Era deja a treia dimineață când pregăteam mămăliga, caltaboșul, pălinca, cârnații oltenești de căprioară brașoveancă și ceaiul de limbă de cuc pentru amica mea Beyonce.

Nu era prima dată când întârzie să vină la o veche cunoștință însă era de înteles și am lăsat recepțiile de la opt hoteluri de cinci stele să doarmă. În fund nu era de cusut nici un petic. Toate clădirile arătau termopan și jacuzzi la mișto plus mânere de frigider din fildeș de maidanez. Însă nu înțelegeam ceva – ce atâta stress cu fata asta mai mică a familiei Beyonce, ce atâtea emoții subcutanate și nașteri premature? Să fie oare un semn, o ghindă newtoniană, o cometă cu fân și noroc…Probabil.

Tanța mătura prin curtea gri alungând găinile suborbitale cu gândul la Beyonce. Și ei i-am spus de tot ce trebuia să simtă, să acceadă prin prisma eului ancestral în cazul în care marea cântăreață ne va călca pragul. Așa că ea, după ce și-a finalizat punga cu semințe (atent selecționate) a scuipat în sân, semn de noroc și pază a Domnului împotriva microfoniilor celui Necurat și Afon. De data asta murdăria nu mai era bună.

Beyonce a sosit în Romania așa cum pusese pariu cu propria agenda. Înainte de ea, au venit magii și au propăvăduit cea mai mare biserică pop în altarul sportului împarat. Tare s-au mai bucurat bișnițarii că s-a organizat un așa concert iar pe bursă, biletele la concret au avut cotații fulminante la nivelul principalilor indici. Așa că, înaintea concertului, biletele au terminat pe verde și nu s-au mai văzut prea bine de picioare.

Dilema este următoarea: va reuși Guță să cânte în deschidere printre atâția oameni mai ales că locurile sunt cu număr și mese cu orintoringi prăjiți nu s-au amenajat ioc.


[Va Sfârși]