Aseară taximetristul asculta Evangheliile. Memoria mea rumega pască. Lumea părea colorată frumos de un copil cu harul privirii și toate lucrurile abureau acrișoare. Număram în gând câte ore mai ai înainte să (ne) scapi și am știut dintr-o dată că ai dat greș.

Oamenii te folosesc ca pe o scuză. Se îndulcesc cu mere tot anul apoi se retrag în carapacea Săptămânii tânjind după carnea ta. Și se cred mântuiți când în sfârșit își pot rumega bucățica. Un cal într-o brazdă de măcriș stă mult mai adânc în umbra crucii tale. Iar tu știai bine asta.

Azi taximetristul asculta muzică de petrecere. Memoria mea îți oblojea arsurile undeva prin Polonia. Nenumărate și fatale, devorând mii de trupuri. Prietenul meu Isus e evreu. Moartea și învierea lui s-au petrecut mult mai recent și data aceasta încă neliniștește.

Undeva la capătul unui drum prăfuit o bătrână iese în poartă la fiecare ceas și ne caută sub streașina palmei. Dintre toți bănuții spânzuratului, doi stau înveliți sub perna de cânepă. Inimile noastre vinovate, dacă le privești bine în lumina asfințitului par niște monede făcute din aluat. Corpus Christi?

Miroase a țipăt de copil în ușa fiecărei biserici pe lângă care trec fără să schimb direcția. Miroase a sânge la fiecare răscruce. Mi-e dor de carnea mea nouă pe care nu o voi avea niciodată. Nici măcar dacă.

Am uitat ora și locul unde ar trebui să te întâlnesc. Taximetristul de ieri va asculta probabil slujba de Înviere. Sau piesa aceea care se relua la nesfârșit pentru cadravrele proaspete, într-o Skoda roșie făcută zob la kilometrul zero.

Take on me

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.