Primarele


Comedie în două acte



Personajele


- Relu Lobodă – Primar
- Nelu Lobodă – Funcționar primărie – fratele primarului
- Nicu Stamate – Funcționar primărie
- Emil Struțescu – Funcționar primărie
- Gică Dudău – Funcționar primărie
- Cetățean
- Patron
- Þăran
- Constructor
- Nae Popescu – control
- Gore Grigorescu – control



Actul 1


Scena 1



În biroul primarului sunt Relu Lobodă, Nelu Lobodă, Nicu Stamate, Emil Struțescu, Gică Dudău.


Gică D : Ce mai faceți copii ?
Nelu L : Aoleo, eu încă-s mahmur, cred că mă doare capu’.
Gică D : Crezi sau chiar te doare ?
Relu L : La ce are ăsta în cap, n-are cum să-l doară, că-i gol.
Nicu S : Așa-i, doar crede că-l doare, ha, ha, ha !
Nelu L : Ha, ha, ha, ce să spun, tu n-ai băut, bă, aseară, vrei să zici că n-ai nimic, vrei să zici că nu te doare capu’ ?
Emil S : Ba da, bă, nici noi nu suntem prea bine.
Gică D : Ia, gata, hai să ne apucăm de treabă.
Nelu L : Treabă, care treabă ?
Emil S : Bă, aici e primărie, nu cârciumă.
Nicu S : Chiar așa, nu bem și noi una mică să ne dregem ?
Gică D : Măi băieți, haide să rezolvăm rapid două, trei probleme și să ...
Emil S : Nea Gică, las-o, bre, cu problemele, de probleme ne arde nouă.
Nelu L : Chiar așa, nouă ne arde, daaa’ ...
Nicu S : De una mică !
Relu L : Hai, Nelule, dă și tu o fugă și ia ceva de băut.
Nelu L : Băi frate, mă vezi în stare să mai ies până afară ?
Nicu S : Hai, mă, du-te !
Nelu L : Nu mă duc !
Gică D : Băieți, dacă tot am venit azi aici, hai să facem și ceva treabă.
Emil S : Nea Gică, noi nu prea avem chef de treabă.
Gică D : Știu, când ați avut voi chef de treabă.
Nicu S : Niciodată !
Relu L : Așa-i, garantez eu !
Nelu L : Auzi, eu zic, să facem programu’, ce avem de făcut.
Nicu S : Da, ce avem de făcut pentru oamenii muncii, ha, ha, ha !
Emil S : Care oamenii muncii, bă ?
Relu L : Adică unde mergem, la mare sau la munte ?
Gică D : Voi sunteți oamenii muncii ?
Nelu L : Nea Gică, ști ce muncești la parapanta, aia, când te dai cu ea, tragi de sforile alea s-o cârmești, te-ndoaie cu munca.
Relu L : Dacă ți-e așa greu cu parapanta, nu te da.
Nicu S : Da, bă, hai în Brazilia.
Gică D : N-ați fost în Brazilia anul trecut ?
Relu L : Așa-i, bă, Nicule, nu mai mergem în Brazilia, hai în altă parte.
Nicu S : Da, bă, da’ în Brazilia era cald și soare și plaje, mai e undeva așa cald și așa soare și așa plaje ?
Gică D : Bine-nțeles, stai liniștit că mai găsești tu și așa cald și așa soare.
Nicu S : Da’ așa plaje ?
Gica D : Și așa plaje.
Emil S : Eu vreau la munte.
Nelu L : La munte să te duci tu cu nevasta-ta, eu vreau la mare.
Gică D : La mare depărtare de casă ?
Nelu L : Nu, bre, la marea aia cu valuri.
Gică D : Băieți, o jumătate de oră, rezolvăm două probleme legate de primărie după care vă duceți la joacă.
Relu L : Băi, nea Gică, mata ți cu ursu’.
Gică D : De ce ?
Relu L : Iar ai început cu rezolvatu’ problemelor, eu m-am făcut primar ca s-o duc bine, nu ca să muncesc ca prostu’ pe brânci.
Gică D : Ce-ai muncit Relule, tată, că-n două săptămâni ai semnat o hârtie.
Relu L : Așa multe ?
Nicu S : De-aia avea săracu’ febra mușchiuloasă la mână.
Gică D : Ar cam fi cazul să mai facem și noi încă o hârtie, ceva.
Nelu L : Auzi, nea Gică, oi fi mata mai în vârstă și ști multe, da’ ... prea ne pui la muncă.
Gică D : Dragilor, câte o dată, așa trebuie ...
Nicu S : Ai, bre, nu muncim noi ș-așa, toată ziua la plajă, la schi.
Emil S : Ști ce obosiți ajungem acasă ?
Nelu L : Cât-odată nici nu mai ies seara să beau ceva prin baruri de obosit ce sunt, lasă-ne mai ușor cu munca asta.
Gică D : Dragi mei, nu eu vă pun la muncă ...
Relu L : Da’ cine ?
Nicu S : Mamă-l sparg !
Gică D : La muncă vă obligă pozițiile voastre de primar, vice ...
Relu L : Nea Gică, ți-am mai spus, eu m-am făcut primar, adică șef, ca să stau nu ca să muncesc.
Gică D : Dar sunt lucruri pe care trebuie să le faci și ca șef.
Relu L : Nea Gică, ști că te-am luat pe lângă noi că ești om cu carte, ști multe, să faci ce-i de făcut, hârțoage și așa mai departe, fă hârtiile.
Gică D : Hârtiile sunt făcute, Relule, voi trebuie doar să le semnați.
Nicu S : Dacă ne intră bani în buzunare eu semnez primu’.
Nelu L : Mamă, bani, plecăm la mare.
Gică D : Ce te bucuri așa, ce până acum n-aveai bani să pleci la mare ?
Nelu L : Ba da, da’ acu’ sparg mai mult.
Emil S : Fraților !
Nicu S : Îu !
Emil S : Ce grea-i munca asta.
Relu L : Așa-i, numai cât ne-am făcut planuri unde să mergem și de-abia mai pot, sunt frânt, rupt de oboseală.
Nelu L : Da, nici nu ne-am făcut planurile încă, unde mergem la mare, la munte, nici n-am hotărât unde bem diseară, și deja sunt terminat, rupt de oboseală.
Gică D : Băi, obosiților, hârtiile cine le semnează ?
Nelu L : Ce nu le semnezi mata, nea Gică ?
Gică D : Primarul trebuie să le semneze.
Relu L : Aoleo, chiar așa, primaru’ trebuie să le semneze ?
Gică D : Da, chiar așa, primarul trebuie să le semneze.
Emil S : Auzi, bre, du-te și mata în alt oraș să le semneze primarul de acolo.
Gică D : Cum să le semneze alt primar, sunteți nebuni ?
Relu L : Ai, bre, nu mă mai înebunii atât, o să semnez eu anu’ ăsta, da’ acu’ am probleme grave, mă gândec, ce ski-jet să-mi iau.
Gică D : E, vezi, semnătura e legată tot de bani.
Relu L : Aoleo!
Nelu L : Ce-i ?
Nicu S : Ce-ai pățit ?
Relu L : Mi-am adus aminte de ...
Emil S : Ai, bă, că ne-ai speriat.
Relu L : Mi-am adus aminte de ceva.
Nelu L : Ceva, ce ceva ?
Gică D : Da, de ce ți-ai adus aminte ?
Relu L : Mi-am adus aminte de datoria aia.
Gică D : Ce datorie ?
Emil S : Hă, hă, hă !
Nicu S : Ce-ai, mă ?
Emil S : Ãsta a luat-o razna, ăia care-i săraci își aduce aminte de datorii, ăia care-i miliardari ...
Nicu S : Ca noi !
Emil S : Își aduce aminte de vile, de ...
Relu L : Bă, datoria, aia, care o aveam noi la primărie din înainte de a deveni, eu, primar.
Nelu L : Care datorie, auzi ce-și aduce ăsta aminte.
Emil S : Bă, voi nu numai știți ce-ați băut aseară și tu ți-ai adus aminte de cai verzi pe pereți.
Relu L : Nea Gică, făcusem noi afacerile alea cu primăria și luasem banii, dar n-am plătit nimic la primărie conform contractului. Primarul care era atunci, ne dăduse în judecată, iar când am candidat, eram în proces cu primăria.
Gică D : Da, știu despre ce vorbești.
Nelu L : Ia stai așa !
Nicu S : Ce-i, mă ?
Nelu L : Adică noi, când a ajuns, Relu, primar, noi eram în proces cu primăria ?
Gică D : Firmele la care era acționar Relu Lobodă, da, erau în proces cu primăria.
Nelu L : Păi, stai așa.
Nicu S : Stau, bă, da’ cât să stau ?
Emil S : Stai cât vrei !
Gică D : Ce vrei să spui Nelule ?
Nelu L : Păi, ...
Nicu S : Ãi !
Nelu L : Păi, nu e ilegal ?
Nicu S : Hă, hă, hă !
Relu L : Ce-ai, mă, ești nebun ?
Gică D : Ce să fie ilegal ?
Nelu L : Ai voie să candidezi și să ieși primar, în timp ce tu te judeci chiar cu primăria ?
Emil S : P-ăsta l-a tras curentu’.
Relu L : Ce mă interesează pe mine dacă-i legal sau ilegal. Eu mi-am făcut loc, am ajuns unde am vrut, ș-acum trebuie să-mi scot cheltuielile pe care le-am făcut cu mita electorală, adică pomana, și să îmi scot banii care i-am dat ...
Gică D : Pe care i-ai dat.
Relu L : Banii pe care i-am dat în stânga și-n dreapta să pot să ajung unde am ajuns, ce mă interesează pe mine de legal, auzi, legal !
Gică D : Nu, nu, stați să vă explic ce s-a întâmplat.
Emil S : Așa, nea Gică, lămurește-ne !
Gică D : Vă spun cum a fost să știți și voi, că sunteți direct implicați, deci, s-o lămurim.
Nelu L : Pe cine ?
Gică D : Pe voi !
Nicu S : Aaa !
Gică D : Deci ...
Nelu L : Daaa’ ...
Relu L : Lasă-l pe nea Gică să-ți explice.
Gică D : Deci ...
Nelu L : Păi, ...
Relu L : Bă, taci să-ți explice ?
Nelu L : Păi, da, da’ ști ce n-am înțeles eu ?
Relu L : Dacă n-ai înțeles, taci, că-ți explică acum.
Nelu L : Păi, dacă n-am înțeles, cum îmi explică ?
Emil S : Aoleo, ce-i, mă, de ne-nțeles, deși era în proces cu primăria a ieșit primar, ce alții n-au mai făcut d-astea.
Nicu S : Da, cine ?
Relu L : Ai, bă, nu începe și tu.
Emil S : Ãla, cinstitu’, de era el anchetat pentru fapte grave de corupție, ca furat alea, alea, vapoare și ...
Nicu S : Și ?
Emil S : Și, și el a ieșit la alegeri, mare !
Nelu L : Mare, ce ?
Emil S : Mare politician, ce putea să iasă.
Nelu L : Păi, și la noi cum a fost ?
Relu L : Băi, ...
Gică D : Nu se zice, băi, se zice stațiuni balneoclimaterice.
Relu L : Stați ... ai, bre, faci de-astea.
Nicu S : Ce-a zis, mă ?
Emil S : E, altu’ !
Nelu L : Ce-a făcut ?
Emil S : Nea Gică, lasă-l pe Nelu în ne-țelegerile lui, că ăsta ș-așa nu-nțelege niciodată nimic.
Nelu L : Ce, mă, bine că ești tu deștept, bă, eu am banu’ pe mine ca ...
Gică D : Păduchii !
Nelu L : Da chiar !
Toți : Ha, ha, ha !
Relu L : Hai, bre, zi cum s-a rezolvat odată cu datoriile, cu procesu’, cu ...
Nicu S : Cu cucu !
Relu L : Doar n-am plătit datoriile ?
Emil S : Stai liniștit, noi n-am plătit niciodată nici o datorie.
Nicu S : E, așa da !
Gică D : Pot să vorbesc și eu ?
Nicu S : Vai, poftiți !
Gică D : Dacă mă mai întrerupeți așa, nici până diseară nu terminăm cu explicațiile.
Emil S : A, bun !
Nelu L : De ce-i bun ?
Emil S : Dacă stăm până diseară, depășim programu’ de lucru.
Nicu S : Și ce dacă depășim programu’ de lucru ?
Emil S : Cum, și ce dacă depășim programu’, dacă depășim programu’ de lucru ne băgăm ore suplimentare.
Nelu L : Singuri ?
Relu L : Păi, cine să ne bage ore suplimentare, nu suntem noi șefii.
Nicu S : Așa-i, să ne băgăm niște ore suplimentare.
Nelu L : Mamă, la ce ore suplimentare fac eu pe plajă, mamă, ce de bănet luam.
Nicu S : Așa-i, cu miliardele de le-am tras din taxe săptămâna trecută și cu doi bani de la orele suplimentare de azi, face ... face ... face ceva bani.
Relu L : Nea Gică, lasă-i p-ăștia să bată câmpii, zi cum e cu datoria și cu procesu’ ?
Gică D : Da, pe scurt ...
Nicu S : Zi pe lung, că mie așa-mi place cum povestești.
Gică D : De-aia mă tot întrerupeți ?
Nicu S : Aoleo, nu, zi-nainte.
Gică D : Deci, în urma contractelor neonorate cu primăria, am fost dați în judecată de fosta conducere a primăriei.
Nicu S : Mamă-i sparg !
Relu L : Stai, bă, liniștit !
Gică D : Noi am candidat, am făcut ce-am făcut și am ocupat conducerea primăriei.
Relu L : Ai, bre, asta știm și noi, zi ce-am făcut cu procesu’, ne-am judecat ?
Emil S : Da ?! Cine a câștigat ?
Nelu L : A fost meci, cine a câștigat ?
Relu L : Taci, mă, n-a fost nici un meci.
Gică D : Când ai ieșit primar, Relule !
Relu L : Da ?!
Gică D : Ca primar, Relu Lobodă, ai retras plângerea făcută-n justiție de către primărie, împotriva numitului Relu Lobodă.
Relu L : Adică, eu, mi-am retras plângerea făcută de mine împotriva mea ?
Nelu L : Bă, Relule, ce deștept ești.
Gică D : Nu !
Relu L : Cum, nu ?
Gică D : Păi, nu !
Relu L : Cum adică, nu ?
Gică D : Primarul actual, adică tu, a retras plângerea făcută de primarul anterior, adică el.
Nelu L : Aoleo, mamă, dacă am înțeles ceva.
Gică D : Numitorul comun, aici, fiind primarul, adică funcția de primar, pentru că omul, personajul, se schimbă, la alegeri, schimbarea făcută ne aduce în situația în care două personaje, adică primarul și rău platnicul ...
Nelu L : Să dea mâna !
Relu L : Taci, mă !
Gică D : Adică, primarul și rău platnicu’ ajung să fie una și aceiași persoană. Astfel, primarul, adică Relu Lobodă retrage plângerea făcută împotriva rău platnicului, același, Relu Lobodă, acum devenit primar.
Nelu L : Ce interesant !
Emil S : Da, bă, băiete !
Nicu S : Ce-a făcut ?
Relu L : Dom’le, nea Gică, cum le-nvârți auzi, nu degeaba te-am luat noi în gașca noastră, ai niște metode, auzi, de ne mirăm și noi de noi cât de deștepți suntem, cum le-nvârți auzi. Da’ tot n-am înțeles, deci s-a terminat sau mai e ?
Gică D : S-a terminat !
Nicu S : Ura !
Relu L : Auzi, și cum ... s-a terminat ?
Gică D : Tot n-ați înțeles ?
Emil S : Ba da, da’ mai explică odată.
Nicu S : Avem bani de dat sau nu ?
Gică D : Nu, numai avem de dat nici un ban.
Emil S : Lasă că oricum nu dam.
Relu L : Și procesu’ ?
Gică D : Ce-i cu procesul ?
Relu L : Păi, se mai ține sau ... ?
Gică D : Nu se mai ține
Nicu S : Adică s-a încheiat ?
Relu L : Da !
Nelu L : Și cu actele cum e ?
Emil S : Ia uite-l p-ăsta, l-a luat grija actelor.
Nelu L : Păi, da, actele sunt gata ?
Gică D : Ce acte ?
Nelu L : Actele de la proces?
Gică D : N-auzi că n-a mai fost proces.
Nelu L : Adică s-a rezolvat, e bine ?
Gică D : Da !
Nelu L : Suntem cinstiți ?
Nicu S : Cum, bă tâmpitule, noi întotdeauna am fost cinstiți.
Nelu L : Nu, bă, adică, așa, cu acte.
Relu L : N-am furat, mă, întotdeauna cu acte ?
Emil S : Ba da !
Nicu S : E !
Nelu L : Adică suntem cinstiți cu acte ?
Relu L : Da, suntem cinstiți cu acte.
Nicu S : Care acte ?
Emil S : Actele de la proces.
Nicu S : Ce proces ?
Relu L : Care n-a mai avut loc.
Nicu S : Aaa ?!
Relu L : Adică suntem cinstiți cu acte, actele de la procesul care n-a mai avut loc.

Scena 2

În biroul primarului sunt Relu Lobodă, Nelu Lobodă, Nicu Stamate, Emil Struțescu, Gică Dudău. Intră un cetățean

Cetățeanul : Bună ziua, să trăiți !
Nelu L : Cine-i ăsta ?
Nicu S : Ce vrei, bă, ieși afară !
Cetățeanul : Domnu’ primar, fie-vă milă !
Nicu S : Bă, n-auzi să ieși afară !
Cetățeanul : Domnu’ primar, umblu de multă vreme pentru autorizația ...
Nicu S : N-auzi să ieși !
Gică D : Nicule, stai, domnule ce dorești ?
Emil S : Cum a intrat, ăsta, aici ?
Relu L : Bă, ce cauți aici, crezi că-i tarlaua lu’ tac-tu, ieși !
Gică D : Relule, lasă-l, dacă a ajuns omul până aici, să vedem ce vrea.
Emil S : Vrea să dispară, dispari, mă !
Cetățeanul : Domnu’ primar, să-mi semnați și mie autorizația asta.
Nelu L : Bă, tu crezi că noi pierdem vremea, aici, cu semnat autorizații, noi aici muncim intens.
Nicu S : Așa-i, muncim de ne spetim, hai, bă, ziceți, unde plecăm de săptămâna viitoare la mare sau la munte ?
Emil S : Hă, hă, în deltă !
Cetățeanul : Domnu’ primar, vă rog, cu hârtia.
Nicu S : Ãsta tot aici e, n-ai ieșit, mă !
Nelu L : Băi nene, noi dezbatem niște probleme extrem de importante pentru binele țării, bă, eu plec la mare, voi n-aveți decât să faceți ce vreți.
Emil S : Da, bă, hai la mare.
Cetățeanul : Domnu’ primar, o semnătură pe hârtia asta și-am dispărut.
Relu L : Bă, dispari acum !
Nicu S : Mamă, eu-l sparg p-ăsta !
Gică D : Nicule, stai jos, lasă omu’ să vedem ce vrea.
Relu L : Nea Gică, da’ nu putem să-i facem hârtiile.
Gică D : De ce nu ?
Relu L : Cum, de ce nu ?
Nelu L : Chiar așa, cum, de ce nu ?
Gică D : De ce să nu-i rezolvăm hârtiile dacă tot ne-a găsit aici ?
Cetățeanul : Păi, da, domn primar, dacă tot sunteți aici, o semnătură și gata.
Relu L : Nea Gică, ne-o fi găsit, ăsta, aici, da’ nu pot să-i semnez, că spune și la alții că i-am semnat și numai scăpăm de ei.
Cetățeanul : Domn primar, nu spun la nimeni, o semnătură, pac, și am dispărut.
Nicu S : Bă, hai, pac, și-ai dispărut.
Cetățeanul : Păi, semnătura ?
Emil S : Care semnătură ?
Relu L : Auzi, da’ la ce-ți trebuie ție, bă ?
Nelu L : Da, ce-ți trebuie o simplă hârtie ?
Cetățeanul : Da’ nu-i o simplă hârtie.
Nicu S : Nu, da’ ce-i ?
Cetățeanul : Păi, e o autorizație.
Relu L : I-auzi, și la ce-ți trebuie autorizație ?
Cetățeanul : Păi, pentru casă că ...
Nicu S : Ai bani, îți faci casă !
Cetățeanul : N-am bani, nu-mi fac casă ...
Gică D : Atunci ce vrei ?
Cetățeanul : Vreau doar să-mi repar puțin casa pe care o am.
Relu L : Păi, reparăți-o !
Cetățeanul : Păi, eu mi-aș repara-o, da’ nu pot că cică-mi trebuie autorizație de construcție.
Nelu L : Ce vrei să repari ?
Cetățeanul : Păi, știți, să astup găurile din acoperiș, că plouă-n casă, să repar pe la pervaze, că s-a mâncat de vreme ...
Nicu S : A, ai mâncat devreme, ai bani, ă, mănânci !
Cetățeanul : Nu, bre domnu’, pervazele s-a deteriorat.
Nelu L : Păi, repară-ți, bă, pervazele ce ne bați pe noi la cap.
Cetățeanul : Păi, eu am vrut, da’ când m-am apucat de treabă ...
Nicu S : Așa ?!
Cetățeanul : A venit niște oameni ...
Nelu L : Să te ajute ?
Cetățeanul : Nuuu !
Emil S : Nu ?!
Cetățeanul : Nu ! Oamenii, ăia, a venit să-mi ceară autorizație de la primărie.
Nicu S : Ș-aveai ?
Cetățeanul : Nu, de-aia am venit, să cer.
Relu L : Păi, ce, bă, ca să-ți repari un pervaz la casă îți trebuie autorizație de la primărie ?
Gică D : Da !
Relu L : Îu, de ce ?
Gică D : Așa spune legea.
Relu L : Care lege, cine a dat legea asta ?
Gică D : Noi !
Relu L : Noi ?!
Gică D : Da, tu, primarul !
Relu L : A, așa-i, îți trebuie neapărat autorizație.
Cetățeanul : Păi, dați-mi !
Emil S : Hă, hă, ce bă, crezi că autorizațiile, astea, să eliberează așa, ai venit, ai luat-o, ai plecat.
Nicu S : Da, e mai complicat, nu așa ușor.
Cetățeanul : Păi, ... eu acu’ ... ce să dau, știți, euro n-am, da’ vă dau niște găini, că d-astea mai am câteva.
Emil S : Fugi, bă, cu găinile d’aci.
Nicu S : Bă, ghiorțomane, noi nu mâncăm găini.
Cetățeanul : Nu mâncați găini ?
Nelu L : Nu, nu mâncăm, ce te miri așa ?
Cetățeanul : Da’ ce mâncați ?
Nicu S : Noi ...
Cetățeanul : Așa ?!
Nicu S : Mâncăm ...
Cetățeanul : Așa ?!
Nicu S : Numai ...
Cetățeanul : Așa ?!
Emil S : Fazani !
Cetățeanul : Aaaa ! ... D-ăia n-am !
Nicu S : E, noi avem !
Cetățeanul : Bravo, da’ eu ce vă dau ?
Emil S : Băi, nea ăsta, crezi că se vine așa la primărie să-ți iei autorizație, dai o șpagă ți-ai luat hârtia și-ai plecat.
Cetățeanul : Da’ cum ?
Emil S : Dacă ești vreunu’ cu vr’un control.
Cetățeanul : Aoleo, nu sunt, eu ...
Emil S : Lasă, bă, fi atent aici ...
Cetățeanul : Sunt !
Nelu L : Ce ești, mă ?
Cetățeanul : Sunt atent.
Emil S : La primărie, când vii la primărie ca să-ți iei o autrizație de construcție, trebuie să vii și cu facturile de la depozitu’ nostru de materiale de construcții, ca să ne arăți facturile cu care ți-ai cumpărat de la noi cuie, șuruburi, vopsea, ciment, marmură, ...
Cetățeanul : Ce, marmură ?
Nicu S : Da, marmură !
Cetățeanul : Ce marmură, marmură îmi trebuie mie ?
Emil S : Măi, omule, eu nu te-am întrebat dacă-ți trebuie marmură, eu ți-am spus că trebuie să-ți pui marmură.
Nelu L : Da, da’ cumpărată numai de la firmele noastre, nu cumva să cumperi un cui de la alții, că numai pupi, tu, autorizație niciodată.
Nicu S : Așa suntem și noi acoperiți, nu poate nimeni să demonstreze că am fi luat vreo șpagă.
Cetățeanul : Aoleo, dar eu nu-mi pun marmură.
Relu L : N-auzi, bă, că trebuie să-ți pui marmură.
Cetățeanul : La ce să-mi pun marmură, că eu am o amărâtă de casă, două camere, de chirpici, la ce să-mi pun marmură, la chirpici !
Nelu L : Chiar așa, chirpici cu marmură, cred că-i beton.
Cetățeanul : Ba-i marmură !
Relu L : Poți să-ți pui marmură și-n cap, ce-mi pasă mie, la mine vii cu factura, că ți-ai luat marmură.
Cetățeanul : A, n-am înțeles !
Emil S : Ce-i, bă, așa de ne-nțeles, ai factură de marmură de la noi, ai autorizație de la noi, n-ai factură de marmură de la noi, n-ai autorizație de la noi.
Gică D : Acum ai înțeles ?
Cetățeanul : Eu am înțeles că nu-nțelegeți.
Emil S : Tot noi nu-nțelegem, mă ?
Cetățeanul : Păi, eu v-am explicat că nu-mi pun marmură.
Gică D : Domnule, nu este nevoie să-ți pui marmură.
Cetățeanul : Nu ?!
Gică D : Nu, este suficient s-o cumperi.
Cetățeanul : A, așa, ... păi, și dacă am cumpărat-o, ce fac cu ea ?
Nicu S : Treaba ta !
Cetățeanul : Treaba mea, treaba mea, da’ eu n-am bani de marmură, eu vreau să-mi dau o mână de vopsea pe pervaze.
Nelu L : Poți să-ți dai câte mâini vrei ...
Emil S : Da, n-ai marmură, n-ai autorizație.
Cetățeanul : Nu v-am spus, eu mi-aș pune și marmură, da’ n-am cu ce.
Relu L : Să-ți explic mai explicita ... to ... ci, da. Deci, având în vedere că, vilă construiești sau să renovezi ...
Cetățeanul : Pardon !
Nicu S : Ce-ai făcut, mă, aici ?
Cetățeanul : N-am făcut nimic.
Nicu S : Atunci de ce ai zis pardon ?
Cetățeanul : Păi, am vrut să-l întrerup pe dom’ primar.
Nicu S : Ce, bă, tu-l întrerupi pe dom’ primar ?
Gică D : Nicule, stai liniștit !
Relu L : Reiau, vi lă construiești ...
Cetățeanul : Pardon !
Nicu S : Iar ?
Cetățeanul : Pardon, se spune ca să construiești, sunt două cuvinte separate ca și să.
Relu L : Hă, hă, hă, bă, la banii tăi se zice ca să, la banii mei să zice vilă, vi lă continui ...
Cetățeanul : Domn primar, îmi da-ți autorizația aia sau nu, că vine iarna ?
Emil S : Ce, băi, vrei, așa, într-o zi gata, ă ?
Cetățeanul : Ce o zi, că de câteva luni umblu p-aici, da’ nu-i nimeni, suflă vântu’ !
Nicu S : Aoleo !
Nelu L : Ce-i ?
Nicu S : Auzi, suflă vântu’, după ce că muncim în halul ăsta de mult, ne mai trage și curentu’.
Emil S : E clar, ne trebuie bani să renovăm sediu primăriei.
Nicu S : Da, marmură, termopane.
Cetățeanul : Autorizație nu vă tebuie ?
Relu L : Ba da, da’ autorizație îmi dau câte am nevoie.
Cetățeanul : Vă dați ?
Relu L : Eu mie îmi dau și dacă n-am nevoie.
Cetățeanul : Câtă dărnicie !
Emil S : Bă, hai că ne-ai înebunit, ai factură de marmură ?
Cetățeanul : Nu !
Nicu S : Atunci ieși afară !
Cetățeanul : Păi, eu cu casa ce fac, că o să vină iarna, plouă, ninge-n casă, eu ce fac ?
Relu L : Când te hotărăști să-ți pui marmură și ai factura, mai treci p-aici.
Cetățeanul : Da’ la ce să-mi pun marmură, poate piatră de marmură ...
Relu L : Păi, da, vezi cum noi politicienii ne îngrijim ca să-și pună oamenii marmură.
Cetățeanul : Da, la căpătâi !

Scena 3

În biroul primarului sunt Relu Lobodă, Nelu Lobodă, Nicu Stamate, Emil Struțescu, Gică Dudău. Intră un patron

...................................................................................
...................................................................................
...................................................................................