Internet prin care se poate discuta pe viu cu alți internauți care doresc acest lucru). Pentru a demonstra că sunt ceea ce pretind, adică membri ai grupării „Mâna neagră”, ei au atacat, înainte de discuție, un site oficial din Bosnia-Herțegovina. Printre altele, hackerii au declarat că nu atacă site-urile iugoslave, cu toate că asta a fost prima lor intenție. Aceasta până când puterea nu se ia de ei. Dar dacă „…unui singur membru al Mâinii negre i se întâmplă ceva, întreg domeniul YU va zbura de pe Internet”.
Un alt atac al grupării „Crna ruka” se petrece la 20 iunie 1999, asupra portalului croat www.hr posluzitelj, deci în plină agresiune a N.A.T.O. împotriva Iugoslaviei. Iată ce scriu croații despre acest portal la adresa http://cn.carnet.hr/arhiva: „www.hr este unul dintre cele mai populare servicii ale CARnet. Este vorba despre catalogul consumatorilor www croați – un serviciu care este pagina neoficială de început a paginilor web din Republica Croația și care conține date despre mai mult de 3 000 de consumatori www croați”.
Tot în 1999, D. Sušanj scria despre atacul celor de la „Crna ruka” asupra site-ului cu adresa www.hr următoarele: „Pagina de început a www.hr a fost schimbată, astfel că ea conținea stema sârbească și-i îndemna pe vizitatori «să caute adevăratul adevăr la adresa www.yu», unde, la fel, se găsește un catalog de adrese web, însă iugoslave.” Acest atac a coincis, scria același D. Sušanj, cu acuzația celor de la CARnet și www.hr la adresa unui alt catalog croat, care ar fi copiat de la ei baza de date cu adrese de Internet.
Duminică, 28 martie 1999, cei de la www.earinfo.org.yu anunță atacuri ale hackerilor ruși asupra site-ului N.A.T.O. – www.nato.int și, respectiv, asupra celui al Marinei S.U.A. – www.nmimc1.med.navy.mil. La atacul sârbilor asupra site-ului N.A.T.O., www.nato.int, s-a folosit metoda ping. Prin această metodă se trimit spre server fișiere goale, care-l pot scoate din uz întrucât primește prea multe interogări, iar el nu le poate răspunde la toate. Sârbii au mai atacat și http://wireless.jpl.nasa.gov/nato.html, unde au lăsat o imagine cu Beaviss & Butthead cu un mesaj împotriva N.A.T.O.
Atacurile au fost concepute pe trei fronturi, scria Boris Lièina (www.borja.org), un jurnalist croat, la rubrica „Hack report” din magazinul informatic „Bug” și anume: hacking, spam și virusare. Citându-l pe Jamie Shea, purtătorul de cuvânt al N.A.T.O., el scria că pe adresa Alianței Nord-Atlantice soseau zilnic, la un moment dat, și câte 2 000 de e-mail-uri, în principal cu același mesaj: „F***k You!”. Pe lângă aceste e-mail-uri, existau și unele care aveau agățat și câte un virus. Chiar dacă forțele iugoslave au fost mai agile, scria același Boris Lièina, nici americanii n-au stat cu mâinile în sân. Astfel, un civil american din California, pe nume Richard Clark, a trimis în doar câteva zile, pe adresa guvernului iugoslav, 500 000 de mesaje, ceea ce l-a determinat pe provider-ul său să-i închidă contul de e-mail. Iar grupul de hackeri „Team Sp0it” a atacat și el, la rândul său, cinci site-uri sârbești. Pe de altă parte, coaliția unor hackeri europeni și albanezi, care se autointitulase „Kosovo Hackers Group”, a reușit să insereze în mai multe site-uri bannere cu textul „Free Kosova”. De atac nu a scăpat nici site-ul Universității din Novi Sad (www.unindy.ns.ac.yu), hackerul semnându-se TAC 99. Boris Lièina este de părere că, deși în spatele acestui e-război a stat mai mult mass-media decât acțiunea adevărată, asta nu înseamnă că în viitor situația nu va deveni mult mai periculoasă, cu urmări mult mai grave.
În numărul de duminică, 28 martie 1999, publicația sârbă „Glas javnosti” scria, sub titlul: „Războiul hackerilor – până la exterminare”, următoarele: „Aseară nu a fost doborât doar «invizibilul» (aluzie la celebrul până atunci avion invizibil F-117, din care unul a fost doborât de apărarea antiaeriană iugoslavă, n.n.). Victimă a căzut și computerul central al marinei de război americane, dar și majoritatea site-urilor oficiale ale guvernelor statelor occidentale agresoare s-au trezit dimineața deosebit de afectate. Hackerii iugoslavi sunt iar stăpâni pe situație. […] Þara noastră este atacată. Și noi, împreună cu ea! Dacă într-adevăr au existat, acum au încetat definitiv toate deosebirile ideologice. Abia acum se va vedea cât poate elita hackerilor sârbi. Și poate mult! (declara un hacker, n.n.). […] În umbra acestei nemaivăzute agresiuni, se duce din plin și celălalt – războiul virtual. Deocamdată câștigăm această bătălie.”
Luni, 29 martie 1999, www.earinfo.org.yu anunță că EuNet a pornit acțiunea denumită ALERT (http://alert.eunet.yu), iar Infosky va oferi servicii gratuite până la terminarea agresiunii, aceasta pentru o mai bună informare și pentru răspândirea adevărului. În aceeași zi, tot www.earinfo.org.yu anunță că a fost atacat site-ul www.lang-bau.de și că, de această dată, a fost vorba de cineva din grupul de hackeri „Mâna neagră”.
Un an mai târziu, în martie 2000, apărea, la adresa www.landfield.com/isn/, un material scris de Ken Hyder și Nick Anning sub titlul „Serb experts hacked into Britain’s Military Systems”, în care se referă la ceea ce se afirmă în The Sunday Express“, și anume că specialiștii iugoslavi au avut acces în perioada atacurilor N.A.T.O. la mari secrete militare aflate în sistemele informaționale. Răspunzând criticilor, oficialii serviciului secret britanic cunoscut sub numele de MI5 susțin că agenții săi au penetrat, la rândul lor, numeroase servere iugoslave.
Pe 6 aprilie 1999, Ellen Messmer, de la „Network World Fusion“, scria pentru CNN că, potrivit unor surse N.A.T.O., numeroasele atacuri asupra sistemelor informatice ale S.U.A. și N.A.T.O. sunt puse nu pe seama hackerilor obișnuiți, ci pe seama unor ofițeri ai armatei iugoslave („The same week a U.S. F-117A stealth fighter was lost over Yugoslavia, a NATO Web server here was shot down by denial-of-service attacks, which NATO sources strongly suspect came from the Serbian military, not independent hackers”.). Independența este pusă sub semnul îndoielii și în cazul hackerilor ruși, care au atacat site-ul Orange Coast College și au inserat următoarele mesaje: „Asses out of Serbia”, “Russian hackers demand to stop terrorist aggression against Yugoslavia.” Iar de insultele lor, scrie aceeași autoare, nu scapă nici Bill Clinton și Monica Lewinsky. Și tot pe www.cnn.com a fost lansat în acea perioadă un sondaj de opinie on-line, tema fiind a se răspunde sau nu atacurilor hackerilor sârbi și prosârbi asupra S.U.A. și N.A.T.O. Au existat trei opțiuni de vot pentru acțiune: ofensiv (a hack for a hack), defensiv sau nici una, nici alta. La data documentării nu am mai putut afla rezultatele acestui sondaj, pe indexul site-ului CNN găsindu-se un sondaj de opinie privind oportunitatea atacurilor aviației israeliene asupra orașului Gaza (pe 22 iulie 2002, majoritatea celor care au răspuns fiind împotriva atacurilor).
Atacând un site albanez, un hacker sârb a lăsat următorul mesaj: „Această «pagină» a fost hăcuită de …??? Nikita JM, MacroHard Group. Această pagină a fost prea plină de minciuni despre poporul SÂRB, de aceea a fost inevitabil a se face un asemenea lucru. De căutați adevărul, vizitați WWW.B92.NET. Mulțumiri Rusiei, grupărilor de hackeri HDT, KpZ, CHC, Legion2000, care au atacat Nimitz, și totodată mulțumiri celor de la Crna Ruka care, de asemenea, luptă pentru adevăr în acest război media!!! SAMURAI RULLEZ ! Contactați macrohard@gmx.net sau poate - worldalbania@yahoo.com – admin mail, de asemenea hăcuit de mine”
Pe 14 aprilie 1999, BBC titra „«Serb hackers» on the rampage” (http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/712211.stm), scriind apoi că alte 50 de site-uri au fost atacate, presupușii hackeri fiind, evident, cei sârbi, întrucât în paginile atacate apăreau sigla cu vulturul sârb și cuvintele „Kosovo is Serbia”. BBC mai scria că a fost atacat site-ul Ministerului Afacerilor Interne iugoslav, peste noapte apărând o versiune falsificată în limba engleză a conținutului acestuia, adăugând că oficialii iugoslavi sunt de părere că la mijloc se află propaganda americano-albaneză, atacurile pornind de pe un server american, cu un domeniu neînregistrat. În aceeași manieră au fost atacate serverele multor provideri, partide politice și firme, susținea M.A.I.-ul iugoslav. BBC mai dădea și o listă a site-urilor atacate în acea perioadă: viagra.com; eunet.com; winston.com; jamesbond.com; indianajones.com; mafia.com; kosova.com yu.com; slovenia.com; bosnia.com; sarajevo.com; warcrimesmonitor.com; arkan.com; tudjman.com, fără însă a da vreun indiciu asupra hackerilor.
Infrastructura Internet iugoslavă a fost de departe mai puțin afectată întrucât era slab dezvoltată. În plus, o agresiune militară stârnește mai multă revoltă în rândul cetățenilor țării agresate decât în rândul celor din țara/țările agresoare. CNN relata la un moment dat, în timpul atacului N.A.T.O asupra Iugoslaviei, că un hacker olandez a reușit să „dărâme” un site iugoslav, enervat fiind de faptul că a găsit în el un text care spunea că membrii N.A.T.O. sunt noii naziști. Având pseudonimul Xoloth1, el a schimbat pagina anti-N.A.T.O. cu una pro-N.A.T.O. pe care a scris „Help Kosovo”. Site-ul atacat a fost www.pentagon.co.yu.
„În ceea ce privește activitățile hackerilor legate de ceea ce se întâmplă în clipa de față, cei mai activi sunt rușii. În deja cunoscuta pagină web cu adresa http://www.hackzone.ru/ zilnic se inserează adrese care au avut de suferit atacuri și deseori sunt afișate și snapshot-urile browser-elor cu pagini heckerite. Trebuie observat faptul că, pe lângă hackerii ruși, în această activitate iau parte și mulți cunoscători ai computerelor din țările slave din jur. În ceea ce-i privește pe hackerii sârbi, din cauza importanței Internetului pentru Iugoslavia în acele zile, activitățile ilegale de pe domeniile YU aproape că au încetat, în caz contrar Occidentul amenințând cu sancțiuni. Însă adevărații cunoscători au avut la dispoziție, în străinătate, mijloace cu ajutorul cărora au lucrat cu hărnicie. Cineva spunea că hackerii sârbi au spart un mare număr de servere în Europa Occidentală. Francezii bine pregătiți din punct de vedere tehnic și-au dat seama că sârbii nu sunt niște sălbatici needucați, ci stăpânesc excelent noile tehnologii. Oare trebuiau să se întâmple toate acestea pentru a se ajunge la o asemenea concluzie?” - se întrebau cei de la revista sârbească de profil «Lumea computerelor»?” Acest text a fost preluat de către Predrag Timotiæ și transmis în data de 11 mai 1999 membrilor listei de discuții „nato-agresija-na-srj” (N.A.T.O., agresiunea asupra Republicii Federative Iugoslavia) găzduită de www.eGroups.com, la „Subject” fiind trecut „[diskusije „nato-agresija-na-srj] Hakeri”.

La DefCon 8, adunarea hackerilor din iulie 2000, de la Las Vegas, adjunctul ministrului apărării S.U.A. a anunțat că sistemele de calcul guvernamentale suportă anual în jur de 21400 de încercări legale de penetrare și de atacuri, în fiecare zi șapte-opt dintre aceste atacuri arătând semne ale unui nivel mai înalt de coordonare, ceea ce demonstrează că pericolul cyberterorismului din interior și din exterior este în creștere.
Numărul de atacuri sus-pomenit pare uriaș față de cunoscuta listă a lui Bill Wall, cunoscută și sub numele de „Bill Wall’s List of Computer Hacker Incidents” (www.totse.com), însă aceasta cuprinde cele mai cunoscute atacuri cu începere din 1961 și până în septembrie 2001. Iată pozițiile care fac referire la evenimente consumate în perioada agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei în 1999. În 15 martie, Navy’s Medical Information Mgt Center din Bethesda este atacat de hackerii ruși, susținători ai Serbiei. Pe 24 martie, hackerii sârbi atacă site-ul N.A.T.O. din Bruxelles. În 20 aprilie, Patuxent River Naval Air Station este bombardată cu e-mail-urile trimise de un belgrădean, spam-ul conținând cuvintele „Serbia is here” („Serbia este aici”). O zi mai târziu, pe 21 aprilie, se pătrunde în serverele Aeroportului Național Washington. De 1 mai, hackerii danezi atacă un site iugoslav. În 5 mai țintă este site-ul Casei Albe (www.whitehouse.com). În 10 mai, mai multe site-uri guvernamentale americane sunt atacate de hackeri chinezi (DOE, Dep of Interior), drept represalii la atacul asupra Ambasadei Republicii Populare Chineze din Belgrad din 8 mai. Câteva ore după bombardarea ambasadei, hackerii chinezi din grupul „Hong Kong Danger Duo“ au reușit să „doboare” site-ul www.whitehouse.com, lăsând în loc mesajul: „Protest USA’s Nazi action! Protest NATO’s brutal action”. De altfel, cu asemenea mesaje s-au trezit în acele momente mulți provideri americani. Diferite alte mesaje cu un conținut asemănător au inserat chinezii pe multe dintre site-urile care aveau legătură cu agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei. Dar, majoritatea aveau același conținut: „Nu vom înceta până nu încetați voi.” Asiaticii au început să trimită un număr impresionant de e-mail-uri cu date nefolositoare, astfel că multe servere au fost nevoite să blocheze domeniul chinez cn.
Agresiunea asupra Iugoslaviei, scria Damjan Pelemiš în septembrie 1999, în publicația iugoslavă „Svet komputera”, i-a surprins pe informaticienii americani care se ocupă de securitatea sistemelor informaționale din S.U.A. în cea mai delicată situație, ei trebuind acum să lupte nu doar cu hackerii americani, ci și cu cei din străinătate. Cumva în același timp, F.B.I.-ul a pornit o acțiune de amploare împotriva hackerilor americani. Aceștia au înțeles însă că F.B.I.-ul a dezgropat securea războiului și au acționat ca atare. Astfel că site-urile Senatului și F.B.I.-ului au fost scoase din uz vreme de câteva zile. Site-ul Senatului a fost șters în întregime. F.B.I.-ul și-a deconectat singur serverul de la Internet, pentru siguranță. A încercat, de asemenea, să convingă lumea că pe site-ul său nu există informații secrete, ci doar publice. Aceiași hackeri au schimbat sigla „Central Intelligence Agency” cu „Central Stupidity Agency”.
Tot pe-atunci a pornit și cel de-al doilea val al atacurilor, în scenă intrând hackerii din grupul sârbesc „Srpski anðeli” (www.srpskiandjeli.org), care au luptat mai subtil. Prin site-ul lor, dar și prin lista adreselor de e-mail, peste 22 000, ei au trimis o mulțime de analize ale situației, precum și date despre distrugerile provocate de bombardamentele N.A.T.O și despre chinurile populației civile direct sau indirect afectate. Potrivit statisticilor, de pe site-ul lor au fost descărcați peste 100 GB de materiale și zilnic ajungeau peste 10 MB de mesaje prin e-mail. Asemenea site-uri au fost multe în Iugoslavia, fiecare localitate mai importantă informând prin acest mod despre evenimentele provocate pe plan local de către agresori.
Pe 26 mai urmează (din nou, scrie Bill Wall) site-ul F.B.I.-ului, iar pe 27 mai, site-ul Senatului S.U.A.. În prima zi a lunii iunie, este atacat site-ul Departamentului de Interne, iar pe 11 iunie, din nou, site-ul Senatului (atacatori fiind bulgarii din Varna Hacking Group).
Pe 12 mai 1999, pe site-ul http://news.beograd.com/, care preia informația de la o agenție de presă din S.U.A., se spune că hackerii din Hong Kong au reușit să pătrundă în pagini web ale Guvernului american și să insereze texte scrise în limba chineză prin care acuză S.U.A. pentru bombardarea ambasadei chineze din Belgrad.
În 1999, pe seama hackerilor sârbi sunt puse atacuri inclusiv asupra site-urilor companiei „Adidas”, respectiv a clubului de fotbal „Manchester United”. „Vjesnik”, preluând un articol de la „Internet Monitor” cu titlul „Hackerii sârbi au pornit războiul pe «rețeaua tuturor rețelelor»” și citat, la rândul său, în cadrul unui material publicat pe www.active-security.org, spune că, în urma atacului sârb asupra site-ului „Koha Ditore”, albanezii nu le-au rămas datori colegilor lor și au atacat site-ul ministerului sârb al informațiilor.
Dar cum în orice război există întotdeauna destui profitori, nici Iugoslaviei nu i-au lipsit asemenea indivizi. Sancțiunile economice, ieșirea Iugoslaviei din Interpol și agresiunea N.A.T.O. i-au încurajat pe destui hackeri sârbi să-și facă de cap. Iată ce scrie Katarina Bugajski despre acest lucru (http://iwpr.net/): „În vreme ce țara plângea sub povara sancțiunilor occidentale, în țară soseau pachete cu Viagra, cu bomboane de ciocolată, cu aparate foto-digitale, cu ceasuri de mână, cu tricouri și țigări cubaneze, totul mulțumită furturilor prin Internet nepedepsite. Pe de-o parte, motivul lor a fost dorința de a se răzbuna pe Occident pentru faptul de a fi izolat Iugoslavia, iar pe de-altă parte – pură distracție. Și totuși, profitul a fost pe primul loc. «De la o cutie de Viagra îmi plăteam chiria», spune zâmbind unul dintre hoții sârbi pe Internet. Furtul de Viagra a fost un adevărat hit întrucât aceasta sosea în pachete micuțe pentru care nu se plăteau taxe vamale.” Toate aceste lucruri erau posibile dacă intrai în posesia unui număr valid de carte de credit. „Când companiile își dădeau seama de fărădelege și refuzau să trimită în continuare cărțile, casetele video și DVD și compact-discurile în Iugoslavia, hackerii au contraatacat prin a trece la adresa expeditorului denumirea de «Serbia» în loc de «Iugoslavia». O altă metodă a fost de a se solicita expedierea pachetului la o adresă din Serbia, însă la țara de destinație se trecea «Ungaria» sau «Grecia». Când marfa ajungea în aceste țări, slujbașii poștali de acolo o redirecționau spre adresa din Serbia. [..] În timpul bombardamentelor din anul 1999, hackerii au creat intenționat haos în rețea. Ei își descriau acțiunile ca fiind «furturi patriotice» deoarece jefuiau în exclusivitate site-uri americane și ale țărilor vest-europene care luau parte la bombardamente.”
În „Svet kompjutera” nr. 4/1999, Slobodan Popoviæ le propunea cititorilor o listă cu site-urile unde se puteau accesa informații legate de Kosovo și despre agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei:
Beograd.com – www.beograd.com/ nato
YuSearch – www.yusearch.com/ kosovo.html
I*Net – www.inet.co.yu
BeoCITY – www.beocity.com
BeoNET – www.beonet.yu
SUC (Serbian Unity Congress) – www.suc.org/ kosovo_crisis
SII (Serbian Information Initiative) – www.siicom.com
Srbija danas – www.yugoslavia.com/ News
SerbiaNow! – sn-ol.com
Panèevo On-Line – www.pancevo.co.yu
Krizni centar – www.yu
Free Serbia Net – www.freeserbia.net
Dnevni Telegraf – www.dtelegraf.co.yu
Politika – www.politika.co.yu
Naša borba – www.nasa-borba.co.yu
Veèernje novosti – www.vnovosti.com
Blic – www.blic.co.yu
Glas javnosti – www.glas-javnosti.co.yu
Pobjeda – www.pobjeda.co.yu
Vreme – www.vreme.com
BK Telekom – www.bktv.co.yu
Radio B92 – www.b92.net
Studio B (BeoTelNet) – www.beotel.yu
Radio Jugoslavija – www.beograd.com/ radioyu
Radio Beograd I – www.beograd.com/ radio.ram
Radio Košava – www.kosava.co.yu/ live.ram
Radio Pingvin – www.beotel.net/ radiopingvin/ pingvin.ram
Beta – www.beta-press.com
SRNA – www.suc.org/ news/ srna
Tanjug – www.suc.org/ news/ tanjug
FoNet – www.fonet.co.yu
Media Centar Beograd – www.mediacenter.open-net.org
www.srpska-mreza.com/ mlad.
Site-ul oficial al R.F.I. – www.gov.yu
Fapte din Kosovo și Metohija – www.gov.yu/ koso-vo_facts
Ministerul Informației din Serbia – www.srbija-info.yu i www.serbia-info.com
Yahoo! News (știri ale unor agenții de știri) – dailynews.yahoo.com/ headlines
The Washington Post – www.washingtonpost.com
BBC News – news.bbc.co.uk
CNN – cnn.com ili europe.cnn.com
ITAR-TASS – www.itar-tass.com/ photo/ photoba-se.htm
South China Morning Post – www.scmp.com/ news/ index.idc
WorldNet Daily (selecție de știri din diferite izvoare) – www.worldnetdaily.com
ABCNews – www.abcnews.com
Fox News – www.foxnews.com
MSNBC – www.msnbc.com
The New York Times – www.nytimes.com
Problematica propunere de acord asupra provinciei Kosovo și Metohija se putea citi la www.transnational.org/ pressinf/ pf57.html. Detalii despre avionul invizibil doborât de apărarea antiaeriană iugoslavă: F-117A Nighthawk (www.af.mil/ news/ factsheets/ F_117A_Nighthawk.html)
Cheltuieli ale S.U.A. pentru întreținerea armatei sale: www.cdi.org/ sc/ javaclock.html.


_______________________________
NOTÃ:

Dat fiind faptul că lipsa de bani nu a permis editarea cărții mele „Război pe Internet“ (Editura „Waldpress“ Timișoara, 2004) decât într-un tiraj mic, m-am hotărât să vă ofer varianta digitală integrală prin intermediul site-ului www.agonia.ro. În fiecare zi voi insera pe site câte unul dintre cele unsprezece capitole (mai puțin în zilele de 6 și 7 noiembrie 2004, când voi fi plecat din Timișoara). Acestea au titluri distincte.


Cuprinsul este următorul:

- Automanipulare sau, pur și simplu, manipulare
- e-razboi, un altfel de război
- Portret
- Hackerii deschid cyberfrontul
- Între pagubele virtuale și cele reale
- Metode de luptă pe Internet
- Hackingul, între patriotism și terorism
- Internetul, ca mijloc de propagandă
- Astăzi – e-politie, mâine – cyberwarior
- In cyberspațiu totul e posibil
- Mass-media și agresiunea asupra Iugoslaviei
- Umor de război
- România și pirateria