Cel mai potrivit loc să te simţi viu e biblioteca. Acolo, oamenii sunt şi deştepţi, nu doar frumoşi ca în cluburi şi baruri. O fată care citeşte cu gura căscată "Dama cu camelii" e precis un suflet nobil şi sensibil, iar un băiat care e băgat până la gât în "Maitreyi" nu-ţi va face rău niciodată şi va şti să te preţuiască, pe deasupra. În plus, în bibliotecă tropăie hormonii mai ceva ca într-un cinematograf porno. Ce poate fi mai sexy decît o ochelaristă care-şi muşcă buzele şi-şi trece mâna prin păr, emoţionată de citirea unei scene de amor din "Lolita" lui Nabokov? Poate doar un ochelarist pitit prin vreun ungher cu Balzac în braţe. În bibliotecă se visează cel mai profund şi mai pur. Acolo visele conţin literatură, stil, nuanţe. Se agaţă pe clişee de-ale lui Nichita, se flirtează pe versuri de Păunescu şi se dau întâlniri pe calapodul lui Marin Preda. Câte un cuplu de îndrăgostiţi, nu foarte des, cam o dată pe secundă în cine ştie ce bibliotecă a lumii, chiar face dragoste printre cărţi. Se spune că nici o altă partidă de amor nu e mai adevărată decât una făcută printre rafturile cu cărţi. Normal, cine tremură când atinge o carte va şti să se emoţioneze şi când atinge un corp. Cine caută avid mirosul de tuş tipografic va căuta cu aceeaşi aviditate şi mirosul de pori deschişi către erotism, iar cine preferă să citească mai presus de toate, va prefera să şi iubească. Cartea, ca şi iubirea, se scrie şi se citeşte cu pupilele dilatate. Adică fără să te poţi ascunde. Nici măcar printre rafturile unei biblioteci.