Bestia din mine țipă din nou.Mă așteptam, dar nu așa de repede insă.Cateodată, cand sunt liniștită, ii simt lipsa.Dar niciodată nu și-a făcut prima apariție atat de sălbatic și de strident.Prima dată am crezut că e altă bestie, ce nu mă chinuie incă.Dar in al doilea moment, in secunda imediat următoare, panica mi se risipi.Am recunoscut degetele lungi si fine ce mi se instalasera familiar in stomac, am simțit fiecare falangă intrand in vilozitatea stramtă a mucoasei gastrice.Am văzut bulbucandu-mi-se ochii in modul știut, globul ocular fiind forțat a-și mări volumul pentru ca piciorul fin și mic al bestiei să-mi incapă in fiecare cavitate oculară.Simțeam, ca și de fiecare dată, bestia firava și slabă cu constituție de copil de 3 ani cum iși face loc in mine, cum mă locuiește. I-am simțit la inceput doar, tăria de cremene a scheletului.Apoi a devenit schelet din scheletul meu, făcandu-mi scheletul mai moale insă.
Cand bestia se instalează, te doare ființa.Iți simți fiecare os; nu e bolnav, dar il simți ca fiind acolo.Iar conștiința ți se zbate, fiind asaltată de atatea prezențe ce se fac conștiente.Pană acum erau, dar nu le simțeai.Acum le simți și nu-ți mai pui intrebarea dacă sunt.Te intrebi cat de mari pot sa crească și ce vei face dacă in orele următoare va trebui sa-ți faci haine speciale pentru a-ți incăpea in ele ficatul,sau rinichiul drept, sau sternul, sau rotula, sau...toate mărite pe rand si una cate una, anormal fața de restul trupului.Incerci sa te impaci cu ideea ca poți deveni doar un ficat, un rinichi ori un os....