In pădurea Brezești, de pe planeta Galena, se găseau într-o stare jalnică două jucării: una de cârpe, pe nume piticul Ricu, și alta de porțelan , pe nume balerina Tina. Fiind abandonate în pădurea aceasta de aproape 17 ani jucăriile nu mai aveau în ele decât ușoare urme de cârpă, prima, iar cealaltă era ciobită de la cap până la picioare. Prin preajmă existând numai copaci și verdeață, acestea au dorit să se împrietenească și să se ajute între ele. Piticul Ricu , care fusese conducătorul unui trib din insula Gora- Gora, trăia ultimele zile aici la Brezești, fiind făcut ferfeliță de locuitorii acelei localități, care-l loviseră în spate și în cap cu pietre. Balerina Tina, care pe vremuri era șefa balerinelor din teatrul Baltena, în urma unui accident petrecut la teatru, devenise o impiedicată și aproape oloagă, nu mai putea baleta, nu putea nici măcar să stea drept pe picioarele ei. Dar să vedem care este povestea lor în realitate și nu după zvonurile și bârfele existente pe planeta Galena. Să începem cu povestea piticului Ricu fiindcă el pe vremuri a fost ca înălțime pitic, însă la minte a fost un uriaș, acolo în tribul lor de înapoiați și nemâncați din Gora- Gora. Acest trib nu avea nici o legătură cu alte triburi din alte insule, ei considerându-se urmașii Soarelui și ai Focului de pe glob. Piticul Ricu făcuse din insula Gora- Gora o insulă puternică și care avea o armată organizată, funcționari conștiincioși și locuitori cu frica lui Dumnezeu. Toate ulițele au fost luminate noaptea cu felinare albastre, armata a fost dotată cu caschete rezistente, prăștii moderne și veste antipietre. Era ajutat la conducere de piticoata Leila și piticul Zoly. Piticoata Leila se ocupa de piticuțele și piticoatele din insulă dându-le sfaturi pentru gătit, croșetat și de îngrijire a piticuților. Piticul Zoly era șeful soldaților, vânătorilor, pescarilor și culegătorilor din insulă. Toate mergeau bine pe insulă până când au apărut de pe a altă insulă, un călugăr și un oștean cu idei trăznite, cere i-a scos din minți pe acești pașnici locuitori. Acest călugăr numit Coton și soldatul numit Novac au ținut unele cuvântări în care se arăta că acel popor care are îngrădită libertatea și nu poate să-și manifeste în nici un fel opiniile este un popor sacrificat sub dictatură, și nu are posibilități de afirmare. Aceste cuvântări i-a îndârjit pe locuitorii din Gora- Gora contra piticului Ricu și astfel s-au răsculat, aruncând cu pietre în conducătorul lor. Fiind făcut din cărpă, el a început să se clatine, nu înainte de a spune piticilor săi:
-Vă blestem popor de pitici, să aveți 20 de ani doar ghinioane pentru că nu ați fost mulțumiți cu puțin, vreți precum "NEHALIÞII" mult mai mult.
Să auzim acum și povestea balerinei TinA. Ea era o frumoasă și o talentată balerină de pe atolul Ferguson. Ea a făcut studii de balet la Kalinera, o instituție renumită de pe insula Portelena. După treizeci de ani de carieră, în care balerina a avut multe roluri mai ales la teatrul Galtena, ultima ei evoluție a avut un sfâșit tragic. Soldați de ebonită, mascați pe față, au urcat pe scenă având cuțite și baionete. Tina se apucă să tragă o înjurătură și un scuipat soldatului de ebonită din preajmă. Acesta îi dădu cu baioneta peste picior și ea își pierdu echilibru. Autorițile din insulă nu au vrut să satisfacă doleanțele soldaților de ebonită de elberare a unor camarazi de luptă de pe insula Partelena. Au dat cu o substanță toxică în interiorul teatrului din Baltena. Această substanță care producea somnolență, le-a fost fatală multor colegi, fiind proiectați în neființă. În pădurea Brezești, balerina Tina își scrie memoriile și așteaptă cu seninătate pe Doamna cu coasa.