Umătoarea zi îl găsi pe Féadel Guardian pe banca din fața casei lui Chilnim.
Mintea i se limpezi complet și brusc gândi:
''Gata! Acum eu trebuie să plec.''
Apoi se ridică și intră în casă.
-Chilnim? spuse el. Trebuie să vorbim.
-Hmm? făcu el. Despre ce anume?
-Eu, erm... trebuie să plec, am treburi de rezolvat, -își luă sabia și si-o atașă la brâu și adăugă- Am făcut niște promisiuni și am jurat credință altora. Tu ai apărut în calea mea ca un ghimpe-n palmă.

Nici nu-și dădu seama bine, și Chilnim îl și imobiliză cu fața către perete.
-Ai crezut că poți scăpa ușor de mine. Trebuie să stai aici, cu mine, să fi al meu! Nu-mi poți frânge inima încă o dată.
Cu asta îi mai dădu un brânci, prinzându-i mâinile. Avea forță în el.
Lui Féadel începu să i se facă frică de el, nu avea cum să se schimbe el, totul fusese doar o minciună.
-Nenorocitule! strigă Féadel. Ce vrei să faci cu mine? Să mă folosești propriei tale dorințe?
Féadel îi simți respirația pe ceafă, și-l trecu un fior greu de îndurat încât tot trupul începu să tremure.
-Cum de ți-ai dat seama? Oh, dragul meu Féadel. Numai pe tine te-am dorit tot timpul...de ți-ai fi dat seama. Și totuși ai apărut aici la mine, în sălbăticie, unde nimeni nu-ți poate auzi strigătele tale vestitoare de moarte.
-Ce vrei să faci cu mine? mârâi Féadel plin de teamă.
-Nu este evident?
Puterea lui Féadel îl lăsă, lăsându-se pradă fricii.

Cu o smucitură, Chilnim îl trânti pe Guardian pe podea, tăind cureaua unde se afla sabia, făcându-l ne putincios.
-Sunt sigur că nu ai nevoie de sabie și nici de talisman!
Chilnim duse încet mâna la gâtul lui Féadel, ezitând, își prinse degetele de lanțul de argint și trase cu putere lăsând urme roșii pe piele.
-Nu! Lasă-mă-n pace! -dar cu fiecare văicăreală, Chilnim îl ținea tot mai strâns.
Îi era rușine de situația în care era.
-Nimeni nu ar putea să-ți i-a locul, Féadel.Nici măcar Nessa'ered!
-Ce i-ai făcut soției mele?
-Primul copil născut de ea, acel Aidan, este fiul meu!
Mânia îl ținu în lanț pe Féadel, deși nu putea să scape, ca să-l lovească pe Chilnim. Adevărul durea mai mult decât se așteptase, cu toate că Nessa'ered murise cu mult timp în urmă, nu se aștepta la o astfel de catastrofă.. și așa se explica nemurirea lui Aidan. Cum de nu-și dăduse seama?
-Nici nu trebuia să-ți dai seama... Că doar eu nu eram însurat și tot a trebuit să las ceva de prăsilă, un moștenitor!
-Ce? strigă înnebunit Féadel. De ce spui astea acum? De ce tocmai eu?
-Taci, nebunule! De când a murit Nessa'ered, nu mai ești normal, ști despre ce vorbesc. Și să nu crezi că nu știu de cine te-ai îndrăgostit: ... Tura.
La rostirea numelui lui, Féadel fu orbit de lacrimi, știind ce o să i se întâmple.
-Ce nu poate fi stăpânit, trebuie lăsat să se desfășoare!
-Nuuu!


Adevăr a spus Chilnim, strigătele au fost auzite și dincolo de pădurea Amurgului, care mai târziu a fost numită Pădurea Voințelor Demonice.
Ecoul lui Féadel fusese auzit și de Tura și Tuar, care se aflau la hotarul Þinutului Forever Green Land.



Seara îl găsi pe Féadel zăcând ghemuit pe podea, plângând lacrimi de sânge. Mintea-i era bântuită doar de faptele lui Chilnim.
''Mi-aș fi dorit să nu fi plecat de lângă ei...'' își spuse Féadel. ''Nu trebuia să se întâmple așa.''
Începu să vadă limbi de foc, și fum în jurul lui, sub forma unul inel... nu. Cu siguranță nu era mâna lui Chilnim, să dea foc la casă. Acesta era afară, fumând...

Focul de întețea, dar nu putea să ardă încăperea, fumul alb îl învălui pe Féadel, auzind șoapte de alinare în văzduh.
Féadel își duse mâna la gât să prindă lanțul de argint, dar nu se afla la locul lui. Puterea sa avea să fie mult mai slabă fără talisman. Apoi își întinse mâna către foc și nu simți nici o durere.
Cu mare chin se ridică, apoi privind în urmă, unde stătuse, erau urme uscate de sânge.

-Ce faci? izbucni Chilnim, intrând în cameră. Scoase un pumnal și sări peste Féadel. Îl întoarse cu fața către el, privindu-l fix.
-Am s-o fac din nou, Féadel. Am s-o fac până nu mai ai nici o speranță asupra vieții.
-Dar asta nu este dragoste, îngână Féadel cu lacrimi în ochi. Nimic din ceea ce mi-ai făcut nu a fost dragoste.
-Nu, nu a fost, dar te-am făcut al meu. Gândește-te ca la o însemnare. Nu a fost mare lucru pentru mine.
-Dar m-ai rănit!
Focul din jurul lor începea să dispară, semn că Féadel își pierdea puterea de Gardian, dar nu complet.
Chilnim apăsă pumnalul pe gâtul lui Féadel până când se răsări sânge.
-Ah! Setea asta a mea de sânge, nu mă mai pot opri să nu te pot seca de el.
-Te rog, imploră Féadel. Lasă-mă-n pace.
-Nu! strigă Chilnim nervos. Nu! Ești al meu! Oriunde ai merge vei fi al meu!

Féadel închise ochii, apoi brusc îi deschise țipând:
-Nadorhuan! Tanya awra! Leitha amin!
-Niciodată, îi întoarse Chilnim.