poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-21 | | Ești o fetiță rea! Așa zice mama câteodată. Tata nu spune așa. Tata crede că sunt un copil bun. Adică stăm pe prispă și zâmbește. Și parcă mă primește în zâmbetul lui. Tata a fost minier. Nu. Am greșit. Tata a fost miner. Doamna învățătoare ne-a spus să punem cuvintele greșite în paranteze. Ca să nu tăiem cuvântul. Cred că îl doare. Dar eu nu-l pun în paranteze pentru că mi-e frică. Eu cred că parantezele mănâncă toate cuvintele din ele. Mai bine îl mai scriu o dată. După ce-a fost miner, tata a fost mecanic. Pentru că s-a îmbolnăvit. Și eu nu voiam ca tata să moară la mină. Mina e ca o gură de lup căscată și acolo coboară minerii să scoată cărbune. Și uneori, haț, gura de lup se închide și-i mănâncă pe mineri. Dacă nu îi e foame, nu se închide. Ca lupul din Scufița Roșie, după ce mănâncă minerii, merge la râu să bea apă, și gata, prânzul! Cred că tata îi mai dădea bomboane din când în când, ca să nu se închidă cât e el coborât. Dar tot s-a îmbolnăvit. Pentru că acolo nu e soare. Și doctorul a spus că trebuie să stea la soare. Să se lumineze. Acum tata e mecanic. Și repară toate mașinile. Noi nu avem o mașină. Cred că ar repara-o și pe a noastră. Noi avem o căruță pentru boi. Ne-a lăsat-o bunicu’. E bine în căruță că nu mi se face rău. E mult aer. În mașină mi-e rău tot timpul. Tata are o trusă de scule. E ca un fel de valiză mai mică. Și înăuntru stau aliniate tot felul de chei, cu numere pe ele. Mi-ar plăcea să-mi lase mie această trusă. Mama-mi spune că băieții vor moșteni trusa. Eu plâng și mă cert cu mama că o vreau eu. Noaptea visez cheia franceză cum merge pe pantofi cu toc și cu rochie roșie, lungă, cu paiete, pe stradă. Toată lumea întoarce capul după ea. Cheia franceză are părul lung, negru, și cercei roșii în formă de inimioare. Rochia foșnește la fiecare mișcare și eu transpir de emoție când o văd. Îmi doresc și eu să fiu îmbrăcată așa. Mama spune, uneori, că sunt rea. Tata mă primește mereu în zâmbetul lui. Eu sunt doar o fetiță bucuroasă. Dacă băieții primesc trusa, ai putea să-mi lași mie, măcar cheia franceză?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate