Statea in fata oglinzii de cateva minute bune, privind absent trasaturile usor estompate de umbrele plictisite ale aburului din baie. Barbieritul devenise de mult un ritual, cu gesturi precise impregnate deja pe tot traseul nervilor parasimpatici, miscari egale, atente, impersonale. Zambi incet. Oglinda nu mai era necesara; era doar o parte a ceremoniei.

Clati urmele de spuma cu apa din abundenta si privi din nou chipul din oglinda. Cearcane. Briza diminetii spulbera in treacat cateva petale ale inceputului de vara si se pierdu din nou printre scamele norilor
conturati spre rasarit. Inchise robinetul cu miscari mecanice si aseza aparatul de barbierit inapoi in dulapul cu cosmetice. Ce e azi, joi?

O dimineata banala a unei zile banale de joi. Nimic prevestitor. Nici o stea arzand cu flacari de nova deasupra orasului inca amortit. Nici o inundatie. Nici o furtuna. Ciresii inflorisera deja in mai, si nu pareau a dori sa o faca a doua oara anul asta. Si totusi, astazi era ziua cea mare. Ziua cand personajul nostru isi va intalni sufletul pereche, aleasa inimii lui, cea langa care " au trait fericiti pana la adanci batranete" va inceta sa fie doar un mit. The ONE.

Cafeaua era mai amara ca de obicei, si cu un gust usor fad. Bau jumatate de ceasca mai mult din reflex, si arunca restul in chiuveta din bucatarie. Cu o jumatate de sandvish inca in mana stanga si cheile in mana dreapta o lua in fuga spre parcare. Opt si zece. Traficul o sa fie infernal.

Semafor. Rontai repede si cealalta jumatate de sandvish si... ingheta cu ochii in parbriz. In partea cealalata a intersectiei, la volanul unui Fiat prafuit, era.... Dumnezeule! Un sunet usor sufocat ii aduse aminte de sandvisul pe jumatate mestecat, pe care reusi sa-l inghita cu noduri. Sper ca nu m-a observat. Cat de idiot pot sa fiu! Nu. Nu! Sper ca m-a observat. De fapt... nici nu mai stiu ce sa sper.

Ea il privea amuzata cum isi aranja cravata in oglinda retrovizoare. Sa ma dau jos si sa-i vorbesc? Un claxon nervos ii aduse aminte de semafor. Verde. Cand trecu pe langa ea ii zambi si o saluta cu o inclinare a capului si cu inima batand nebuneste. Si in acea fractiune de secunda cand ea ii zambi ingereste, acel moment interminabil in care masinile se scurgeau una pe langa alta cu o viteza relativa de 0.8 metri pe secunda, el a INTELES ca ea era cea pe care o cautase o viata intreaga. Partenera. Sufletul pereche. Unica. The ONE.

Nu s-au mai intalnit niciodata.


Leiden, 19 iulie 2002