Acel copil era singurul din sat. Nemaiavând pe nimeni cu cine să se joace, își inventă un prieten imaginar. Cum nici unicul copil și nici prietenul său imaginar nu aveau jucării, primul își imagină o bicicletă imaginară, o minge imaginară și un imaginar căluț de carton. Era iarnă iar iarna era mereu dură în sat. Părinții unicului copil nu-l lăsau să iasă afară. Atunci, acel copil își imagină că era vară și își mai imagină că el și prietenul lui imaginar ieșeau pe ulițe și săreau prin poiene, alergau peste câmpuri și culegeau fructe de prin livezi după care se scăldau în râu. Spre seară, acel copil își imagină că cineva va scrie povestea asta și că altcineva o va termina de citit chiar în acest moment. E imposibil de contestat că și-a imaginat măcar această clipă cu exactitate.