Batrana zacea in pat de cateva zile si ochii larg deschisi nu priveau nicaieri...priveau in gol.Toti stiau ca nu mai are sa isi revina.Una dintre batrane alergase la targul apropiat si ii anuntase pem toti copii ei.Din cei unsprezece copii, doar sase mai traiau...si dintre toti , ele nu`l putusera anunta pe Ionut , medicul , cel mai mic dintre copii.Pana la venirea copiilor , si chiar si dupa aceea , o vegheara batranele .Stateau toate pe jos , pe scoartele frumos tesute cu casancele lor negre pe cap , cum era obiceiul in satul acela de munte.Din usa privea mereu nepotica la chipul palid si nu isi putea inchipui cum nu o sa o mai vada pe bunica ei pasind prin gradina cu flori...nu isi inchipuia cum primavara ii scria mereu scrisori si ii spunea "Vino ,scumpa , sa vezi miresele din gradina mea" ... dar batranele o alungau...si spuneau ca o tulbura pe batrana cu durerea ei...ca o face sa sufere.
Diagnosticul medicului fusese la fel cu cel al femeilor din sat ...coma profunda , fatala.Dar nepotica nu putea crede.Privea lung la chipul palid si iar nu isi inchipuia cum nu o sa mai vada seninatatea aia care i`o dadea bunica ei.Batranele , si toata lumea , de fapt il asteptau pe Ionut...care era departe de casa cu serviciul lui de medic militar.
Dupa inca vreo doua zile venea Ionut , muncit de regrete ca nu a fost acolo la timp ...si dupa o saptamana de coma , bunica si`a miscat genele si a clipit...O lacrima a cazut din ochii ei si a curs pana la tample , apoi pe parul alb ca neaua...a suspinat si a plecat... Dupa cateva momente , a venit sa ii spuna o rugaciune preotul satului.
Din acea rugaciune , nepotica nu a retinut decat "savarsitu-s-a" .
Asa era... bunica ei se savarsise...dar a fost desavarsita in rolul ei de mama iubitoare pe care l`a jucat toata viata ...mai presus de stiinta medicilor ....