Nu mă pricep eu să mint: n-am talent, nu știu, nu vreau.

Nu-mi place să vorbesc cu gura plină, nici să îmbuc, ștergându-mi cu dosul a ceva resturile, corpul delict de la marginile firii, lăsând a se înțelege: „merge și-așa”!

...nici să-mi las Femeia în urmă, văzându-i chipul cum i se destramă nu-mi place.

Habar nu am eu să fac rău cu premeditare.

Sunt nulă și neavenită în orice scenariu cu trădare. Nu pricep eu: grimase teatru orgasm. Ca o pasăre la iude mă uit, una ce într-o clipă trebuie să priceapă: cât de repede se moare!

Nu fac eu sex: n-am talent, nu știu, nu vreau: Nu mă prefac.

SUNT așa cum mă înfățișez. Rămân. Nu mi-e teamă. Nu mă plictisesc.

Nu închid ochii. Pe brazda oricui nu mă dau.

... nici în vânt după nesfârșita ceată a „mân(t)uitorilor mei”: nu simt vreo lipsă.

Pe spate nu cad.

În ruptul capului nu mă mulțumesc eu: cu o cratiță arsă, cu-o stambă de fustă, cu statul „pe-aci pe aproape”.

Nu mă sfiesc eu să plâng. Ca o fetiță. Ca un copac singur ce sunt. Mama să-mi caut: să nu o găsesc.

Nici să fiu sigură că pătrunjelul levănțica busuiocul au rămas vii pe prispa bunicii... nu mă sfiesc.


Scuip flăcări, scot fum. Scot fum, scuip flăcări. Dacă trebuie.

Nu mă prefac că nu s-a-ntâmplat.




NU EȘTI, DECI, tu, BĂRBATUL POTRIVIT PENTRU MINE.