Menuet pentru al saptelea trandafir
sau
A e g o n i a
Orice asemanare cu personaje sau fapte reale ar putea fi intamplatoare

Liberi, degajați de legile greoaie ale societații noastre noi suntem nebunii de pretutindeni. Acel fluid care ne cheama pe unii catre ceilalți este, dincolo de sange, o seva rebela care ne umple vinele, ca un catalizator inefabil…

Dar de-ar fi sa fie asa cum ne place noua, noțiunea de conflict s-ar disipa si n-am mai sti cui ne inchinam. Nu se poate fara rau! Rau de care ne putem dezbara, dar care ne este, totusi, necesar. Pentru ca raul este o pledoarie. O explicație a acțiunilor care au curs pozitiv. O cauza care stabileste, regleaza si da sens statutului de efect al binelui…
- Araxar!

…Cineva ma striga. Va trebui sa cobor din Turnul Verii. Este Solul din Dameria.
- L-am gasit pe Froff. Isi linge ranile, undeva, intr-un Oras pe Continent.

- Invins. Froff. Mda. Era de asteptat. Si conturile sale din banca?

- Zero. A trebuit sa plateasca chiriile pentru cele doua planete.

"Aici ar putea fi vina mea, am gandit eu. Ar fi trebuit sa-l avertizez ca nu-si poate permite luxul de a inchiria doua planete ca Dameria si Talygna. Dar oare m-ar fi ascultat? Iata un rau care putea fi evitat. Un rau dispensabil.”
O vibrație usoara in dreptul tamplei imi aminteste ca n-am voie sa filosofez atat timp cat ma aflu cu picioarele pe pamant. Solul din Dameria isi cere permisiunea sa se retraga. Ce-ar fi sa o caut pe Prințesa de Vant?…

De fapt este posibil ca si eu, la randul meu, sa-l fi ințeles gresit pe Froff. Greu de crezut, pentru ca eu nu gresesc niciodata. Imi vine sa zambesc, dar ma abțin. Inainte de a porni catre Prințesa de Vant imi compun o oglinda. Astazi am sa port barba ninsa si am sa fiu un barbat in varsta, cu tenul masliniu si buze deosebit de rosii. Voi merge, deci, catre Prințesa de Vant, traversand campul alb. L-as fi preferat pe cel verde.

Lumea este inconjurata de sine. Oscilez mereu cand plec la drum de care nu am chef cu adevarat. Nu-i placut, dar lucrul acesta este lipsit de importanța. La pasul dintre pamant si Campul Alb o vad pe Obitua, cea care indeplineste menirea de Paznic Total al Campurilor, facandu-mi semne. Ocolesc Campul si ma indrept catre ea. Þine ochii inchisi, semmnn ca ofera informații celor din celelalte Campuri. O adiere de vant rece domina locul.

- Albaana este aici.

- De cand?

- De cand ai iesit din Campul Fara Sens.

- Nu! Nu se poate! Albaana cea frumoasa aici?! Nu. Pentru ea nu eram pregatit cu nici un chip.

- Mergi pe drumul catre liziera. Vei da de ea.

- Poate mai tarziu. Acum am drum catre Prințesa de Vant.

- Albaana a venit aici pentru tine. Þie vrea sa-ți vorbeasca.

- Stii despre ce este vorba?

- Nu imi este permisa interferența cerebrala, Araxar, doar stii asta. Pot insa, sa o pauzez pe Prințesa de Vant pana la venirea ta.

- Fa asta pentru mine, Obitua. Sa vad ce doreste Albaana. Paznicul Relativ incuviințeaza din cap.

Imi compun din nou o oglinda. "In fața Albaanei nu pot avea infațisare de batran”, am gandit luandu-mi ochi albastri si par negru…

Frumoasa Albaana este asezata pe o buturuga la limita dintre iarna si padurea verde. Pare ca gandeste. Ma apropii de ea studiind-o cu atenție. Este aproape goala. Poarta doar vesmantul admis in zonele limitrofe Campului Fara Sens: toga alba si sumara. Tarziu de tot frumoasa observa apropierea mea. Se ridica nescapandu-ma din ochi, ascunzand la spate sandalele pe care si le scosese atunci cand ajunsese la liziera. Ma opresc in tacere in fața ei. O privesc indelung…

- Ma tem ca n-am vesti bune, spune Albaana privind in pamant.

Nu stiu daca sa fiu surprins sau nu. Imi scotocesc memoria. Trebuie sa gasesc ceva asemanator. Ghinion. O asemenea stare de spirit nu am mai cunoscut niciodata… Regret din nou ca nu sunt zeu.
- O veste proasta nu este decat o veste proasta. Ochii negri ai Albaanei ma fixeaza un timp. Am staruit, la randul meu, cu privirea asupra ei. Nu. Nu cred ca si-ar fi marturisit-o cu nici un chip. Sau poate ca este doar o banuiala…

- Tirs te cauta. Are mare nevoie de tine.

Ciudata intorsatura luasera lucrurile in ultima perioada… Aproape toți Parțialii se aflau la ananghie.

- Unde se afla acum? Intreb eu sec.

- E pe Talygna, vine raspunsul prompt. Dar va pleca pe Dameria. Te roaga sa-l ajuți.

- Sa-l ajut! As fi vrut sa ricanez. M-am abținut. La urma urmei se parea ca si Froff se afla intr-o situație similara.

Normalii pareau a fi singurii care nu erau afectați de tulburarile pe care eu le simțisem in ultima vreme. Pareau doar. In Consiliul Absoluților se discutase prea puțin despre necazul lui Froff. Desi Oyd Cyrr prezisese mari probleme de energie, pentru ca la nivelul Normalilor nu detectaseram tulburari, toți Absoluții am cazut de acord ca intreaga tulburare va fi temporara si se va rezolva de la sine.

- Stii sa-mi spui ceva amanunte?

Albaana ma priveste lung pe sub gene dar tace. Ce-ar fi putut sa-mi spuna? Gandul imi zboara instantaneu la Obitua. Ea ar sti sa-mi dea un raspuns.
Pe Albaana am lasat-o fara sa-i dau vreo replica. Consider ca este mai bine sa ma las prada momentului. Si, dealtfel, asa era si recomandabil; nu-mi puteam permite interferențe cu istoria. Fara indoiala ca m-as fi intalnit pe undeva cu mine insumi, si, in nici un caz asta n-ar fi trebuit sa se intample.

Prințesa de Vant inca nu-si revenise dupa dezechilibrul pauzarii. Obitua se ținuse de promisiune. Totul fusese pus pe seama unei alternanțe temporale neprelucrate corespunzator, si care trecuse de cenzura.

- Spune-mi, Araxar, de ce am sentimentul ca te afli intr-o usoara intarziere? Obitua nu lucrase chiar curat, deduc eu. I-am vorbit Prințesei de Vant despre alternanța temporala. N-a fost greu sa o dumiresc.

- Ce-i drept, insa, vizita ta era o certitudine. O spun fara rezerve. Vei pleca pe Dameria, continua apoi ca trezita dintr-un gand al ei.

- Pe Dameria?

- Toți au probleme de ordin bioenergetic. Au nevoie de o explicație autorizata, altfel nu se pot trata. Autoinundarea le este imposibila. Desi Consiliul Absoluților a stabilit ca ne intalnim cu un fenomen temporar, este mai bine sa stim in mod direct situația de acolo.

Sincer as fi dorit sa-i pot explica Prințesei de Vant ca, de fapt, scopul vizitei mele era cu totul si cu totul altul, nicidecum treptele viitorului.

- Araxar, s-a intamplat ceva? Profilul tau sufera grave modificari.

- Asa suntem noi, Absoluții. Nu stim sa ne purtam in situațiile comune. Consider ca este mai bine sa plec, inainte sa compromit vreun plot temporal.

Obitua ma asculta intotdeauna cu atenție, dand importanța fiecarui cuvant.

- Mda! zise ea ganditoare. Tot ce se poate sa fii unicul Absolut compatibil cu dificultațile de pe Dameria. Putea sa para ridicol, dar, in ciuda statului meu, in spusele obituei am incredere oarba. Si intotdeauna pe deplin justificata.

"Deci voi pleca pe Dameria…”
Fara nici un gand Forben se ridica de la locul sau. Indispoziția il inundase. Iar acum simțea nevoia sa-si descarce nervii. Se infuriase mai mult decat de obicei, iar cei de felul sau aveau de suferit daca nu-si descarcau tensiunile malefice, si asta o stia o lume-ntreaga. Totalii acumulau fara efort orice flux generat de oamenii din jurul lor. Iar Forben trecea drept un Total puternic, caci era de clasa zero.

Ca de obicei, Totalul deschise usa si facu un salt peste pragul dincolo de care, cazand printre nori, se elibera. In timpul nopților, in urma Totalilor ramanea un siaj luminos in care tot ce acumulau se disipa in aer.

Intr-un tarziu Forben simți o unda de racoare. "Era si timpul,” gandi el. Suprafața dameriana se apropiase. Acum trebuia sa fie atent. Nu toate zonele de la solul planetei ii priau. Decise sa urce inapoi, intre nori. La urma urmei se descarcase de toate sarcinile inutile. Acum putea sa-si puna ideile in ordine. Vestea ca Araxar urma sa vina pe Dameria aproape ca il scosese din fire. Nu-i placea sa fie controlat. I se parea ca nu este demn de incredere, si asta il facea sa sufere.

Furia. Fara-ndoiala ca furia era elementul malefic numarul unu. Forben inca resimțea acel sentiment de oboseala provocata de ziua care tocmai trecuse cu atatea praguri.

"Cincisprezece praguri sunt, totusi prea multe…” gandi Forben. Isi zise ca un Absolut ar fi avut un altfel de comportament.
Porni sa urce inapoi, catre plafonul de nori. Nu se putea hotari, insa, daca chiar vroia sa ajunga acasa. Acum, de fapt, nu-i mai pasa. Din cumulusul de deasupra sa iesi un alt Total. Il recunoscu pe Kilgur.
- Puteam sa jur ca aici te gasesc, marai noul venit. Ai innebunit de-a binelea, Forben. O femeie te-a putut intoarce pe dos.

- Nu ți-am cerut sfatul, raspunse Forben taios. Kilgur trecu cu vederea impolitețea. Il ințelese. Se apropie de Total. Descoperi in ochii acestuia lacrimi. Linia viguroasa a tamplei ii lucea de sudoare. Fruntea arsa de vanturile dintre norii intre care locuia cu toți Totalii, era acum increțita de ganduri doar de el stiute. Toga albastra si fosnitoare i se infasurase pe trup falfaind surd, in vreme ce Forben urca alaturi de Kilgur catre norii in ascunzisul carora isi avea salasul. Pe buzele subțiri si rosii ii veni o intrebare:

- Spune-mi, Kilgur, trebuie sa o ucid?

- Sa o ucizi?!

- Trebuie sa o ucid?

Kilgur pali. Acum stia ce va urma. Isi intoarse capul indepartand suvița blonda ce i se lasase pe frunte. Astepta o idee. Sau mai bine zis o cauta. Isi dadu seama ca Forben era in mare impas. Ințelesese in sfarsit bruiajele energetice de pe Dameria si de pe Tiademma, locul unde isi avea obarsia femeia care fusese in stare sa tulbure intr-atat un Total.

- Vine Araxar. Vine Araxar, Kilgur. Iți dai seama? Pentru mine vine. Eu i-am stricat socotelile lui Froff. Eu am facut raul de pe Talygna. Eu l-am compromis pe Tirs. Cat rau pot sa mai fac? Dar Kilgur nu-i raspunse nimic. Parea ca ințelege, desi i se parea ridicol ca Forben sa pice prada unei femei. Dar, daca facea efortul sa-l ințeleaga, era pentru ca pe Aegonia o cunostea si el. Cine putea sa se opuna chemarii pe care ochii ei verzi o rosteau clipa de clipa.

"Deci e dragoste, gandi Kilgur. O iubeste.” Privi catre suprafața Dameriei, ascunsa de coroanele spongioase ale excrescențelor din calcar galbui, sub care traiau Relativii. Ici-colo lumini rosii palpaiau calm, semn ca acestia plecau sau se intorceau din calatorii temporale. Il cuprinse o banuiala…

"Sa fi plecat Forben in alt timp vreodata?! Ciudat. Foarte ciudat… Dar altfel cum…” Sirul gandurilor i se rupse; imaginea Aegoniei celei micuțe si cu ochii verzi il descumpanea. In acelasi timp, insa, reusea sa ințeleaga dereglarile lui Forben. Spera doar ca banuielile sale sa fie nefondate. Gandul ca un Total s-a deplasat in timp si s-a intors cu afecțiuni il ingrozea.

Isi aminti de Omul Constatat. Doar acesta putea sa-l lamureasca daca era vorba despre o afecțiune grava, sau era doar o supraincarcare temporara. Dar Omul Constatat era pe Tiademma. Cum sa dea de el? Privi catre Forben.

- Ai autoinundarea defectiva. Trebuie sa te supui tratamentului, altfel periclitezi sferele energetice. Forben intoarse catre Kilgur ochi tulburi, inecați in furie confuza.

- Trebuie sa o ucid?

Intampinarea raului ca stare de fapt. Cumplita aroganța. La intrare Froff nu ma simte dar percep fațeta mea negativa, care, fara-ndoiala se reflecta in incarcatura emoționala a lui Froff. Imi dreg glasul, dar Froff nu-mi da atenție. Isi ridica mana dreapta si-si trece dosul palmei peste fruntea larga si bronzata. Sta in semiintuneric. S-a inserat, dar risipa de culoare care se pierde dupa linia orizontului nu-l intereseaza… Intr-un tarziu isi intoarce privirea catre mine:

- Falit. Eu, Froff Ni Sol, administratorul Dameriei si Talygnei – falit.

- Ar fi trebuit sa inveți din ce ți-am spus. Dar tu ai mers intotdeauna pe caile tale. Si, ca un facut, intotdeauna ai pierdut. N-am primit nici un raspuns. M-am apropiat de el. Stiu ca si Tirs are probleme. Froff isi intoarse privirea catre mine.

- Tirs? Unde e acum?

- Probabil e in drum spre Dameria. Ca un facut, cine are necazuri vine pe Dameria.

- Speram intr-un remediu cu ajutorul Totalilor.

- Nu intotdeauna Totalii absorb tensiunile negative. Pentru ce Total ai optat?

- Forben.

- Forben? E de clasa zero. N-a reusit? Dar Froff nu-mi raspunde. Nu-mi vine sa cred. Forben, cel mai puternic Total da gres.

- De ce n-ai incercat la Korga, sau la Kilgur?

- Acum nu mai are nici un rost. Nu mai ține de Totali. Contul meu s-a facut praf… De alceva am eu nevoie.

- Forben, am murmurat eu. Forben… E grav. Trebuie sa-l vad.

Il las pe Froff cu gandurile sale, si, din mers imi compun o oglinda. Imi iau trasaturi de Total: parul blond, ochi albastri, linia nasului perfect dreapta si tampla viguroasa. Astfel intenționez sa arat la intalnirea cu Forben, intalnire care nu trebuie sa mai intarzie. Ma ridic de la sol…

Undeva, in stanga, sub plafon, la vreo cinci mii de metri, se vad senzorii pilotului principal al sistemului de balizaj damerian. Un grup de Totali isi face de lucru prin zona. Ma indrept catre ei. M-au simțit, caci atunci cand ajung la mai puțin de o suta de metri ii vad lasandu-si lucrul si intampinandu-ma.

- Frumoasa oportunitate, Araxar, spune cel mai in varsta dintre ei respectand eticheta de adresare a unui Total catre un Absolut, te vei bucura sa afli despre Xandorra ca a nascut.

- Pe Bedda Waar?

- Nu, Araxar. Aici. Pe Dameria. Inca este la Polul Nord. Faragulla este la ea.

"Faragulla in sfarsit tata.” Imi zic. Un nou Relativ adus pe lume. Oare ce Total il va obladui? Orice Relativ este ingrijit de un Total de clasa minim doi, pana cand la maturatus este gata sa faca prima deplasare in timp, sub directa supraveghere a Totalului-instructor. Dar eu nu sunt aici sa scotocesc viitorul. Cu atat mai mult cu cat, nefiind in Campul Fara Sens nu am voie nici sa filosofez.
- Il caut pe Forben, rostesc scurt. Totalii se privesc intre ei. In tacere. Este cazul sa-i scutesc de neplaceri:

- Imi este permisa interferența cerebrala… Ascult.

- Kilgur l-a escortat pana acasa, imi raspunde Totalul numit Raawaat.

Nu mai continui discuția, ci imi reiau zborul…

- Doarme, imi spune Kilgur cand trec pragul lui Forben. Semiintunericul din incapere ma lasa sa-l vad pe Totalul bolnav intins, intr-un ungher ales, pare-se, a fi cat mai departe de usa.

- L-am vazut pe Froff. Si el, si Tirs au probleme, se pare, din cauza lui Forben. Nu reusesc sa ințeleg mecanismul.

- Cred ca Forben a traversat Portalul Major.

- Imi vine greu sa cred, dar, daca este adevarat, Forben a savarsit un act grav de indisciplina. Vreau sa ma lasi singur cu el, Kilgur. Acesta isi incliná capul in semn de supunere, si, fara nici o alta vorba iesi.

Ma apropii de patul in care, lac de sudoare, Forben doarme. Il trezesc cu blandețe.

- Ai venit pentru mine? Intreaba el in soapta, fara sa deschida ochii… Este Total de gradul zero, la urma urmei. Il las, preț de cateva secunde, sa astepte raspunsul, timp in care cine stie ce-si imagineaza ca va auzi din gura mea, apoi calm, inducandu-i o stare aleatorie de liniste, ii spun:

- In principiu da. Am venit pentru Froff si pentru Tirs. Dar sirul necazurilor lor m-a adus la tine. Nu mai ai capacitate de absorbție. Ce s-a intamplat?

- N-am ucis-o.

- Pe cine?

- Pe ea. Pe Aegonia. Sopteste el.

- Totalii nu ucid, Forben, ii raspun eu in soapta, la randul meu.

- O iubesc, Araxar.

- Nu exista loc de dragoste intre Totali si Relativi, Forben. Continui eu sa-i induc informațiile-tampon. Se pare, insa, ca Forben are pregatite toate raspunsurile posibile ca model de contracarare a acțiunilor mele de Absolut:

- I-am fost dascal. Am invațat-o mai mult decat s-ar fi cuvenit ca ea sa stie. Speram sa-i induc puterea de a evada incoace cu Trandafirul.

Trandafirul… Va sa zica asta urmarise. Trandafirul. O istorie veche de mulți ani.
E drept ca Parțialii reusisera o stratagema destul de fina, dar acum blamul nostru, al Absoluților, a fost ferm. Insusi Oydul Cyrr, Absolutul de pe Derra, cel care a rostit intaia oara cuvantul "Trandafir”, (n-a vrut niciodata sa explice de unde i-a venit in minte acest termen), a avut o reacție cumplita auzind ca Parțialii de pe Derra se erijeaza in Absoluți si creeaza… "Trandafiri”. Cu atat mai mult cu cat Oyd Cyrr s-a deplasat personal pe Dameria, sa vada cu ochii sai cum, in palma lui Pandoreykos, Parțialul sosit de pe Bedda Waar, statea un cristal rosu pe care el il numea "trandafir”.

La mult timp dupa acest episod neplacut, Orremor, cel mai varstnic dintre Relativi, la intoarcerea dintr-o calatorie temporala, l-a cautat pe Oyd Cyrr, pe Derra. A fost o sedere indelungata acolo, si probabil ca discuțiile au fost foarte importante, caci Orremor nu a venit inapoi, pe Tiademma, nici cand soția sa, Agaana, i-a nascut o fiica, pe Aegonia. De fapt in perioada aceea toți Absoluții am fost obligați sa ne grupam pe Tiademma si sa stam in Campul Fara Sens. La capatul sederii lui Orremor pe Derra Oydul Cyrr a venit si el pe Tiademma. Astfel am ințeles lucruri pe care ceilalți nu aveau voie sa le ințeleaga. Orremor a murit la scurta vreme, fara sa impartaseasca altcuiva experiența acelei calatorii. Si iata ca a

cum fiica sa, Aegonia, prefigura o incercare de reluare a… "tentativelor” de eludare a barierelor impuse de Absoluți. Mai ingrijorator era faptul ca unul din cei pe care contam cel mai mult era un Total; insusi Forben cazuse prada unei tentative aproape sinucigase de a strapunge pragurile temporale.

Gemetele Totalului ma scoasera din gandurile mele.
- De ce n-am ucis-o?!

- Totalii nu ucid, Forben.

- O iubesc, Absolutule… O iubesc de cand i-am schițat in palma primul fluture. Eu am invațat-o tot ce stie.

Il privesc mai atent pe Forben. Este inconstient. Cumplita forma de adresare pe care tocmai o folosise imi dovedea incontestabil ca Totalul era cel puțin semiinconstient. Dar n-am luat in seama necuviința. Important era pentru mine sa-l pun pe picioare. Am continuat sa vorbesc cu el raspunzandu-i:

- Da. Asta e menirea voastra, a Totalilor. Acum este timpul sa uiți. In curand vei avea un nou elev. Faragulla are un copil. Þi-l va da ție. Si, de fapt, Aegonia si-a facut maturatusul de mult. Calatoreste in timp destul de bine. I-ai fost dascal bun.

- O iubesc, murmura Forben.

- Tu altceva nu stii sa spui?

Forben deschise ochii de-a binelea si se ridica in capul oaselor.
- Am gresit. Am urmat-o pe ea… Am vrut sa vad cum se descurca dincolo. Ma mir cum de n-a venit Oydul Cyrr in persoana sa ma chestioneze!

- Forben, te vei linisti in clipa asta. Intenționez sa te trec sub hipnoza.

Totalul isi ridica privirea si se uita drept in ochii mei, raspunzandu-mi cu un ton amar:
- Nu cred ca asta rezolva ceva. Oricum, eu simt ca nu mai sunt Total decat cu numele.

- Nu-i adevarat, i-am replicat eu. Ce spui tu e important. Si daca este adevarat ca ai insoțit-o pe Aegonia, va trebui sa port o discuție si cu ea. Dar vreau sa-mi spui de ce ții atat de mult sa o ucizi…

- Araxar, ma intrerupse Forben, eu pot calatori in timp si de unul singur…

- Opreste-te. Nu-mi mai spune nimic. De aici incolo va trebui sa aflu eu singur totul. Relatarile tale mi-ar putea induce imagini subiective, pe care daca le elimin reusesc sa pun capat tulburarilor generate de tine.

Incet, incet, intunericul incepea sa estompeze frumusețea norilor. Contururile aurite de ultimele imbrațisari ale soarelui palisera, lasandu-si norii anosti si, parca, inerți. Venea noaptea. Interiorul incaperii Totalului isi accentuase nota de tristețe cenusie. Mi-am luat un scaun si m-am asezat alaturi de patul lui Forben.

- Aseaza-ți capul pe perna. Asa. Acum iți eliberezi mintea de intrebari… Am marit pauzele dintre cuvinte. Nu mai ai griji. Te intorci la momentul dinaintea lansarii Aegoniei in timp… O vezi…

- …O vad…

- Descrie-mi-o.

Pe sub pleoapele coborate ale Totalului vad cum ochii sai cauta intr-un spațiu imaginar, ca si cum s-ar opri pe cate un obiect din decorul in care il adusese hipnoza.

- Si-a taiat parul. E schimbata. Acum poarta insemnele puterii. E un Relativ deplin. Imi vorbeste.

- Reda-mi discuția.

- "Am vazut un cristal rosu in palma Xandorrei. Ea spune ca este un Trandafir.”

"Un trandafir?”
"Da. Este al saselea. Oydul Cyrr se va mania din nou. Si-l cred.”
"Il crezi?”
"Da. Oydul Cyrr spune ca Trandafirul este o floare. Nu asa arata o floare.”
"Si tu il crezi pe Oydul Cyrr?”
"Da. Doar este un Absolut.”
"Bine, Aegonia, dar asta nu este indeajuns.”
"Ba pentru mine este.”
"Ce stii tu despre o floare?”
"Este o ființa. E vie. Traieste. Piatra rosie din palma Xandorrei e inerta. E lipsita de viața…”

Urma o pauza. Forben incepu sa-si clatine capul. O broboana de sudoare incepu sa i se prelinga incet de pe tampla spre ureche.
- Cred ca aici am gresit.

- De ce, l-am intrebat atingandu-i incet fruntea cu degetul aratator.

- I-am spus multe lucruri pe care, de fapt, un Relativ nu trebuie sa le stie.

- Ai facut-o ca s-o protejezi.

- Exact. Asta a fost raționamentul meu: pe de o parte protejam pe Relativ, si, pe de alta parte țineam la adapost ploturile temporale, pe care altfel le-ar fi compromis. Spune-mi, un Relativ poate deveni un Total?

- Nu, Forben. In nici un caz.

- Esti sigur?

- Eu nici nu mint, nici nu gresesc vreodata. Reda-mi, in continuare, discuția voastra…

- Simt la Aegonia contrariere in ceea ce priveste atitudinea mea. Caci o intreb: "De unde stii tu cum arata un Trandafir adevarat.”

"Cred ca Oydul Cyrr mi-a indus noțiunea.”

"Descrie-mi si mie infațisarea Trandafirului.”

"Poate avea patru culori de baza: rosu, roz, galben si alb. Si mai poate avea combinații din din aceste culori. Sunt multe folii adunate una in jurul celeilalte. Ele stau pe un trunchi verde. Ca aspect se aseamana cu stymusurile din jurul nostru. Padurea de calcar de pe Dameria este plina de exemple.”

"Unde se gaseste Trandafirul?”
"Nu stiu sa-ți spun locul. Acolo sunt oameni mulți. Barbați si femei. Au straie sclipitoare. Se aude un sunet compozit. Armonios. O muzica. Oamenii se misca in grup, condusi, cred eu, de aceasta muzica. De o parte stau barbații… aliniați. De cealalta femeile. Isi schimba locurile. Cred ca este un… nu-mi dau seama ce este.”

"Crezi ca imaginea asta ți-a fost indusa tot de Oydul Cyrr?”

"Da. De fapt cred ca imaginea este rezultanta infațisarii adevaratului Trandafir.”

"Crezi?”
"Da. Aici percep un bruiaj.”
"Bruiaj?”
Forben tacu din nou pentru cateva clipe, apoi continua:
- S-a apropiat de mine. Mi-a atins mana. Inca nu ma pot obisnui cu Aegonia tunsa. Dar e frumoasa. E frumoasa Araxar. O iubesc la fel de mult.

- O iubesti? Am ridicat eu din sprancene.

- Intotdeauna am iubit-o. E drept, la inceput altfel. Dar vroiam, intr-o zi, sa-mi unesc viața cu a ei…

- Desi stiai ca nu se poate.

- Da… Nu… Ba se poate.

- Tu esti Total, iar ea e Relativa.

- Dar o iubesc.

Iar regretam ca nu sunt zeu. Forben se implicase intr-o iubire ffara nici o sansa. As fi vrut sa-l ajut, dar nu se putea face nimic. Chiar daca acum sunt mai puternic decat Oyd Cyrr, sunt totusi doar un Absolut.
- O iubesc!

L-as fi intrerupt, dar era inca sub hipnoza.
- Spuneai ca ți-a atins mana.

- Da. Dupa aceea s-a cuibarit la pieptul meu. Am cuprins-o si am lasat-o sa stea asa.

"Vino cu mine.” Mi-a spus ea.
"Unde?”
"La Trandafir.”
"Aegonia, stii bine ca eu nu pot depasi Portalul Major.”
"Ba da. Poți. Tu poți orice. Tu m-ai invațat ca se poate orice. Mi-ai deschis ochii. Mi-ai dovedit ca sunt puternica, si cand pasii mi-au sovait mi-ai stat sprijin.”

"Aegonia, eu sunt Total. Si-mi amintesc de lecțiile de raționament pe care ți le-am dat. Am observat ca le-ai aprofundat. Sa cred ca m-am inselat?!”

"Daca plec… dincolo singura n-am sa stiu ce sa fac.” S-a desprins de la pieptul meu. Si-a cuprins umerii si ma priveste cu ochii ei verzi. Privirea ei ma strapunge. Am senzația ca poarta un razboi mental cu reticențele mele. Ma pierd in cautaturile ei. Constientizez faptul ca o iubesc si in clipa aceea renunț la orice regula.

"Am sa te conduc pana in fața Portalului Major. Mai mult nu pot… Adica… pot, Aegonia, dar exista legi si forțe. Si legile sunt mai presus de noi, iar forțele guverneaza firescul lumii noastre.”

"Nu. Nu este indeajuns. Ca sa pot pleca dupa Trandafir trebuie ca tu sa fii cu mine. Sunt lucruri pe care numai Totalii le pot face. Asa cum exista lucruri pe care numai Relativii le pot indeplini. Mi-ai fost dascal. Fii pana la capat.”
"Adica misiunea mea in ceea ce te priveste are si un capat?” …Dar Aegonia nu mi-a mai raspuns.
- Vorbeste-mi despre trecere. I-am spus Totalului. Relatarea lui intra in faza care ma interesa pe mine cel mai mult. Simțeam ca mentatic voi avea momente de impas, momente pe care Forben nu trebuia cu nici un chip sa le simta, chiar si hipnotizat. Propria mea siguranța trebuia sa domine atmosfera scaldata in intunericul care nu se mai lasa gonit din incapere. Era noapte.

- Trecere?! ricana Forben. N-a fost nici o trecere. Nu din partea mea, vreau sa zic. Am fost la intrarea in Portal. Am stat acolo preț de mai bine de trei ceasuri.

- Ce-ai facut acolo?

- Aveam nevoie de liniste…

- Liniste?!

- Da, Araxar. Liniste. Trebuia sa-mi pun gandurile in ordine. Era Portalul Major cel mai elaborat din cate generasem eu pana acum. Prin intuneric ghicesc rictusul lui Forben schimbandu-se incet in zambet. Am ales sa-i fiu pe plac. Era capitala linistea lui interioara.

- Te ințeleg, desi… erai in contact cu solul damerian.

- Da. Ciudat, nu-i asa? Am descoperit sectoare la suprafața planetei, care imi priesc. Sau… ma rog, nu-mi fac nici un rau.

- Simți tu ca nu-ți fac nici un rau?

- Da.

Particularitatea Totalilor era aceea care ținea de energie. Intreaga populație a lor coexista intr-un echilibru condiționat de cantitatea de energie Dia, acea putere proprie lor, care le permitea acțiuni inaccesibile celorlalte clanuri. La randul lor, Relativii puteau fi… sinuosi din punct de vedere al energiei Dia. O percepeau, o manevrau, dar nu o aveau ca proprietate. Clanul inferior era cel al Parțialilor. Acestia erau usor de afectat atunci cand energia Dia dezvolta o acțiune pe undeva, prin apropierea lor. De aceea mi-a sunat cel puțin ciudat in urechi faptul ca solul damerian nu-l afectase pe Forben. Caci singura aparare a Parțialilor se gasea acolo, la sol, unde generatorii Stymus contracarau efectele Dia.

- Forben, aici incheiem discuția. Esti relaxat. Ai mintea limpede. Te voi scoate de sub hipnoza. Am pocnit din degete. Totalul misca aproape insesizabil mana dreapta. Intr-un tarziu deschise ochii. Avea o privire stinsa. Ridica-te, i-am spus, apoi m-am indreptat catre usa. O vreme n-ai sa iesi. Vei ramane aici. In cam patru ceasuri ai sa-ți revii. Dar n-ai sa iesi de aici. Iți poruncesc sa ma astepți intre acesti pereți.

- Te cunosc, Araxar. Pui ceva la cale cumva? Tonul lui Forben era amar. Nu i-am dat nici un raspuns. Am iesit.

Forben risca un destin cumplit. Toate tensiunile se puteau regla impotriva lui. Caci un Total, mai ales unul de clasa zero, putea provoca tulburari energetice prin dispariția sa. Orice calatorie in timp insemnna absența la data plecarii, un minus in locul pe care-l lasa in urma, minus pe care surplusul de la locul sosirii nu-l compensa in nici un fel. Iar plusul de energie de la destinație l-ar fi incarcat cu mult peste limitele lui, si Totalii nu sunt nemuritori.

Doar pe Tiademma puteam pune faptele in ordine. Pe Froff si pe Tirs i-am amanat. Pe de alta parte ma ingriora inconstiența Relativilor. Caci ei nu au nevoie de echilibru energetic. Toate tulburarile lor erau legate de Totali. Deci tot Totalii…

Exista intotdeauna un motiv pentru care dezamagirea este singurul punct pozitiv, singurul reper dupa care putem stabili o jalonare realista. Probabil ca in genunchi dezamagirea capata un gust amar. In acest caz trebuie sa ne amintim ca cea mai buna aparare este atacul. Si atunci ne amintim ce minunata este clipa in care ne aratam colții, caci doar oceanul de sange echilibreaza aceste inegalitați. Tarziu vom constata ca greselile trebuie sa fie prioritare . Altfel riscam sa lasam vidul sa aunga la supremație. Iar noi nu suntem vid. Vom putea privi senin la chinurile victimelor, chiar constienți de nevinovația acestora. Altcineva nu ne poate apara decat rautatea decursa din dezamagire.

- Araxar!

Este Obitua.
- Asa cum mi-ai poruncit, am informat pe Oydul Cyrr, pe Albaana, pe Prințesa de Vant si pe Intaiul Alcavnic despre convocarea ta. Acum sunt toți pe Tiademma. In curand vor intra in Campul Fara Sens.

- Ii astept in Turnul Verii.

- Le voi transmite.

Obitua. Singurul Total admis pe Tiademma. Ințelepciunea ei ma ajuta intotdeauna. Si chiar ma scoate din impas de multe ori. Poate doar Forben ar fi fost mai presus decat ea. Dar acum si el a "cazut”. Si daca nu fac ceva acum pentru el presimt ca il voi pierde. Doar el si cu Obitua au clasa zero.

Posibilitatea ca Forben sa treaca dincolo de Portalul Major impreuna cu Aegonia… Deocamdata soluțiile sunt ambigue. Cum sa maschez minusul de potențial energetic. Ma gandesc la activarea campului diamatic. Dar oare ceilalți Absoluți vor fi de acord? Caci un camp diamatic se ține activ intr-o formula care intotdeauna a fost greu de realizat: patru Absoluți – sursa de energie de generare - . un Parțial – recipientul temporar de energie reziduala -, instalarea prealabila a campului diastatic, iar oristaza completa, care presupune participarea tuturor Totalilor are menirea de a ține sub adapost Relativii si pe ceilalți Parțiali. Dilema era cum sa suplinesc absența lui Forben la generarea oristazei…

- Mai activ ca niciodata, Araxar. Te simt surescitat.

Cel care imi intrerupe sirul gandurilor este Oydul Cyrr.
- Oricum, nu sunt mai implicat decat tine. Ii raspund. Avem mult de munca.

- Intai trebuie sa fim de acord cu munca despre care vad ca ne vorbesti ca si cum toți ceilalți am sti despre ce este vorba.

In spatele lui Oyd Cyrr le zaresc pe pe Prințesa de Vant si pe Albaana. Obitua si cu Intaiul Alcavnic sunt jos, imi spune Albaana.

- Sa urce si ei in Turnul Verii. Absoluții au amuțit.

- Totali si Parțiali in Turnul Verii? Oyd Cyrr este rosu la fața. Dar asta nu s-a mai intamplat de la plecarea lui Orremor.

I-am zambit subțire, apoi am incuviințat:

- De cand am instalat campul diastatic si l-am deschis pe cel diamatic. Oyd Cyrr si-a plecat capul ganditor. Si in vreme ce Prințesa de Vant i-a urmat exemplul, Albaana si-a indreptat pasii catre mine.

- Pe Dameria e tulburare profunda…

- Forben trebuie sa o insoțeasca pe Aegonia dincolo de Portalul Major. Oyd Cyrr isi ridica privirea. Deschide gura sa zica ceva dar nu-l las.

- Trandafirul. Rostesc sec, cu mana intinsa, oarecum sentențios catre batranul Oyd Cyrr. Percep de undeva… nu-mi dau seama de unde… poate din spațiile inter-ploturi, sau cine stie, percep necesitatea acestei forme de viața vegetala.

- Trandafirul! Ricana Oyd Cyrr. Trandafirul, asa cum il numesc acesti stranii impostori, nu e un cristal, cum a incercat Pandoreykos sa afirme; Trandafirul nici nu este din lumea noastra. Va amintiți de sederea lui Orremor pe Derra. Mi-a povestit intreaga istorie a acestei plante. Deplasarea catre Trandafir nu se face doar in timp, ci si in spațiu.

- Am simțit asta, Oyd Cyrr.

- Si eu, interveni Prințesa de Vant.

- Si la ce ne trebuie acest Trandafir? Intrebarea Albaanei produse tacere. Multa tacere.

- Sa urce Obitua si Intaiul Alcavnic in Turnul Verii. Oydul Cyrr trebuie sa ințeleaga ca ne aflam intr-un moment in care nimic nu ne mai poate ajuta decat o comuniune intre Absoluți, Totali, Relativi si Parțiali. Acea comuniune de drepturi si puteri.

Oydul Cyrr incerca din nou sa protesteze. Am simțit asta din fulgerele privirilor pe care le ghicisem in intunericul glugii sale de culoarea norului de ploaie. A fost momentul in care am invațat ca senectutea nu poare fi scutita de erori. Mii de semne de intrebare planau deasupra mea, caci un Absolut nu greseste niciodata. Dar, oare, era greseala ceea ce facea Oydul Cyrr? A gresi inseammna a avea ce pierde. Iar noțiunea de impact acceptat ca subterfugiu ascunde de cele mai multe ori corola scursa de praf, pe care sufletele noastre o mascheaza intr-o atat de mare inutilitate.

Oydul Cyrr se apropie de mine.
- Banui ideea ta, rosteste el rar. Stii ce implica asta?

- Daca imbunatațim lumea noastra eu consider ca se merita orice sacrificiu. Nu Trandafirul propriuzis, ci miscarea lui Forben si a Aegoniei pe un sens complex va raspunde la multe intrebari si ar regla multe interacțiuni aici, pe Tiademma, pe Bedda Waar, pe Talygna, pe Derra…

- Si pe Dameria?

- Cu Dameria e altceva. Orice deplasare este declansata pe Dameria pentru ca de pe alta planeta este imposibil. Nici o alta planeta nu are generatoare Stymus. Complexitatea miscarii lui Forben si a Aegoniei implica si un factor de risc. Putem afecta Parțialii. Pe toți, si in primul rand pe tine, Intaiule Alcavnic.

- Ma supun acestui risc, Araxar. Batranul vorbise rar, calm, cu o voce calda. L-am privit lung. Ințelepciune. Cu nimic ințelepciunea Intaiului Alcavnic nu este mai prejos decat cea a unui Total sau a mea.

- Datorita acestui factor de risc Obitua se va afla langa tine. Iți va crea un mediu protector, la adapostul caruia tu sa menții tunelul diamatic pe segmentul din fața Portalului Major.

Oydul Cyrr se ridíca de la locul sau, coboara treapta din marmura alba si se apropie de mine.
Am experiența acestui camp diamatic. Dar avem dreptul sa periclitam cel puțin doua vieți? Cu un gest lenes isi da gluga pe spate. Doar sprancenele negre si stufoase mai sugereaza vigoarea acestui Absolut.

- Eu, unul, sunt constient ca periclitez chiar si viața mea, nu doar pe a lui Forben si pe a Aegoniei.

Oyd Cyrr isi ridica barbia.
- Si atunci?!

Ca intotdeauna batranul este analitic. Dar niciodata n-a fost mai analitic decat mine.
- Va trebui, n-ai incotro, sa ințelegi ca este foarte necesar ca societatea noastra sa faca acest pas. Oydule Cyrr, esti Absolut. Vezi in viitor. Ce crezi ca poate sa fie daca trecerea aceasta pe care o discutam noi acum n-ai putut sa o intrezaresti macar. Ceva despre care nu putem sa stim nimic in avans, nici chiar noi, Absoluții… Este inadmisibil.

Prințesa de Vant se desprinde din umbra coloanei si coboara si ea treapta alba.

- Tot ce am putut sa prevad este o moarte. Am timp sa o vad pe Obitua palind. Albaana se apropie de Paznicul Total si-i pune mana pe umar.

- Este doar o probabilitate. Spune ea cu voce scazuta.

La fel prevad si eu. O moarte. Dar indiferent cine dintre noi moare fii convinsa ca se merita sacrificiul.
- Derrinii sunt puternici. Am putea transvaza populațiile, spune Oyd Cyrr privind in gol.

- Exclus. Derrinii sunt puternici acolo, pe Derra. Pe Dameria fluxurile energetice sunt altele. Prințesa de Vant are o dreptate crunta. Doar damerienii…

- Obitua, gandul meu e nebunesc. Dar funcționabil. Spune-mi, pe cați dintre ei i-am putea pauza?

- Pe niciunul. Consumul de energie e mare. Mult prea mare. Campul diamatic ii va intreține pe Totali. Asta pentru ca avem nevoie de compensația absenței lui Forben. Eu asigur protecția Intaiului Alcavnic. Forben este pasagerul. Alt Total de clasa zero nu exista. Korga si Kilgur au clasa unu. Raawaat are clasa doi. Ceilalți sunt de clasa trei. Tace fixandu-ma cu privirea. Ii ghicesc gandul. Oyd Cyrr deasemenea, caci simt ceva schimbat in vocea lui:

- Da. Un flux de pauzare dispersat… Riscant, o incercare merita sa fie insa facuta.

Cad pe ganduri. Imi vine in minte un model de construire a disperarii. In jurul nostru se imbina multe cai. Impresurați de ele nu le putem descoperi. Este un aspect cinic al linistii interioare. Pretindem o anumita siguranța de sine, expusi ridicolului din teama nemarturisita ca nu stim ce va fi.

Cei din jurul meu tac. Asteapta un cuvant din partea mea.
- Consider ca la inceputul sezonului vom putea acționa, conchid. Pana atunci mai sunt cateva amanunte de pus la punct. Voi vorbi cu Forben si cu Aegonia…

…Absoluții au plecat. Am ramas doar eu si cu Obitua.
- Þi-e teama de moarte? O intreb.

- Da, spune ea privind intr-o parte.

- Si mie. Nu mai continui discuția. Ea coboara din Turnul Verii si se indreapta spre liziera. Privesc in urma ei si cred ca pe figura n-am nici o expresie. Cobor si eu. Imi vine in minte o intrebare. De ce vrusese Forben sa o ucida pe Aegonia?…


Pe Forben l-am gasit acolo unde ii spusesem sa ma astepte. In casa. Sade pe pat, cu coatele pe genunchi si cu fruntea sprijinita in palme. Eu inca mai rumeg intrebarea:
- Spune-mi, de ce ii doresti moartea Aegoniei?

- Chiar nu stii? Imi spune el scurt, aruncandu-mi o privire taioasa.

- Nu. Ii raspund pe acelasi ton. Si vreau sa-mi spui tu.

Cu gesturi obosite se ridica de la locul sau si incepe sa se plimbe prin penumbra camerei.
- Cand am vazut-o intaia oara era un copil teribil de destept, asa cum se cuvine sa fie o fiica a lui Orremor si a Agaanei. Þin minte ca a fost anul in care a murit Okkaala. A fost cea mai grea pierdere a Totalilor. Am primit pe doi dintre elevii sai avansați, pe Faragulla si pe Xandorra. Erau la a doua proba dupa maturatus. Eu o aveam deja pe Aegonia si pe inca doi Relativi. Ei bine, Araxar, ea, doar ea sclipea. Invața cu o forța pe care nici eu n-am avut-o. Maturatusul l-a trecut la cota maxima. Regret, dar trebuie sa-si spun, in toate acțiunile ei m-am implicat si eu. Atat de mult incat i-am si scris doua teze. Le-am semnat cu numele ei, am pus-o sa le invețe, sa le ințeleaga, si ca rezultat ea a uimit Marele Juriu Maturatus.

- Ce teze i-ai scris? L-am intrerupt eu. Raspunsul a venit fara sovaire:

- "Creația” si "Parasirea TIMPULUI”. Si ca dovada ca n-am gresit, iat-o astazi – Relativ puternic si profund. Ce-i drept, este, poate, un joc periculos al ei: jocul de-a Absolutul.

- Mda. Mormai eu. E primejdios pentru ea.

- Poate. Dar orice ar fi sa i se intample, intai mi se va intampla mie…

Hotarat, dereglarea lui Forben este grava.
- Continua, ii spun.

- Intr-un rand, acum cateva sezoane, am plecat cu ea si cu alți Relativi pe Bedda Waar. Trebuia sa-i țin o vreme in preajma apei… Acolo… Acolo, pe Bedda Waar m-am indragostit de ea. N-am avut niciodata curajul sa i-o spun. Si cred ca aici am gresit. Statea foarte mult timp langa mine. Unde ma-ntorceam dadeam de ea. De nenumarate ori am avut ocazia sa-i marturisesc ca o iubesc. Dar de fiecare data ma mulțumeam sa o țin in brațe, sa-i mangai parul, sa o privesc… pentru ca acum catva timp in urma, pe Talygna, unde am fost impreuna din nou, sa o vad in brațele altuia.

Brusc imi vine sa zambesc, dar, cu mare greutate, reusesc sa ma abțin. Un Total care iubeste. Un Total gelos. Un Total recunoscut ca fiind prin definiție un singuratic sta acum in fața mea, furios, invins, umilit…

- Si sa nu-mi spui tu mie despre compatibilitate. Este un Absolut, ca si tine. Afirmația lui Forben ma uimeste. Refuz, insa, orice interferența cerebrala. Aegonia cu un Absolut. Ciudat. Oydul Cyrr ar spune acum ca se explica apariția acelui blocaj al previziunilor.

- Un Absolut?!

- Greagos! Greagos, Araxar!

- Greagos?… Aegonia cu… Greagos. Sunt si mai uimit.

- Sa nu ma-ntrebi ce-a fost cu mine, Araxar. Dar acolo, pe Talygna am fost la un pas sa o ucid.

- Totalii nu ucid niciodata, Forben.

- Tocmai de aia a scapat Aegonia. Vreau sa ies. Il vad cum se indreapta spre usa.

- Nu poți sa iesi, ii spun cu voce scazuta.

- Cine ma opreste? se incrunta el.

Ma indrept catre el privindu-l drept in ochi:
- Starea ta.

- Eu sunt mort, Araxar. Mort… Mort!

- Poate ca ai dreptate, spun eu. Dar ai o sansa sa te vindeci. Forben izbucneste in ras.

- Dar eu nu vreau sa ma vindec. Fara Aegonia nu am ce sa fac cu viața.

- Atunci mori cu folos, Totalule. La sfarsitul sezonului am nevoie de tine. Nedumerirea de pe chipul lui Forben nu fu greu de citit.

- Ai nevoie de mine?!

- Vei iesi prin Portalul Major. Dar pana atunci ramai inactiv. Incearca o autoinundare. Regenereaza-te. Vei avea nevoie de multa forța ca s-o aperi pe Aegonia.

- S-o apar pe Aegonia? Tonul pe care imi pune intrebarea este ciudat de calm.

- Da. Veți pleca impreuna sa aduceți Trandafirul.

- De ce tocmai eu?

- Pentru ca esti barbat. Forben ma privi pe sub sprancene. Am ințeles aluzia:

- Da, ințeleg… Obitua are si ea gradul zero, dar e femeie. Si, dealtfel ea va fi mult mai utila aici, la asigurare…

- Araxar, nu ma siliți sa stau iar in preajma Aegoniei si sa o ascult cum imi povesteste despre iubirea ei pentru Greagos.

- N-o sa aiba timp. Acum plec. Ramai si odihneste-te. Ma apropii de el si, cu mana dreapta ii ating fruntea. Fa exercițiul de calmare. Am sa te anunț prin Solul din Dameria cand va sosi clipa…

Pe frumoasa Aegonia am gasit-o pe cand mergea spre generatoarele Stymus. N-o mai vazusem de cand era copil. Acum in fața mea sta o femeie in toata firea. Cum trece "timpul”!…

- Exista zvonul ca pe Dameria bantuie Absoluții. Imi spune ea in loc de orice. O privesc fara a schița nici un gest. Undeva in zare culorile se amesteca in combinații ce ascund cu rara maiestrie negura obisnuita a nopții care se apropie. Conturul orasului se profileaza vag la linia orizontului.

- Pe tine te caut.

Aegonia ridica din sprancene.
- Eu auzisem ceva despre Froff si despre Tirs. Nicidecum despre mine.

O privesc cu atenție. Ochii ei verzi ma pun pe ganduri pana si pe mine. Fata nu este prea inalta, ba chiar e o mignona, dar trebuie sa recunosc ca are un farmec aparte. Privirea indrazneața, linia delicata a nasului care sta in vant, conturul buzelor, culoarea obrajilor si a parului, totul vine sa pledeze pentru frumusețea rara a Aegoniei.

- Dar despre Forben n-ai auzit nimic? O intreb fara menajamente. Doua fulgere mici scanteiara din ochii ei catre mine. Dar nici un cuvant. Am pufnit. Daca as fi fost un Relativ, sau chiar un Total, probabil ca as fi gustat ceva neplacut de pe urma privirii ei. Ierarhic Relativii se subordoneaza Totalilor, al caror camp energetic este deosebit de dans si de ridicat, fapt care le ajuta acestora din urma sa stapaneasca pornirile inițiale ale tinerilor Relativi, care au tendința de a folosi Portalul Major pentru joaca. Inferioritatea Totalilor in raport cu Relativii consta in interechilibrul existent, interechilibru care da lumii noastre o putere inimaginabila. Istoria este plina de tentative de invazii. Portalurile Minore se deschideau pe negandite si prin ele soseau ființe ostile. Timpul ne-a invațat sa ne aparam. Iar pacea noastra a inceput odata cu apariția lui Gwenaddor, intaiul Absolut al lumii noastre. El a fost cel care a ințeles necesitatea formarii populației pe caste energetice, ierarhizate pe patru nivele de putere cerebrala. Astfel au aparut Parțialii, cei care isi concentrau forțele in direcția producției, ei fiind primii care guvernau populația de Normali, componenta fara nici o calitate cerebrala. Parțialii aveau o singura menire: aceea de a produce. De atunci si pana acum, e drept, s-au schimbat multe lucruri, fara, insa, a disparea scopul inițial al Parțialilor.

Relativii sunt un element bizar al societații. Acum cateva mii de ani in urma Gwenaddor facea observația ca Relativii sunt usor de invațat, greu de stapanit, cumpliți la manie, dar foarte agili in deplasare si foarte buni aparatori. Potențialul lor energetic, Gwenaddor l-a definit ca fiind lejer observabil, dar imposibil de modificat, datorita celor doi factori de conviețuire: Totalii si generatorii Stymus.

"Totalii sunt o capodopera a naturii”, spunea tot Gwenaddor. Acoperiți cu o aura albastra, energia teribila a acestora nu le da doua lucruri: nemurirea si atotputernicia. In rest totul. Si asta este diferența dintre Totali si Absoluți. Caci Absoluților doar nemurirea le lipseste. Planeta Tiademma ascunde in strafundurile sale taine pe care Gwenaddor nu le-a impartasit nimanui. El a ințeles, insa ca originea puterilor pe care Absoluții le stapanesc se afla acolo, in adancurile de pe Tiademma.

Aegonia sta in fața mea, dreapta, privindu-ma in ochi. Deschide gura sa zica ceva, dar cu un gest al mainii o opresc.

- Trebuie sa vorbim despre Trandafir, ii spun. Aegonia capata un aer interogativ. In Turnul Verii s-a hotarat plecarea ta dupa Trandafir, am continuat eu. De data asta consider ca este cazul unei interferențe cerebrale. Scotocesc in mintea ei cu infrigurare. Sper sa nu-l aflu pe randul din fața pe Greagos. Dar n-a fost sa fie asa. Cu ocazia aceasta, insa, deduc ca Forben a fost un profesor exagerat de bun, caci pe Aegonia a invațat-o inclusiv sa perceapa o interferența din afara.

- Chiar trebuie sa faci asta, Araxar?

- Da. Numai eu si alți trei Absoluți va vor ține sub control pe tine si pe Forben. Aegonia ridica din sprancene:

- Forben?!

- Plecați impreuna. Iar de data aceasta veți pleca prin camp diamatic, asistați de toți Absoluții de care este nevoie. Va veți lansa prin Portalul Major oficial.

- Si ce Absoluți vor ține campul diamatic? Pentru o clipa am zarit in ochii ei o rugaminte. Am ignorat-o.

- In nici un caz Greagos… Dupa o clipa de tacere Aegonia ma ocoleste si-si reia drumul Ii poruncesc sa se opreasca.

- Vorbeste-mi despre locul in care se afla Trandafirul. Ea ramane nemiscata, cu spatele la mine. Percep o stranie sfidare, ca un flux intens, dinspre Relativa. Asa cum sta, pe mijlocul drumului drept, cu mainile nemiscate pe langa trupul ei frumos, imi pare ca face parte din decorul damerian, ca si cum ar fi copila Stymusurilor din zare. Continua sa taca. Ma indrept cu pasi rari catre ea.

- Trebuie sa leg cu ceva campul diamatic. Tu ai intrevazut locul acela. Descrie-mi-l. Brusc Aegonia se intoarce catre mine. Ma priveste in ochi:

- De cand atata nevoie de acest Trandafir? Noi am dus-o bine si fara sa-l avem.

- Constat in primul rand impertinența, Aegonia. Dar o trec cu vederea.

- I-am cerut lui Forben sa mearga cu mine acolo de o mie de ori. Mi-a invocat reguli si legi, si, in fond nu era vorba decat despre frica. Un Total las, asa este. Greagos ma va ajuta fara sa sovaie in drumul meu catre Trandafir. Greagos nu este un las…

- Ezitarile lui Forben sunt, de fapt, inhibiții, am intrerupt-o eu pe fata, fiind, la randul meu intrerupt:

- Nu ma intereseaza inhibițiile lui Forben… Aegonia facu o pauza. Privirile ei trec pe undeva, pe langa mine. Apoi deschide gura sa zica ceva, dar se opreste. Ma fixeaza preț de cateva clipe, apoi, intorcandu-se si pornind mai departe, in drumul sau, zise:

- Fie. Voi pleca, asa cum imi cereți voi, catre Trandafir.

Tirs si Froff stau fața in fața, cu capetele plecate, si cu mainile sprijinite in marginea scaunelor. Tacerea din incapere imi umfla timpanele. Hotarasc sa rup linistea:

- Este posibil sa gasim o cale pentru reabilitarea de care aveți nevoie.

- Degeaba, ofteaza Froff. Exploatarea de pe Talygna a fost sistata.

Profilul intunecat al lui Tirs nu ma lasa sa intrezaresc nici un fel de atitudine. Dar percep un flux cerebral care vine dinspre el. Spre deosebire de Froff, Tirs este de alta factura. Este cel mai ințelept dintre Parțiali. Pe Talygna, pe Derra si pe Bedda Waar instituise centre de cercetare si analiza a timpului. Multe din cunostințele chiar si ale noastre, ale Absoluților, se datorau muncii aproape imposibile pe care Tirs o desfasura in laboratoarele sale. Orice Total, ca sa instruiasca un Relativ, se serveste de tabla de proprietați ale timpului, tabla elaborata de inaintasii lui Tirs si perfecționata de el insusi. Contez mult pe sprijinul lui. Poate ca asta ma si face sa ma adresez lui:

- La inceputul sezonului cald se va deschide un camp diamatic. Vrei sa ma ajuți?

Tirs ma priveste lung pe sub sprancenele bogate si carunte dar nu scoate nici o vorba. Cu miscari obosite se ridica de la locul sau si se apropie de mine.
- In laboratorul de pe Derra am patru erori in doua zile. Nu am curajul sa reiau nici o analiza.

- Si tu ai apelat tot la Forben, nu-i asa?

- Da. Tot la Forben.

- Vezi? De aici incepe tot necazul. Dar, pentru ca trecerea prin Portalul Major, si intoarcerea lui Forben si a Aegoniei sa fie lipsita de probleme, am nevoie, nu doar de tine, ci de participarea intregii noastre lumi. Acum, insa, de tine este nevoie acuta. Tu vei merge la Korga. Te vei regla. Apoi pleci pe Derra, insoțit de Aegonia si de Forben. Stiu ca ai o documentație acolo, incredințata ție de catre Orremor. Aegonia si Forben trebuie sa cunoasca aceasta documentație. Totul se va desfasura sub supravegherea ta si a Oydului Cyrr. Pornesti in clipa asta. Situația in care ne gasim nu-mi lasa loc de tratative. Sunt silit sa poruncesc.

- Solul din Dameria, continui eu, i-a anunțat, deja, pe cei doi, iar Korga te asteapta la ghidul-balizaj.

In urma batranului Parțial se lasa iarasi linistea. Acum trebuie sa-l scot din amorțeala pe Froff. Stiu ca dispune de bani mulți inca.

- Tu ai sa-ți investesti "bruma” (am accentuat cuvantul), in transporturi. Froff m-a privit cu ochii mari:

- Ce sa fac?! Cred si eu ca nu-i convenea.

- Pentru ca imi este permisa interferența cerebrala fac apel la priceperea ta. Vei cara locuitori din anumite zone ale Dameriei. Unde vrei tu si cum te pricepi. Ai tot suportul Absoluților. Iei legatura cu Greagos si cu Tadwaan. Acesti doi Absoluți sunt disponibili, si, dealtfel te si asteapta.

Chipul lui Froff se lumineaza. Acum il simt linistit.
- Inainte de orice, insa, vei merge la Kilgur, mai apuc sa rostesc inainte ca acesta sa dispara din campul meu vizual.

Nu suntem intotdeauna dispusi sa iertam, cu atat mai mult cu cat, iertand, riscam mereu sa ne pierdem in noi insine. Este un consum inutil, caci efortul de a nu blama presupune multa energie. Apar o sumedenie de cazuri in care ne intrebam daca este sau nu este echitabila o situație in care, desi a gresit, subiectul va beneficia de acelasi tratament pe care-l va avea si o persoana nevinovata. Apare, deasemenea, elementul "cumul de greseli succesiv iertate”, care, mai devreme sau mai tarziu vor acumula incarcaturi nervoase si emoționale.

Plecand de la premisa ca suntem intr-un varf de con, ca privim obiectiv la faptele care se petrec acolo, jos, pe baza conului, si ca asteptam clipa in care ni se va cere parerea, ce vom face atunci? Cum vom imparți vini si iertari? Cui?

In Turnul Verii Oydul Cyrr isi face apariția cu pasi fini, neauziți. Il simt surescitat, lucru neobisnuit la un Absolut. Dar Oyd Cyrr nu este singurul Absolut care in perioada asta nu este in apele sale.

- Ajuta-ma sa ințeleg, imi spune, cum vom evita moartea oamenilor. Dezechilibrul energetic este prea mare.

- Calea e supravegheata de opt Relativi plecați pe fond prediamatic…

- Bine, ma intrerupe Oyd Cyrr, dar iesirea unui Relativ presupune un camp diamatic deja instalat.

- Asa este. Dar acum nu iese numai un Relativ. Iar de data aceasta iesirea in plus a unui Total m-a determinat sa restabilesc pozițiile Relativilor. Cei opt care pleaca nu vor ajunge nicaieri, ci vor sta suspendați in zona interploturi, ca un pod energetic.

- Mda! Acum ințeleg, zambi Oyd Cyrr. Nu m-am gandit niciodata la funcționalitatea acestei configurații, desi ma gandisem candva sa asez Relativii intr-o suspensie intertemporala. In situația noastra Relativul decan va instala Portalul Minor, iar urmatorii doi il vor activa si intreține. Orice ai spune, insa, Araxar, sa stii ca tot joaca aceea cu focul se cheama.

- Stiu. Dar campul diamatic nu va intalni diferențe de energie la intrarea in Portalul Major. Acum, cand vorbim, Forben si Aegonia sunt introdusi deja in transa preoristatica. Iar lui Forben ii vom induce pulsul de energie in clipa in care va fi… dincolo. Acesta este momentul in care toata lumea, dar absolut toata lumea va intra in funcțiune. Obitua va deschide diastaza pentru Intaiul Alcavnic, contrandu-se astfel orice flux indreptat spre acesta…

- Bine, ma intrerupe Oyd Cyrr, dar fluxurile care ies din Portalul Major… Aha! pricepu el, redirecționate spre generatorii Stymus. Am incuviințat continuand:

- Odata aflat la adapost Intaiul Alcavnic se va canaliza pe ploturile ce vor urma a fi parcurse de Forben, Aegonia fiind ținuta sub supraveghere de catre mine. Lui Forben nu-i ramane de facut decat sa stabileasca echilibrul de energie acolo, in locul in care Aegonia va trebui sa ajunga, sa ia Trandafirul si sa se intoarca.

Clipa se apropie.. Sosesc pe Dameria. Nu este nimic schimbat. Muți si impersonali generatorii Stymus se pierd in negura nopții ce se anunța. O lumina rosiatica domina intreaga vale. Colind fara nici o ținta prin pietrele dameriene. Ma opresc si privesc in tacere…

In varful colinei din fața mea zaresc o silueta. Isi ridica brațele incet catre dreapta. Apoi mana stanga coboara lin, ca intr-un dans, trece prin fața pieptului pana ajunge paralela cu solul. Recunosc miscarile si zambesc. Fara indoiala cel pe care-l vad este un Absolut. Se intoarce spre dreapta, iar palma stanga coboara langa corp si urca incet, deschisa, langa cealalta, care se deschide si ea si se intoarce catre cer. Apoi Oydul Cyrr, caci el este, isi rasfira degetele si, intorcand palmele catre inaintea sa, desface brațele si-si inalța fruntea, moment in care sunt convins ca are ochii inchisi. Este Dansul Linistii, acela care deschide campul diamatic. Oyd Cyrr il exerseaza, lucru pe care nu-l mai facuse de la ultimul act de aparare, acum mult timp in urma. Privesc in jurul meu. Alte trei coline vegheaza padurea Stymus. Maine eu voi ocupa prima colina, coordonand forțele cerebrale. Imi vine in minte posibilitatea ca Forben sa o fi invațat pe Aegonia si acest Dans al Linistii. Acum nu mai are importanța…

Simt un gust amar pe limba…
Lui Forben i s-a permis interferența cerebrala. Aegoniei deasemenea. Sunt schimbați chiar si la chip. Si par a nu fi constienți de ceea ce se intampla in jurul lor.

Intaiul Alcavnic o conduce pe Aegonia catre Portalul Major ținandu-i palma dreapta pe crestet si pasind in urma ei. In stanga Relativei se afla Forben. O vad pe Obitua. Sta in fața Portalului Major. Þine ochii inchisi. Se pregateste pentru oristaza. Intaiul Alcavnic este deja pregatit. Amandoi pasagerii se opresc in fața mea. Doar eu mai stau intre ei si Portal. Ceilalți Absoluți sunt la locurile lor. Interferez cu Totalul – ma vad pe mine. Apoi cu Relativa. Tot pe mine ma vad. Deocamdata totul decurge normal. Concentrarea se desfasoara corect. Imi schimb poziția si trec pe intaia colina. Intrat in conul de protecție al Obituei Intaiul Alcavnic trece intre cei doi pasageri. Acum am intrat profund, bine ancorat, in interiorul Aegoniei si al lui Forben. Ma aflu in posesia tuturor simțurilor lor.

Incepe Dansul Linistii…
"Decat foc, iertare doar. Cantecele verzi, carunte, tanjesc caii tineri. Poate tu, norule, asculți ruga spinoasa, spusa. Sau exista uneori bogații sterpe, pagane. Elixirul intocmit sub foc ofteaza, poate, mereu. Duc totdeauna raul cu incapațanare. Laudele dusmanilor tovarasie sunt patimilor sovaite. Tu pentru tot…

Doar colindarile trimise spumei secrete peste timp cauta, pesemmne, aceeasi flacara. Primesc iar sarutul ipocrit, categoric al statuilor. Trei salturi mi-au fulgerat gandul altor alinari albastre, socotind acum nimfele… Lacrimilor firesti m-am supus, lacul descantandu-l mereu. Munții ducilor liberi mangaie aceleasi expresii majore, ramase acum inerte. Malefic, caci focul minte!

Fericirea… Expresia zorilor care naimesc nibelungi puternici, sacri, trimite licare inerte micilor speranțe arvunite. Astfel toate diminețile fulguiesc surprinse…”

- O la la! Mais elle est aussi belle!

Aegonia ințelege ca este vorba despre ea si isi intoarce privirea in acelasi timp cu Forben. Peisajul din fața lor arata exact ca in previziunile avute de ea pe Dameria. Un barbat cu parul coafat straniu o priveste zambind. Un zambet ce aduna superioritatea si ingaduința la un loc, in sprancenele creionate, ridicate oarecum a surpriza. Poarta un vesmant strans pe corp, galben – stralucitor, cu fire lucioase ce ies din țesatura, astfel incat descrie modele estetice pe care Relativa si le aminteste din previziuni. La capatul manecii dantela lucioasa si alba ii acopera omului mana, lasand sa i se vada doar varful degetelor. Pantalonii sunt stransi pe picior si sunt de un rosu intens. Din incalțamintea cu catarame din metal galben pornesc pana sub genunchi piese vestimentare albe, deasemenea stranse pe pulpa. De pe umar ii coboara in diagonala o esarfa visinie. La gat barbatul poarta un colan din acelasi metal galben. Aegonia ii studiaza cu atenție chipul. Fața lui este alba. Neverosimil de alba. Pe mijlocul obrazului drept are un punct negru.

Forben priveste in jur. Toți barbații sunt imbracați si coafați aproape la fel. Si ei si femeile au parul alb, si-l poarta intr-o coafura inalta si complicata, cu bucle, care mai de care mai elaborate si mai lucioase.

Vesmantul femeilor face parte integranta din mediul ambiant. Imbracamintea este stransa pe bust, lasand vederii toate rotunjimile trupului. Apoi, din talie haina capata amploare dintr-o data, desfasurandu-se de jur imprejurul celei care o poarta, astfel incat modele complicate, executate din materiale lucioase, sa se poata intinde pe toata suprafața straiului.

Sala in care se afla cei doi pasageri este foarte inalta. Din plafon atarna piese grele din metal galben lucrat in filigran, piese pe care se gasesc sute de mici flacarui.
- Policandre, sopteste Aegonia.

- Ce spui? se incrunta Forben.

- Policandre. Astfel numes ei piesele ce atarna din plafon.

- Pouvez vous que m’accorder le menuet á suivre?

- Menuet, zambeste Aegonia catre Forben. Apoi isi zice in gand: "Am vrut sa aflu un cuvant si, iata, am putut scotoci in mintea acestor oameni. Oare in lumea mea pot face asta?” Totalul, se forțeaza sa nu intalneasca privirile fetei.

- Da, raspunde el cu ochii ratacind prin mulțime. Asa numesc ei dansul asta.

- Stiu. Asta am ințeles si eu.

- Danseaza. Eu fac cațiva pasi. Ma uit dupa Trandafir. Nu putem lungi oristaza.

Aegonia intra in rand cu celelalte femei. Furisandu-se pe dupa coloane Forben cerceteaza locul… Aude vorbindu-se.
- Mais qui est la jeune mademoiselle qui dance avec le roi?

- Je ne sais pas, ma chére. Peutetre une prochaine effemaire victoire du "Ludo”…

- Ah!

- E… rege… mormai Forben. Un Absolut al lor, pesemne.

- Cautați pe cineva?

Surprins, Totalul se intoarce. In fața sa sta o femeie incantatoare. Forben se simte agitat.

"Nu! N-am voie. Stric iarasi totul.” isi zice.
Femeia cu ochi negri din fața sa il priveste fara sa-i ofere vreun ragaz.

- S-a intamplat ceva? Va simțiți rau?

Piese din metal alb atarna in urechile frumoasei doamne imbracate in acelasi alb. Colanul de la gatul lung si fin are incastrate in el pietre stravezii. Iar dintre sanii rotunzi iese timida corola unui trandafir. Timp de cateva clipe Forben analizeaza. Ochii ii fug in toate parțile. "Trebuie sa fiu foarte atent.” gandeste. Apoi intinde mana catre floare. Cu un zambet obraznic si misterios femeia se retrage un pas:

- Mais non! Daca vrei acest trandafir vei dansa intai cu mine menuetul care urmeaza. Forben incuviințeaza dupa ce consulta volumul terminal al campului oristatic. Au trecut patru cicli. Mai are la dispoziție inca trei. Se aseaza in randul barbaților, fața in fața cu perechea de ochi negri. Menuetul porneste. Pasi in fața, pasi in spate. Isi prind mana dreapta. Se rotesc. Fac reverențe. Ele. Se inclina. Ei. Se schimba partenerii. Forben ajunge in fața unei perechi de ochi verzi. Pasi in fața. Pasi in spate. Se iau de maini. Ridica mana si paseste inainte. Danseaza cu Aegonia. Se pierde in privirile ei. Nu simte cum campul diamatic il apeleaza pe cel oristatic, pregatindu-se de obturare decat in ultima clipa. Intinde ternar mana dreapta spre sanii femeii cu ochi negri si trage de acolo Trandafirul. Se uita dupa Aegonia. O vede, vai, prea departe de gura tunelului dincolo de care este asteptat de speranțe… dar fara Aegonia… simte un nod in gat… Relativa vorbeste cu omul numit de cele doua femei "Ludo”.

Odata cu inchiderea campului diamatic Aegonia va pieri daca nu…
- Aeeeegoniaaaaaaa!!!

"…Pentru tine stelele dor dormind tamaduite, dar tu astepți cucerirea focului absent. Nesperanța vine fara tron. Nu doar naiade exista slavind sceptrele intoarse. Spui mereu: "Sa salvam inerția.” Asadar existi uneori, fagaduind bogații dosnice, murind sacru, naruind mici caste neutre, impotmolindu-te in caii iernii aliniate etern unui anume fals, atat de singuratic. Tu. Spaima tragand numai astazi la durerile parcurse. Spaima nevrednica, unde dainuiesti? Durerile calimarilor – toasturi nebune, tacute, sceptice. Stii, Aegonia, noi traim. Noi salvam suspinele senectuții dorite.

Balul stelelor. Aceasta interdicție tremurata ca spranceana steagurilor tale.

Tu ai stiut totul intotdeauna…”
S f a r s i t
Felix MOGA