poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-03 | |
Îmi plac firimiturile...îmi plac firimiturile...punct. Ar trebui să îmi cumpăr o pâine. Toți porumbeii mănâncă. Toți porumbeii sunt albi și doar unul este negru. Toți se uită la mine în coada de la pâine, am avut un coșmar.
Se făcea că tu erai plecată și aveam în buzunare doar șapte monezi pentru o pâine. Erai departe și deasupra mea erau toți oamenii cu mâinile prin buzunare. Vocile, mă scotoceau de nume și n-aveam ce să le spun. De ce? N-am un nume, sunt un înger. N-am...un tip noduros mă aduce aproape în fire. În timp ce îl uram, mă întreaba unde locuiesc. Cu mâinile lui ca niște crengi de stejar nici nu atingeam pământul, nu mi-a spus cine e. Tu erai frumoasă în dimineața de atunci, un zgomot înainte de liniște, apoi mă trezesc. Cine ești? uitându-mă peste chipul unui individ în continuarea patului, mi-e teamă că îl urăsc. Nu știu de ce, dar cred că te cunoaște. Ziua 503: am avut un vis, dar tipul ăsta e real, mă înspăimântă mâinile lui. Măcar de-ar avea un nume. Aș putea întreba de tine!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate