poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-29 | |
Alarma telefonului mobil pornește. Este 6 fără 20 de minute. Buimac, îmi mobilizez corpul. Fiecare părticică are ceva de făcut. Mâna stângă trebuie să scarpine restul corpului iar ochii au rol de veghe. Îmi trimit picioarele la plimbare, să intre în șosete, vezica pleacă, să se golească. Din difuzorul cabinei de duș se aude:
- Trupe, înaintați! Tot corpul, împărțit în companii, sare în cabina de duș. Apa începe să curgă, dar dantura o roagă să se oprească, își uitase periuța. Toată lumea este acum în regulă. Să înceapă distracția. După doar câteva secunde, stomacul pleacă la frigider să-i ceară ceva de mâncare, nici de data asta nu s-a șters pe lăbuțe, urme de stomac prin toată casa. Orice stomac trebuie dresat, bine că măcar al meu e îmblânzit. Nu-i înțeleg pe oamenii cu stomacul sălbatic. Un stomac reușește să dea peste cap tot organismul. Stomacul sălbatic-nesătul își face stăpânul să se umfle ca un balon, măcar de ar fi umplut cu heliu, ca să nu fie atât de greu, dacă îți cade pe picior, îl pisează, altă problemă ar fi că posesorul unui astfel de organ are dificultăți mari la intrările caselor. Stomacul sălbatic-sătul este la fel de rău ca unul nesătul, posesorul unui astfel de model este foarte slab, piele și os, [Știre de ultimă oră: creierul a pierdut valiza cu matematică, revenim cu detalii], riscând să fie pisat de părintele stomacului sălbatic-nesătul. Stomacul meu a mâncat insuficient de suficient și este acum gata de marea adunare. Vezica se mai golește încă o data și se alătură stomacului. Picioarele iși dau jos șosetele ude, încă nu au învățat că trebuie să se dușeze goale, iși pun altele, uscate, unul o șosetă roșie, celălalt una verde, piciorul drept este daltonist, nu știu dacă așa s-a născut sau care e cauza acestei boli, nici ortopedul și nici oftalmologul nu m-au putut lămuri. [Revenim cu o știre de ultimă oră: creierul este neodihnit și suferă de pierderi de memorie, Zaur, medicul de familie al animalelor de pluș, i-a recomandat terapia cu somn. Acesta a fost un scurt grupaj informativ, alte detalii vă vor fi comunicate pe parcursul zilei]. Îmi aduc aminte că ultima oară când creierul a făcut terapie cu somn, piciorul problematic și mâna stângă au fost fracturate de o mașină. Din cauza acelui accident, mâna stângă a rămas doar cu capacitatea de a scărpina restul corpului. Sosește la adunare și restul corpului, ultima venită fiind dantura, revoltată că a fost tocită de limbă. Cineva vorbește: - Doamnelor și domnilor, stimate organe, îmi pare rău că am fost ales să vă transmit această veste înspăimântătoare. O să încerc să o fac să nu sune atât de tragic: Sufletul a plecat într-o călătorie lungă, o călătorie plină de aventuri și de întâmplări nemaiîntâlnite, sunteți nevoiți să ramaneți, cu toții, întinși pe cearceafuri. Vă rog nu vă mișcați.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate