poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-12-24 | |
Un om s-a dat jos din pat, s-a întins, a mers la baie și s-a speriat de moarte: nu se vedea în oglindă. Alb la față, s-a așezat cu greu pe marginea căzii și s-a pipăit; mâna îi trecea prin abdomen ca printr-o perdea de fum. Gândul i-a zburat la moarte, la povestirile științifico-fantastice citite în adolescență și la experiențe extrasenzoriale. Dinspre pat se auzea un plâns mocnit. A crăpat ușa și și-a văzut nevasta aplecată asupra corpului lui inert din așternuturi. Îl întreba, cu lacrimi mari pe obraji, de ce se dusese atât de tânăr și mai ales cum. A dat fuga la ea să o liniștească arătându-i că nu e mort dar mângâierile lui parcă erau din aburi, treceau prin capul și umerii femeii ca și cum nu ar fi existat. Atunci a sărutat-o. Buzele lui tremurânde le-au atins pe-ale ei, ude și sărate de plâns și totul a revenit la normal. Corpul inert din pat a inspirat cu putere tot aerul din jur și a redevenit viu, prezent. Femeia plângea mai departe, dar de bucurie, aplecată peste omul ei iubit. Aripile mari și pufoase de înger i s-au deschis cu putere acoperind aproape toată lumina dimineții din garsoniera ultimului etaj al blocului Scala, prăbușit la cutremurul din martie '77.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate