Speranțele noastre sunt doar zile care urmează, în viața ce ne-a fost lăsată în cutia Pandorei, când fiecare zi devine o noua căutare.
Și cum aș putea trăi dacă tu nu ai exista?
Zeii nu au putut trăi singuri și l-au creat pe om după chipul și asemanarea lor, ca sa le fie supus și să se închine în fața puterii lor, mereu umilit si înlanțuit de respectarea poruncilor. Eu nu sunt zeu, dar te-am creat după chipul și asemănarea mea și te caut mereu. Te-am creat sa fii puternic atunci când eu nu mai pot, și neajutorat când cresc în mine puteri.
Pe tine... dar te caut, cu toate că tu exiști, căci altfel cum aș putea trăi dacă tu nu ai fi lângă mine?