TRISTETE DE INGER



NIMIC NU DUREA MAI TARE DECAT RAZELE CALDE ALE SOARELUI,DECAT GREUL PUF AL ARIPILOR ALBE SI CATIFELATE.NICI PUFUL NORILOR,NICI CANTECUL LIN DE HARPA NU FACEA TRISTUL INGER SA VREA SA MAI STEA… VROIA SA ZBOARE SPRE IUBIRE INTR-UN ZBOR TULBURATOR DE FRENEZII SI DESFRANARI.
ATAT DE SINGUR SI ATAT DE TRIST. ATAT DE EL SI ATAT DE PERFECT. ATATA LINISTE SI ATAT DE APROAPE DE STELE INCAT VROIA SA PLECE… PLANGEA , INGERUL SINGUR, SI LACRIMILE LUI, NESTERSE, CURGEAU… CURGEAU IN STROPI DE PLOAIE CALDA SPRE PAMANTUL ATAT DE NELINISTIT SI ZGOMOTOS.
SI-A INTORS OCHII INLACRIMATI INSPRE SOARELE CALD SI CU OCHII CLIPOCIND SI BARBIA TREMURANDA, A RIDICAT PLEOAPELE DIN CARE AU INCEPUT SA CURGA LACRIMI GREOAIE. AVEA OCHII ATAT DE TRISTI SI ATAT DE PIERDUTI INCAT INTREGUL LIN AL LINISTII A INCREMENIT. ATAT DE GOI SI TRISTI ERAU OCHII LUI… ATAT DE TRISTI....
SOARELE L-A PRIVIT TULBURAT SI NEDUMERIT.``CUM E POSIBIL?`` AU INCEPUT MURMURITORI CEILALTI INGERI. ``CUM E POSIBIL?``SE INTREBAU NORII, ``CUM E POSIBIL?`` INTREBAU HARPELE INCREMENITE DE ATATA TRISTETE.DAR EL NU SPUNEA NIMIC.II LACRIMAU OCHII TRISTI SI RAIUL SE UMPLU DE DUREREA TRISTETII UNUI INGER CARE IUBEA MAI MULT DECAT CEILALTI,CARE INTELEGEA SI IERTA ALTFEL OAMENII,CARE VISA SA FIE CA EI.
DEZAMAGIT DAR INTELEGATOR, SOARELE,MARIA SA SOARELE ISI INTOARSE ORGOLIOS PRIVIRILE LASAND INGERUL SA ALEAGA. IAR EL A ALES.
CU PASI MICI,CU OCHII PLANSI,PASI TEMATOR PRINTRE TOTI INGERII TRISTI SI NELINISTITI VENITI SA-L PRIVEASCA… SI MERSE SI MERSE, EL, PLANGAND,SPRE POARTA CEA DINTAI A RAIULUI, UNDE TRISTUL INGER, CU MISCARI INCETE, ISI DADU JOS ARIPILE RAND PE RAND,ISI SCHIMBA CHIPUL ANGELIC IN CEL DE MURITOR, ISI LASA HARPA SI-SI LUA VESMINTE TRUPESTI… INAINTA SPRE MARGINEA NORILOR,DE UNDE PRIVI CU TEAMA SPRE PAMANT.PRIVIND INAPOI, LACRIMA BANGUIND ``IARTA-MA `` SI SE ARUNCA…
A fost cand-va,in Rai, un inger care iubea si intelegea altfel oamenii fata de ceilalti ingeri. I-a iubit atat de mult incat isi dorea sa fie ca ei…
Si nimic nu l-a putut opri sa fie ca ei… A coborat ingerul sfant pe pamant unde nimeni nu se gandea la el. Acolo unde nu avea identitate si nici averi. Si acum e si el om. La fel ca noi.Am trecut de multe ori pe langa el,acolo unde oamenii stau cu mana intansa.Da,da, stii tu unde. Uneori ne ciocnim de el chiar la intrarea sau iesirea dintr-un magazin… Nu spune niciodata nimic.Doar sta cu mana intinsa. Uneori mi se pare ca-l vad, ca-l recunosc din multime,dar nu reusesc niciodata sa ma opresc din graba cotidiana,macar sa-l salut. Imi mai amintesc uneori de el, ca si acum de altfel, dar foarte rar si de obicei nici atunci nu am timp. Dar el nu se supara. Niciodata. Ne asteapta mereu in aceleasi locuri, crezand in noi, crezand ca intr-o zi, vom ajunge si nu vom mai intarzia… E atat de uimitor cum a venit aici, pentru a ne putea trimite pe noi acolo… E atat de fantastic faptul ca noi nu ne oprim aproape niciodata, dar el totusi ne asteapta.
SI INCA NE IUBESTE.