"Fugi!" ii striga gandul, care apoi fugi speriat sa se ascunda intr-un ungher al mintii lui. Pe rand , fiecare celula din trupul sau incepu sa strige sa fuga. Instinctul de conservare il cuprinse cu furie, si, desi ratiunea il intreba unde, lucrand febril pentru a da o directie energiei sale dezlantuita de disperare, se lasa purtat de panica si picioarele incepura sa se miste ritmic. Nu se ducea nicaieri, insa nu voia sa stea pe loc. "Eu", spuse, si acest cuvant il surprinse. Se simti izbit ca de o maciuca si constata ca nu se mai recunostea. Se simti strain si zgomotele incetara pentru el, dar acuma isi simtea inima cum bate si o auzea ca un ciocan izbind in nicovala. Razboiul se mutase din afara in el. El era acum razboiul. Si se simti singur.