- Nu ca el, m-au târât forțat de brațe, voiau să mă sechestreze în mașina aceea, a lor, și atunci a tras primul foc de armă, eu solicit o examinare la spital, trebuie să mă dezbrac și nu vreau s-o fac aici.
- E-n regulă, chem băieții să-l ridice în cărucior, apoi cu totul în mașină, dumneavoastră aveți cu ce să veniți?
- Nu, vin cu dumneavoastră, abia îi țin și căruciorul.
- Doamna doctor, noi plecăm la spital, aveți nevoie de mine?
- Nu, venim și noi, îndată.
- Unde mergeți? nu-l puteți lua pe el, aici sunt doi! a strigat, panicat, polițistul.
- Domnule, vezi-ți de treaba dumitale, domnul a fost lovit cu bestialitate, are arcada zdrobită și e și paralizat, medical nu decideți dumneavoastră! Haideți băieți să-l ridicați în mașină!
- Stați doamnă, trebuie să finalizăm ancheta!
- Până acuma ce-ați făcut? ați stat amândoi lângă agresori, neglijând victimele.
- Fiți atentă ce spuneți, doamnă! Poate vreți probleme, nu e treaba dumneavoastră ce face poliția...
- Domnul va fi internat, așa că puteți face câte anchete vreți, nu ținem salvarea până vă hotărâți. Ce are neghiobul ăsta cu dumneavoastră? l-a-ntrebat asistenta din ușa laterală, înainte de a intra în cabină, lângă șofer.
- N-are nimic cu mine, dar probabil are combinații cu ăștia doi.
- Cât sunt de perverși și proști, mi-a spus Iona, arătându-mi și mie înregistrările făcute cu telefonul, nici arma nu mi-au luat-o, voi avea mult de furcă la proces, trebuie să-mi sun avocatul, să vină la spital.
...- ce dreptate? ce anchetă? doar polițiști corupți și perseverenți, bani și iar bani, rezultatul anchetei preliminare - utilizare abuzivă, nejustificată a pistolului cu bile, preluarea dosarului de către un procuror fără conexiuni cu Buldozerul și tovarășul lui, dar mai ales dovezile din telefonul lui Iona, copiate atât video cât și foto, pledoarie convingătoare, echimoze ale brațelor Letiției, fotografiate în spital, a doua zi, extinse maxim, scrisori medicale cu zile de spitalizare, teoretice pentru mine, efective pentru el, fericirea avocatului când, după citirea documentelor polițiștilor, îngrijorarea era uriașă, iar victima, transformată în agresor, redevine victimă la o simplă trecere în revistă a dovezilor foto și video, la care se mai adaugă și mărturia asistentei de pe salvare, a trecut deja un an de la întâmplarea nefericită, sentința este dreaptă pentru noi, justă în sine, dezamăgitoare pentru Buldozer și pentru polițiști, fără pretenții financiare, doar acoperirea cheltuielilor de judecată. Din oficiu, curtea stabilește și cinci mii de euro despăgubire pentru cheltuieli medicale, de achitat în treizeci de zile, banii transmiși prin avocat, ei având interdicție de apropiere, cu mesajul de moarte în chinuri. Spaimă de moarte pentru Letiția, groază la fiecare ieșire din curtea casei, inițiativă genială: organizez o întâlnire cu toți cerșetorii, țigani sau nu, 90% țigani oricum, în sala de mese a cantinei săracilor care hrănește cât de cât, mai mult de o sută zece amărâți, prezentându-le sursa exclusivă a fondurilor pentru alimente și salariile angajaților, în performanța soției, nemaipomenita doamnă Letiția, care, supusă unei tentative de viol și acum amenințată cu moartea de unul de-al lor, zis Buldozerul, s-ar putea să nu mai asigure banii lunari, abandonând firma din cauza fricii. Să simți solidaritatea transformată în adulare pentru Letiția, prezentă și ea, în mod strategic, la întâlnire, să te sune chiar Buldozerul, spunându-ți că de fapt nu și-a pierdut ochiul, doar pleoapa i-a fost sfârtecată, să-ți ceară iertare asigurându-te că nimeni, niciodată, în orașul lor nu-i va mai face ceva doamnei Letiția, care este frumoasă ca o regină, să accepți invitația la o petrecere în casa lor, palat cu turnulețe și vitralii, să fii atenționat chiar de Buldozer că ar trebui să fii foarte atent cu poliția, că cei doi ticăloși sunt supărați, dar speră, totuși, să-i cumințească, să-ți faci o mulțime de prieteni, cu suflet mare și pătimaș, chiar cu exagerările de comunicare și curtoazie ale neamului lor mai puțin instruit și rafinat, să-ți mulțumească repetat Letiția, cu lacrimi în ochi, să fii fericit, cu lacrimi în ochi, asta, într-adevăr, este fericirea aceea căutată, dincolo de orice cărucior sau cârjă, o fericire autentică și suficientă.