Avea o soție superbă și focoasă, așa încât făcea dragoste cu ea dimineața, la prânz și seara. Și el era focos, mare iubitor de feline cu două picioare, iar asta se traducea în amante, aventuri și ispite zilnice la tot pasul, răvășitoare și istovitoare. Într-o bună noapte, trecând anii, și-a dat seama că acel stil de consumat iubirea îl va distruge; ajunsese numai piel și os și începuse să se încurce în minciuni, nume și declarații. În ultima clipă a realizat că nu era nici însurat și nici succes la femei nu avea, ba chiar nicio făptură feminină nu-i acordase vreodată atenție, astfel că într-o clipită se simți mai bine, mai în putere și chiar își admiră profilul care îi păru așa, de gigolo italian, în oglinda murdară a toaletei publice în care, epuizat, intrase cu gând să nu mai iasă niciodată.