Rubem Fonseca




Orgoliu



Auzise în diverse ocazii zicându-se că prin mintea individului care trage să moara înecat se perindă cu viteză amețitoare principalele evenimente ale vietii sale și alte palavre de genul ăsta , pâna în ziua în care se întâmplă ca el însuși să moară , și-n timp ce murea îsi aminti de circumstanțe de mult uitate , de articolașul din ziar în care se zicea cum că în timpul sărmanei sale copilării ar fi umblat cu pantofii găuriti si făra ciorapi și-și colora degetul mare ca să camufleze gaura , în realitate , purtase întotdeauna ciorapii fără găuri , ciorapi pe care mama sa îi cârpea cu grijă , și-și aminti de oul de lemn teribil de neted și lucios pe care ea îl strecura în interiorul ciorapilor pentru a-i cârpi , cârpind așa toți anii copilariei sale, și-și aminti că de mic nu-i placu apa , că dacă se întâmpla cumva să bea un pahar plin, rămânea fără suflare și tot așa, petrecea zile întregi fără să bea o picătură , având în vedere că n-avea bani să cumpere sucuri sau alte băuturi , și că uneori, pe ascuns de maică-sa își prepara o băuturică pe bază de pastă de dinți Kalynos , dar nu mereu avea pastă de dinți în casă, și-n clipa când trăgea să moara îsi mai aminti de toate femeile ce le iubise, sau de aproape toate , pâna și de poadeaua de lemn vopsită în roșu , de-o casă unde trăise , și deși o știa bine , nu reuși să-și amintească despre care era vorba , și de prima rablă de ceas de buzunar care-o avu , si de prima zi când o folosi, apoi de geaca albastră de lână , și de durerea care-l culcă la pământ, și de medicul ce zicea că trebuia să facă o urografie , și cu cât moartea îl asedia mai tare , cu-atât amintirile mai vechi se amestecau cu cele proaspete , el care ajunsese cu întârziere în ambulatoriul medicului în timp ce acesta era deja îmbracat de plecare, își trimisese acasă și asistenta, doctorul grăbit , nerăbdător ca și cum ar fi trebuit să întâlnească o fătucă mult dorită , îl invită să-și scoată geaca , să-și suflece mâneca de la cămașă și să se întindă pe patul metalic în timp ce-i explica despre urografie că-n fond e chestie de-un minut , totu-i să injectezi lichidul de contrast și să faci radiografiile, medicul se aplecă deasupra patului pentru a injecta substanța de contrast în vena de la braț și el simți mirosul parfumului său delicat și putu nota chiar și cravata “a pois” și nu lipsi mult până-și simți laringele închizându-se și împiedicându-l să respire și încercă să alerteze medicul dar nu reuși să scoată nici un sunet și toate amintirile se întoarseră în mintea sa , știrea din ziar, geaca albastră, podeaua de lemn,femeile, oul lucios de lemn al mamei, în timp ce medicul , într-un colț al cabinetului vorbea încetișor la telefon , și-apoi , pentru că întelegea că trage să moară , bătu cu forță în patul metalic , medicul speriat și intrat în panică scorbolea prin sertarele dulăpioarelor , implorând, dând vina pe asistentă și rugându-l să rămână calm că i-ar fi facut o injecție anti-alergică dar că n-o găsea , și gândi , mor sufocat, viata și moartea aleargă cot la cot și ,conștient de moartea sa inevitabilă , își aminti versurile unei poezii, trebuie să mor dar asta-i tot ce voi face pentru Moarte , având în vedere că nu o simpatizase niciodată și-n clipa-n care murea nu i-ar fi permis să-i ia in posesie sufletul , deci maximul care l-ar fi obținut de la el era chiar mortul însuși, așa că ,gândi mai departe la viată și la femeile pe care le cunoscuse, la mama care cârpea ciorapii, la oul lucios de lemn, la știrea din ziar și bătu cu forță in dulăpiorul de metal bang!bang!bang! mă gândesc la mama mea, și-n acel moment medicul , fără să știe ce-are de făcut , chinuit și speriat de loviturile puternice date in patul metalic, îl privi cu mare tristețe și întelegere, și el strigă din nou bang!bang!bang! că-l ierta pe doctor, bang!bang! că-i ierta pe toți, în timp ce mintea sa parcurgea cu viteză rămășițele unei vieți , doctorul, de astă dată , în brațele neputinței, disperat și confuz, îi scoase pantofii, și el, ridicând capul, văzu in picioare o pereche de ciorapi negri , și văzu în ciorapul de la piciorul drept o gaură care lăsa să se-ntrevadă degetul mare și-și aminti cât de orgolioasă fusese maică-sa , cum el insuși fusese la fel , și că asta le fusese salvarea și ruina în același timp și gândi, nu stau eu aici să mor cu o gaură în ciorap, nu va fi asta ultima imagine ce-o voi lăsa lumii, și-și incordă toți mușchii corpului și se contorsionă în pat ca un scorpion ce arde pe foc și cu o sforțare brutală reuși să tragă aer prin laringe ,cu un urlet înspăimântator ,și aerul expulzat din plămâni făcu un zgomot puternic, mai bestial și mai înspăimântător, și scăpă de moarte si nu se mai gândi la nimic. Medicul, așezat pe un scaun,își usca fața de sudoare. El se ridică din patul de metal și-și puse pantofii.



Tradus de Daniela Benea