Am să vă spun, mai departe, o poveste cu mine într-o casă cu o singură cameră mare, în care, în stil minimalist, prin pereţi mobili din material subţire dar rezistent încropeam, la nevoie, baie sau bucătărie, dormitor, living, birou. Casa avea două uşi. Una de intrare şi ieşire, alta zăvorâtă, ferecată, care nu ducea nici unde şi nici cum. Simultan eram şi afară şi mă uitam jur împrejurul casei şi nu găseam niciodată o altă intrare/ieşire decât cea prin care intram şi ieşeam tot timpul.

Dar, într-o noapte, pe nesimţite, singura cameră devenită dormitor în care eram între somn şi trezire, a început să se dilate şi să se dilate, uşa zăvorâtă, ferecată a dispărut ca în Alis în Ţara Minunilor când am intrat în altă realitate.

Ȋnsă, aşa cum v-am spus, am să vă povestesc o poveste care începe cu ce am zis mai înainte şi care va continua şi va continua…Fiecare este liber să îşi imagineze ce şi cum. Asta este doar o poveste ultrtascurtă, miniminalist-fantastică că tot se poartă şi vă rog să o continue fiecare dintre cei care au avut ghinionul sau şansa să o citească până acum…