motto:
now I hate to leave you bare/if you need me I'll be there/don't you ever let me down
(liquido / narcotic)


nu e decât torentul, darius, torentul acesta care îmi amintește de nesăbuință și de transgresarea limitelor, a spațiilor. rămân cu ploaia într-o neputință de a spune cuvintele simplu. în exod, cu ochii închiși, fără împotrivire, amintindu-mi de orele simple când ne iubeam scriind numerele invers prin palme. ce orologii ne alegeam, ce busole fantastice deveneau ochii noștri privindu-ne. aum în ploaie, apa mi-e hrană, tăcerea devine foc, din vocale îmi fac o brățară să mă apere de timpuri obscure, când tu, darius, te pierzi crepuscular. mă tem uneori să îți ating umbrele, mă tem să dansez prin haosul ce își aruncă tentaculele spre cordul tău, mă tem să privesc cum te duci, o oră mai devreme, fără rădăcini, într-un tren al ereziei în care ai urcat nici eu nu știu când. nu te opresc, e ploaia-binecuvântare, chiar și inima mea are formă lichidă și ascult aceeași melodie a celeilalte veri. iar tu fumezi, iritat de ploaie, așteptând nepăsarea. poate la capătul ei vei atinge zona clarităților sau poate pur și simplu vei da sens mâinii mele, ea nu are puterea de a se desprinde vreodată de umărul tău stâng, ea strânge busola încă o vreme, spre răsărit, desigur, nu râde, azi nu râde, darius, mi s-au prăbușit punctele cardinale. și am senzația că vorbesc precum o piatră, o buruiană, o chestie așa, nedefinită și necuvântătoare. mă înconjoară un fir de plumb pe dinăuntru, and I call your name, and I'm always calling your name. trece ploaia prin mine, trece ca un fluid lunar. ce lecuire.