Pe nesimtite, deasupra lor, cerul isi domolise sclipirea. O stea rasarise din senin, stinghera, in crestetul padurii.
"S-ar putea intampla fel de fel de miracole", continuase el fara s-o priveasca. "Dar trebuie sa te-nvete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi..."
"Imi pare rau ca nu te pot urmari", vorbise ea tarziu. "Mi-ar fi placut sa te pot intelege..."
"Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca..."
"Nu inteleg nimic", spuse ea. "Nu inteleg..."