În adolescența mea, venea la noi în casă o femeie, țața Natalița, care știa să ghicească în cărți.
Aceasta era singura ei sursă de venit. Pentru munca prestată, primea un ou, două, un ciur de mălai sau un pachet de țigări, de cea mai proastă calitate. Când nu primea cumpăra.
De fiecare dată, voia să-mi ghicească și mie. La început n-am vrut, dar când am mai crescut am cedat insistențelor ei. Chiar începuse să–mi placă. Þața Natalița, femeie de treabă, a reușit să o învețe și pe mama să ghicească în cărți. Când, țața Natalița, a plecat în lumea celor drepți, mama a preluat comanda, dar nu cu același aplomb.
Într-o zi a venit la mama o vecină, tanti Niculina, ca să-i ghicească în cărți.
- Mițo, Costică a plecat de dimineață la pădure
să ia o căruță de lemne și nici până la ora asta n-a venit. Costică fiind bărbatul Niculinei.
Mama, care nu avea altceva de făcut, s-a dus în casă, a luat cărțile și s-au așezat la o masă, sub vie.
A amestecat cărțile, a făcut semnul crucii deasupra lor, a făcut și Niculina semnul crucii și a tăiat. A început să așeze cărțile pe masă și să vorbească.
- Niculino, Costică e plecat la un drum. Uite, el este ăsta de tobă. Acum vorbește cu unul de ghindă. Va veni de la drum cu izbândă.
- Ce mă bucur, Mițișoară !
Mama așeza pe masă cărțile una câte una și despre fiecare avea ceva de spus. Când toate mergeau foarte bine, o aud pe mama:
- Niculino, e necaz mare !
- Ce necaz, Mițo?
- Nu te supăra, Niculino, așa mi s-arată mie-n cărți.
- Ce s-arată ?
- Costică intră-n curte cu un picior rupt.
Niculina a plecat acasă bombănind.
Spre seară a venit nea Costică cu căruța plină cu lemne. A oprit căruța la poartă și a început să o strige pe tanti Niculina. Femeia a ieșit din casă, speriată.
- Ce dracu faci fă? Deschide poarta!
- Imediat. Ești sănătos, ai vreun picior rupt?
- N-am nici un picior rupt. Deschide fă poarta!
Tanti Niculina, în timp ce deschidea poarta, a zis printre dinți:
- A dracu` Mița, i s-a arătat ei în cărți!
Nea Costică era pilit, stătea țanțoș sus pe lemne. Caii erau agitați. Când să intre-n curte, căruța s-a răsturnat în șanț. Caii trăgeau speriați, nea Costică striga de sub lemne cât îl ținea gura.
Au sărit vecinii în ajutor. Unii au scos caii de la căruță, alții l-au scos pe nea Costică de sub lemne. Þipa și spunea că-l doare piciorul drept. L-au dus în casă. Durerea era și mai mare. Tanti Niculina plângea și spunea:
-A avut dreptate Mița!
Lumea a aflat repede că mama ghicise că nea Costică va intra în curte cu piciorul rupt. A fost dus, în aceeași zi, la spital. Piciorul drept era rupt. A stat cu el în ghips două luni.
De atunci, mama, a fost apreciată ca o mare ghicitoare.
* * *
Vă spun cu mâna pe inimă, n-a fost nici măcar o mică ghicitoare.
* * *
A ghicit din întâmplare.