poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1707 .



Evadare
proză [ ]
03-04-2006

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Zephirus ]

2006-04-03  |     | 



St!... Parcă se aude ceva!... Inima mi se zbate nebună, intunericul acesta absolut mă copleșește. Va veni după mine, așa mi-a promis: „Voi veni și după tine!” Umezeala plutește în încăpere iar picăturile de apă stau lipite de pereții de piatră. M-am ascuns în această grotă, dar mă va găsi și aici, mă va găsi, negreșit!... Îmi simt pulsul puternic umflându-mi venele de la gât, sufocându-mă; chiar așa, trupul meu, supus acestui supliciu, cunoaște deodată senzațiile premergătoare agoniei, tot așa cum le-a simțit și nenorocita de soră-mea, care acum, dezorientată, orbecăiește pe întuneric între două lumi, căci nici Dumnezeu, nici Lucifer n-ar fi luat pe cap o asemenea ființă insolită și ateistă. N-am înțeles-o niciodată! Ce fadă trebuie să fie lumea unui ateu, care se încrede doar în materie și în forța gândirii – ironic, creatoare de zei! E de la sine înțeles că nu cred în dumnezeul oamenilor de rând, ci într-un dumnezeu ca forță supremă și absolută, singurul care explică inexplicabilul, singurul care poate face abstracție de legile acestui prescris Univers.
St!... Din nou se aude ceva: sunt pași imponderabili de felină, a cărei ochi pătrund adânc în beznă; butoiul în care m-am ascuns este pe jumătate plin cu apă; câțiva șoareci plutesc cu burțile lor umflate îndreptate în sus; ochii le-au ieșit din orbite iar gurile căscate reflectă groaza dinaintea morții; deplorabile aceste minuscule ființe, a căror lipsă a conștiinței le-a adus moartea!... Dar pentru întâia oară în viață simt că nu am nimic în plus față de ele: am fost născut, am crescut și am supraviețuit datorită instinctului de conservare; inconștiența survenită din teama față de moarte m-a aruncat în acest butoi cu apă rece, unde în scurt timp voi întra în stare de șoc datorită hipotermiei; faptul că eu am trăit la lumină iar ele în întuneric, asta nu ne deosebește absolut cu nimic.
St!... Mâna îmi tremură lamentabil, inima mi se zbate nebună; felina a intrat în această grotă, a aprins lumina și a început să caute... se apropie; nu îndrăznesc să sting lumânarea (era singurul băț de chibrit pe care-l aveam!), deși sunt convins că butoiul meu arde aidoma becului de pe perete, dar cu o lumină mai slabă. Subit, îmi accept moartea... Pașii de felină nu se mai aud... În butoiul gol pe jumătate un păianjen își continuă munca dinainte de a-l fi deranjat prin intruziunea mea; există oare o diferență între el și om?... nu urzește el pentru a-i prinde pe alții în plasă și nu omoară visele și sentimentele altora, pentru a nu le pierde pe ale sale?!... Aaaaaaa!...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!