Mă încui în cameră, sătul de vacarmul cotidianului. Singurul gând ce îmi străpunge creierii este întrebarea"Ce să fac?"Așa m-aș duce pe o insulă izolată. Zău că mi-ar prinde bine.
Se pare că nici acum nu pot avea liniște. Offfff...blestemata asta de fereastră! Mai bine nu era! Tâmpitul ăsta de Mișu îmi strigă de afară și tot ciocănește în geam:"Hai la o bere!" Da ce eu așa arăt acum? Ca omul ce ar bea o bere și apoi...Ia scutește-mă, popor fără minte!
Nervos mă pun la calculator, să caut a-mi găsi o ocupație. Deschid Paint și m-apuc să desenez ca pruncii mici. Si deodată: YOU HAVE A NEW MAIL! Măi să fie. Oare cine...? Mișu: Băi, nu fii fraier! Îți fac cinste! Hai cu mine în oraș la o bere, să vedem dacă ne mai merge și undița;).
Hahahahaha! Mă prăpădesc de râs! Fix tolomacu ăla vrea să facă pe nebunu` în oraș. Da cine se crede el? C.....la agățatu` fetelor de18ani?
Închid calculatorul și mă duc în bucătărie să atac ultima portocală ce zace părăsită pe masă. Îmi înfig sadic ghearele în coaja ei, cu gândurile duse la Mișu. Râd ca un nebun văzând toată zeama scursă pe masă. Hehe! Ce bine ar fi să fie pisălogii ăștia precum Mișu, tot ca portocala asta...uciși din trei atacuri cu ghearele.
Desfac portocala în felii și o înșir pe masă precum soldățeii. Apoi caut în sertar cea mai ascuțită furculiță și o înfig pe rând în fiecare felie.Eeeee! Așa se înfrâng inamicii...cu furculița!
Când ajung la ultima bucată, aud că bate cineva la geam. Mă duc cu furculița într-o mână, să văd care e de data asta inamicul. Tot Mișu! Care mai și zbiară ca un descreierat"Bă! Așa faci tu cu mine? Te faci că plouă? Ce dreq tot faci?"
Îl fixez de parcă ar fi ultima felie de portocală și îi răspund"Păi...îmi omor dușmanii. Și îi mănânc! Așa că dacă nu-mi dai pace, poate te trec pe listă alături de ei!" Mișu se uită la mine. Nu știe: să râdă sau să se sperie. Eu ma apropii de el privindu-l diabolic, cu furculița orientată spre ochiul lui stâng. Speriat, se dă un pas în spate."Biiiine măi! Eu am plecat! Văd că nu-i de glumă cu tine azi. Mai vorbim când îți vine mintea la cap!"
Dispare...
Eu mă întorc satisfăcut în bucătărie, privind plin de respect mica bijuterie ce mă apropie de liniștea mult dorită. Și fără a mai sta mult pe gânduri îmi rezolv și ultima problemă, ultimul inamic, ultima felie de...portocală.