Luka avea ochii stranii. In rest slab, mediocru, chiar urat, un fel de soarece cu un cap mic, corpul prelung si un farmec aparte, greu de descris in cuvinte. Pentru ca pana la urma cu asta ramaneai de la el, cu un pumn de farmec pentru care nu puteai sa nu il indragesti. Se purta oarecum ciudat si asta de cand il cunoscuse. Un barbat -copil acum,l-ai fi protejat, l-ai fi iubit salbatic, l-ai fi strivit daca trebuia supus, doar ca sa il tii apoi in brate, al tau. Altadata un copil- barbat, aparent serios si de incredere, in realitate vesel si pus pe nazbatii. Ti-ai fi dat pe mana lui orice stiind ca o va face pentru maruntis credeau unii, sau pur si simplu pentru ca rasarea din senin acolo unde trebuia. Cand era mai mic- tanti Alicia il stia de cand locuia la casa, inainte de nationalizare, avea o pasiune nebuna pentru femeile insarcinate. Tanti Alicia obisnuia sa il poarte cu dansa prin oras, la targ, la promenada sau chiar il lua cu ea in vizita la prietene. El ii cara sacosele ca un adevarat domn, ii mai tinea umbreluta de acum colorata, iar de multe ori se lasa tinut de mana, ca un nepot cuminte, ascultator. Daca pe strada insa zarea o femeie insarcinata tasnea din mainile ei si intr-o clipa se posta in fata femeii. prostit, blocandu-I calea, privind-o. Le privea fix, fara mirare, fara expresie, le sorbea din priviri, consternat. Unele raspundeau zambind si atunci se pomenea luat de barbie sau mangaiat pe frunte, pe obraz de o mana parfumata, delicata, altadata se trezea cu o prajitura aparatuta din geanta femeii.El se topea sub zambetul lor, ca si ceasurile lui Dali, nu mai stia de el, de strada pe care isi plimba picioarele, de trasuri si masini, de cai,. Ramanea agatat de zambetul acela ore intregi si tanti Alicia isi pierdea rabdarea cu el, devenea iritata, nervoasa:
- Luka, mergem dragul meu?
Daca femeia il mangaia pe fruntea ingusta, palida, sau pe obrajii supti, nu era deloc ceea ce se cheama un baiat dolofan, atunci indraznea si mai mult, se apropia de femeie si se lipea de burta ei cu dorinta nebuna de a intra el inauntru, ca un animal. Tanti Alicia izbucnea in plans si il tragea de mana violent, bolborosind tot drumul pana acasa:
-Hai sa mergem, Luka, hai sa mergem, e tarziu, zicea stergandu-si cu manusa de macrama o lacrima, murmurand ceva in barba despre “ maica-sa frantuzoaica”, ce il lepadase ca sa fuga in lume cu un pianist.
Odata se repezise chiar la o femeie insarcinata si o sarutase pe burtica. Tanti Alicia a scapat umbrela din mana cand femeia a inceput sa tipe.
- Golanul, licheaua, sariti! Copilul meu…
Tanti Alicia nu stia ce sa faca, a ramas impietrita in mijlocul strazii in timp ce politistul se asigura ca totul era in regula cu doamna, iar ordinea si linistea publica nu a fost preturbata innici un fel. Pe Luka nu l-a mai vazut pana seara, tarziu. Fugise cat il tineau picioarele. NU a reusit sa ii vorbeasca, sa il linisteasca.Atunci a inceput sa dea vina pe frantuzoiaca afurisita, care in loc sa isi iubeasca baiatul, l-a lasat:
- Frantuzoaica nenorocita! Ti-a trebuit pianist, nu avocat cu stare, roman…. Nu iti mai ajungea averea. Ai crezut ca te poti da numai unuia, dar tie nu iti ajungea tot Bucurestiul, nu te-ar mai fi saturat.
- O data a venit sa vada baiatul, o singura data, continua tanti Alicia monologul, si atunci nu stiu ce I-a facut baiatului, I-a rasucit mintea si apoi a trantit-o de toti peretii. Nu m-am putut intelege cu el aproape o luna, se plangea doamnelor cu care servea ceaiul de dupa-amiaza, abia dadea pe acasa. Era pierdut. Slabise ca un ogar.
Adevarul era ca nimeni nu stia exact ce se petrecuse acolo intre Luka si mama lui. Darceva se intamplase pentru ca de atunci Luka a ramas cu ochii mari, patati de intuneric, un intuneric ce venea dinauntru si care il facuse dintr-odata copil-barbat.
Altfel nu s-ar fi putut spune ca Luka nu era un copil vesel, pus pe nazbatii si iubit de toata lumea. Nu iti trebuia mult ca sa il indragesti. Avea setul lui de priviri, una pentru fiecare, de parca in viata lui anterioara sau candva ar fi fost pisica, sau leopard, caprioara, sau vanator de balene, un amestec in cantitati nedeslusite din fiecare. Te putea privi ca un marinar vensic neostoit, cu femei in ochi, sau ca un intelept care a trecut prin toate si a ramas cu intelegerea vietii si a lucrurilor.
Dar toate astea s-au intamplat abia dupa ce Luka si-a intalnit mama, undeva la periferia Bucurestilor, asa cum au stabilit. Tante Alicia il imbracase frumos, ingrijit, poate ca de obicei, doar ca insistase mai mult asupra unor detalii, iar mainile ii tremurau si cu cat incerca mai tare sa isi ascunda tremurul cu atat tremurau mai tare.vazand asta Luka incepuse sa se resfete si vai cum se pricepea la asta, alerga de la masa de toaleta la fereastra si invers, se stramba in oglinda sau la trecatori o pisca pe tante Alicia de antebrat, ii tragea palarioara peste nas, Dar in sinea lui era mort de frica, paralizat.
- Ce avea sa-I faca femeia aceea? Cum arata? Ce este aceea o mama? Avea burtica si un alt copil inauntru? Il va lasa sa o mangaie acolo si sa vorbeasca si el putin cu delfinul acela care isi face drumul, netezind apele dinaluntrul mamei sale?
Nu I-am marturisit tantei Alicia nimic din toate astea, ba chiar s-a lasat si indopat si cu doua oua fierte si vreo trei patru prajituri cu nuca, pe care stia ca le va vomita putin mai tarziu. Fara ceai, de data asta.
Doamna a coborat dintr-un automobil inchis la culoare, poate ca negru, daca nu ar fi fost soarele acela de inceput de vara care il facea sa irizeze ca stropii marii celei pe care nu o vazuse niciodata. Cand I-a vazut picioarul fin, pantoiful cu toc inalt si silueta fragila, aproape desavarsita, a amutit. Si daca nu ar fi amutit ar fi zbughit-o inapoi, cat vedea cu ochii, dar o curiozitate fara margini isi infigea unghiile in carnea lui, tintuindu-l.
- Tu trebuie sa fii Luka, a spus zambitoare, cu tot zambetul inspre el, ca o floarea-soarelui ce nu il mai scapa din ochi.
Era aproape vara, iar el s-a topit ca o inghetata uriasa, atras de zambetul acela infinit si dulce. A ramas neclinitit. Femeia nu avea burtica, dimpotriva, parea ca nu avusese niciodata. Continuase tot ea cu voce de inger, de mamaica, de sirena si mai mult de atata.
- Eu sunt mama ta, Luka, nu ma saruti? Numele meu este Michelle.
Si Doamne nu s-a mai spalat pe obrazul acela o saptaman, pantru ca da, acolo il sarutase mama lui, ametindu-l, uluindu-l, desfacandu-l in petale, in fire de nisip, in zmeie colorate, in papadii. Si nici nu a spus vreodata la nimeni despre asta, ramanand secretul lor. Iar secretul acela l-a durut cumplit si l-a umplut de intuneric adanc, fara capat, in care se mai aprindeau cateodata scantei de dorinta sau de durere, nu stia nimeni exact.
Adina il intalnise pe Luka mai tarziu, pe acoperisul unde isi visa visele si isi petrecea multe nopti fierbinti, luminate de luni stirbe sau pline ca globurile de aur. S-a vazut ca de fapt descoperisera acelasi loc in care multe vreme veneau separat, fiecare cu gandurile lui, cu visele lui. Au inceput mai apoi sa isi povesteasca visele. Seri intregi prelungite in dimineti racoroase, anuntate de cantat stins de cocosi sau de agitatie in strada, de laptarese grabite sau impiedicate. Clisee intregi, plictisitoare poate, monotone, care nu fusesera developate niciodate, dar care se adunau undeva intr-o caseta nestiuta de nimeni, pe un acoperis, undeva intre cer si pamant, dar sub soare, cu siguranta. O alta lume care salasluia in ei, pe care o creau ca doi viermi de matase, alungiti pe acoperisul rece sau fierbinte, vegetand sau tricotand vise lungi, catifelate, matasoase.