poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-13 | |
SOLDATUL
--------------- Glodul se face una cu cizma, patria e prăfuita, plină de glorie. Soldatul își lustruiește cizmele, viața lui e goală pușcă, nădragii lui sunt amintiri ciuruite de întimplări, pătați de varza regulamentar cazonă,în tașcă are bastonul de mareșal si coji de pîine de la ultimul război învelite in cîteva schițe de catedrală - era cîndva student arhitect în civil -acum zace amorțit de frica păcii, exersînd meseria de beligerant purtînd uniforma bulletproof, chefuind chefuri pederaste cu femei durdulii aduse pe catafalcul militar,cu Melinda pe care o lăsase gravidă apoi o aruncase ca pe un sac de nisip cu copilă cu tot pe terenul ce folosea de cîmp de luptă înțesat cu reclame militare de cutare sau cutare armă și automate de condoame chiar pe locul în care patricizii defectau imediat după ce primeau solda, ca să violeze niscaiva fetișcane uitate la marginea teșghelei și nu, nu defilau in marș de gîscă nu fumau grohăind un viitor plin de sperante, nici o suplă traversare a zilelor în revers, ei doar așteptau resurecția, așteptau poezia, acea stare plăpînda și suavă dupa cum zicea caporalul o tremurare în zori care să le ostoiasca sufletele avide de ceva, de o chestie, de o bășcalie, de un mizilic la care să zămbeasca și ei măcar o dată, înainte de a muri masacrați de statistică, de politicienii corupți, de creditorii de Nirvana, dar degeaba soldatul Grieg își despuiase pieptul ca să fie nimerit de un glonte, întimplarea făcu să trăiasca. ARHITECTUL ------------------ Vorbea studentilor absent, ca un robot cu baterii uzate. Il frăminta planul catedralei sale neterminate,o schelă toată, obsesia Sagradei familia, Gaudi nefericit predecesor al turlelor aerate, al scărilor ce nu duc nicăeri ca în litografiile lui Esher pe care le cumperi ca amintire la muzee pe 2 bani, trezindu-te găfăind exact la locul plecarii, înjurind cele 289 de trepte de piatră neșlefuită care urcă spre un înger dolofan, pătat de porumbei și plictisit de moarte, drace socotea arhitectul care studiase matematica solidului și geometria bukminsteriana și fractalul gotic, drace, cum să pun suflet în clădirea asta neconstruibilă plină de labirinte, de uși scorojite, de verdeața care nu se cațară ci doar se tăraște orizontal ca și viața sa plată, fară sclipiri ,fară recunoașterea colegilor de breaslă, geloși, uzurpatori, furindu-i desenele,ideile, familia, chiar nevastă-sa Melinda o luase razna cu un fotograf specialist în reclame de sutiene și corsete, asta e, resemnează-te domnule arhitect îl consolau studenții cînd pierdea șirul prelegerii despre barocul german podidind în lacrimi într-o milă de sine disimulată de o muscă în ochi, iar în pragul ușii de sticlă larg deschisă decanul doar în chiloți de damă sub un frac pătat de ciment și var anunța în poziție de drepți cu o voce solemnă prăbușirea catedralei. MELINDA -------------- Pe la ora de forfotă ieșise de la coafor, mulțumită de blondul auriu, de lacul impecabil al unghiilor care se refacuseră un pic,ignorînd tinerii care o fluierau admirativ proptiți de un Harley ce te îmbia la plimbare, femeia miji ochii curioși spre brunetul cu tricou alb mulat pe corpul bronzat ce promitea performanțe în patul de hotel unde Melinda se întilnea discret cu un prieten ,îi era bine cu el dar îi era rău sacăita de conștiință, de necazurile soțului, un arhitect bătrîn băntuit de spaime și halucinații,îi ticaiau în urechi clopotele catedralei neterminate ca o inimă sub bluza de mătase peste sanii ei fermi de femeie înca dezirabilă, plină de idei de afaceri, de proiecte stralucite, stipulînd contracte grase cu firme de peste mari, cu societăți conduse de bărbați eleganți, parfumați cu Paco Rabane, succesul o astepta la doi pași așa cum îi zămbea ademenitor din adîncul posetei Gucci pe care o deschise ca să caute cheile mașinii, trezită din reverie de dring-dringul telefonului care aducea o neașteptată veste : Aloo zise Melinda, aloo răspunse ecoul din telefon, Grieg e în spital,vino imediat. MARGA ----------- O aud, urcă scara, am închis telefonul, computerul, mă prefac că rasfoiesc cu mare interes o carte de inginerie, tric imbatabil care nu ține, Marga ma cunoaste ca pe un cal breaz : Hai nu te mai prosti, știu că stai la scris aiureli în loc să duci căinele la plimbare, uite ce e, fă-i un tur bun prin cartier și te las să mai scri un capitol. Deal ? |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate